Tag Archive for: transilvania

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Martie 2020 – Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Martie 2020 – Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

calendar certitudinea martie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” - Luna Martie 2020 - Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

Anul 1920 incepe sa devina furtunos si in plan politic. La 13 martie, pe fondul plecarii primului ministru Alexandru Vaida-Voevod in strainatate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obtine recunoasterea internationala a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Bratianu) si inlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolva Parlamentul si organizeaza noi alegeri. In paralel, la 15 martie, se declanseaza greva muncitorilor metalurgisti de la fabricile „Wolff”, „Vulcan” si „Lemaître”, care vor tine 6 luni, patronii fiind nevoiti sa inchida fabricile.

In acelasi timp, in Ungaria proaspat eliberata, in 1919, de Armata Romana, la 23 martie, Amiralul Horthy face o miscare de o absurditate monumentala, declarand Ungaria monarhie fara monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Pál Teleki, Imre Csaki si Albert Appony obtinea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez. Ele au fost finalizate la 12 mai 1920 prin semnarea unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda, pe o perioada de 90 de ani, exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Ca urmare, Maurice Paléologue (diplomat francez de origine romana, secretar general al MAE al Frantei) transmite Bucurestiului, la 23 martie 1920, propunerea-capcana de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii” (copie avant la lettre a Integrarii europene), confederatie revizionista, care urmarea reinfiintarea Imperiului Austro-Ungar. Take Ionescu refuza „marul otravit” si incepe demersurile pentru constituirea unei aliante regionale contra revizionismului statelor invinse in razboi.

/0 Comments/by
Romgaria si intoarcerea in Evul Mediu

Romgaria si intoarcerea in Evul Mediu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/34970_rou180609protestsnationalist_1528607866551.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/34970_rou180609protestsnationalist_1528607866551.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Romgaria si intoarcerea in Evul Mediu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1540923331192{margin-bottom: 0px !important;}”]Din decembrie 1989 incoace, noi, romanii ardeleni, suntem mereu hartuiti, mereu tracasati, mereu amenintati, mereu insultati, mereu provocati sub ploaia pretentiilor si a privilegiilor mereu crescande ale UDMR. Incat, dupa cele petrecute atunci, mai ales dupa cele intamplate, in zilele de 21 si 22 ale acelui sfarsit de decembrie, la Zetea, Dealu, Targu Secuiesc si Praid, pentru a ne opri doar la cateva exemple, dupa alungarea romanilor din judetele Harghita si Covasna, avem tot dreptul la o intrebare incomoda, care, de fiecare data, starneste furia si revolta neprietenilor nostri traditionali.

Asadar, cine pe cine a deznationalizat si deznationalizeaza, prin continue epurari etnice? Din partea cui au venit toate provocarile acelea, valuri-valuri, chiar sub privirea impietrita a neputinciosilor nostri guvernanti, surzi si orbi, de fiecare data, in fata batjocurii udemeriste?

Acel 20 martie 1990, cu involburarile si dramaticele inclestari interetnice de la Targu-Mures, dupa seria provocarilor premeditate in privinta separatismului scolar si universitar, a incercarilor renasterii Regiunii Autonome Maghiare, a fost doar inceputul. Inclestari violente, cu morti si raniti! De atunci incoace nimic nu mai este intamplator! Cum chiar deloc intamplatoare, ci dupa ce mult a fiert margeaua serpeasca a urii, a venit proiectul senatorului cu papion, Csapo Jozsef, privind autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc, adus in Parlamentul Romaniei.

Pe baza acestei „idei”, la 26 octombrie 2003, CNS (Consiliul National Secuiesc), intrunit la Sfantu Gheorghe, decide sa fie inaintata Parlamentului Romaniei forma finalizata a „Proiectului statutului de autonomie a Tinutului Secuiesc”, intocmit de Csapo Jozsef, odata cu lansarea „Hotararii privind administrarea Scaunelor Secuiesti si autonomia Tinutului Secuiesc (Terra Siculorum)”, precum si „Proclamatia locuitorilor autohtoni de nationalitate maghiara”. Ce obraznicie! Uluiala! Cu toate ca autonomistii cereau „autodeterminare interna”, „autoadministrare”, „subsidiaritate”, in numele „identitatii nationale”, deci autonomie teritoriala, pe criterii etnice, intr-un stat national unitar roman, autoritatile, guvernantii de atunci au tacut, cu acea vina complice, frateasca, fata de aliatul UDMR! In numele pretentiilor absurde, revendicarile referitoare la autonomia teritoriala, pentru ei, deveneau „cerinte legitime”, iar „garantarea” separatista sa aiba loc printr-o regiune autonoma, o intoarcere la Regiunea Autonoma Maghiara de trista amintire. Ca, vorba romanului, nu-i prost cel care mananca sapte paini, ci acela care i le da! Si nimeni, intre mai-marii zilei, nu s-a gasit sa le dea cu sapca peste ochi.

