Sorin Vieru – Va veni o zi

Ascultă, Doamne, îți voi vorbi,
Fiindcă nu-mi răspunzi.
Tu ești bun fiindcă eu sunt așa cum mă știu.
Tu ești atotputernic fiindcă eu sunt bicisnic.
Te găsesc pretutindeni fiindcă nu-mi găsesc locul.
Ești Adevăr și Cale,
Iar eu stau pe gânduri, discut, de toate mă îndoiesc.
Ești Unul –
Fiindcă eu sunt doi, mulți, cohortă,
mă dedublez, mă multiplic
și sunt doar o părticică din mine însumi,
sunt Mulțimile.

Tu ești tufișul de mărăcini,
focul înfrigurat care mă zgâlțâie.
Tu ești pâinea și vinul
fiindcă eu sunt aluatul și mustul.

Ai făcut lumea în șase zile
ca eu să nu-mi găsesc odihna
și să nu termin nimica
din câte am început?
Va veni o zi
când trâmbițele vor suna,
când totul va fi bine,
neîndoielnic și indiferent bine,
fiindcă îmi vei răspunde
atunci când nu voi mai aștepta
nimic de la Tine
și focul răspunsului
va arde potolit,
cu măsură,
cu multă măsură.

In memoriam Sorin Vieru.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!