In lipsa reactiilor necesare, otrava iredentisto-autonomista a crescut, odata cu pleava pretentiilor tot mai mari. I-a crescut si pipota liderului UDMR de atunci, umplandu-se peste masura. „Telul nostru este unul si acelasi – clama el – , autonomia! Programul politic al UDMR afirma ca tinta Uniunii este autonomia!”. Cu gandul la „Republica Trei Scaune”, pitaraii autonomisti trec la actiune, ravnind la bicefalizarea Romaniei, care sa devina un fel de ROMGARIA, printr-o regretabila intoarcere in Evul Mediu. Autonomia teritoriala si lingvistica, enclavizarea inimii Romaniei erau unicul tel! Din refuzul de a vorbi limba romana, oficiala in stat, si-au facut un merit, o mandrie!

Cu gandul la un referendum privind aspiratiile autonomiste pe criterii etnice, in anul 2006, liderii CNS convoaca adunarile secuiesti de la Odorheiu Secuiesc (15 martie) si Ditrau (18 iunie). La Ditrau se da chiar un ultimatum – «itt es most!» – pentru solutionarea revendicarilor autonomiste. La 31 noiembrie 2008, CNS si PCM (Partidul Civic Maghiar) organizeaza (prin Consiliul Local Sfantu Gheorghe) un alt „referendum oficial” pentru sustinerea unui proiect de hotarare privind modificarea limitelor teritoriale ale actualului judet Covasna si infiintarea asa-zisului Tinut Secuiesc. Domnilor Jonathan Scheele, Jose Durao Barroso si Olli Rehn, mintiti, li se spune ca „asta-i vointa poporului secui”. Care popor? Cel format din 200 de secui? Complici in tacerea lor, guvernantii sunt muti ca o stanca!

De la Viktor Orban, premierul Ungariei, la Nemeth Zsolt, de la fostul presedinte al Ungariei, Solyom Laszlo, la celalalt fost presedinte, Pal Schmit, plagiator care si-a dat demisia, erau fluturate „modelele” autonomiste Tirolul de Sud, Kosovo, Catalunia, potrivite la ce ei cer cam ca nuca in perete. Demnitarii unguri se plimbau si se plimba prin Ardeal ca Voda prin loboda, ca printr-un sat fara caini, dar nimeni nu a avut si nu are curajul sa-i declare persona non grata si, cu un sut „diplomatic” in fund, sa le arate directia Budapesta! Din pacate!

La 15 martie 2008, de Ziua Ungariei, o noua provocare: drapelul Romaniei, Tricolorul, arborat pe cladirea Consiliului Judetean Covasna (presedinte Tamas Sandor) este coborat in berna, in semn de doliu, concomitent cu refuzul amplasarii steagului romanesc pe unele cladiri ale statului roman! La 31 martie 2008, nostalgicii revizionisti, iredentisti, sovini si extremisti, bolnavi la cap, aproba stema, drapelul si fanionul secuiesc. Este vremea in care gandul autonomist le zboara spre acea „autonomie aritmetica” prin Partium (Bihor), Satu Mare, Arad, Salaj, Bistrita-Nasaud, cand sunt inaltate monumente non-grata ale „stapanirii maghiare de 1.000 de ani in Ardeal”, cand sunt inlocuite numele romanesti ale strazilor si bulevardelor cu denumiri maghiare, cand se fac pelerinaje la Sumuleu-Ciuc, Ghimes-Faget, cei din tara vecina fiind adusi cu un tren tras de o locomotiva cu stema Ungariei Mari, cand apar, peste noapte, panourile provocatoare, pentru delimitarea asa-zisului Tinut Secuiesc, de la Chichis si Aita Mare.

Toate acestea, pe timpul in care Tokes Laszlo clama: „Sa obtinem autonomia! Problema noastra este precum cea din Kosovo si a Tibetului!”. Auzi si nu-ti vine sa crezi! Publicatiile de limba maghiara „Haromszek”, „Europai Ido”, „Szekely hirmondo”, „Harghita Nepe”, televiziunile si radiourile unguresti nu prididesc sa ne injure, sa falsifice istoria, sa ne provoace mereu. Atacuri mediatice, teorii revansarde, deziderate autonomiste! Apar steagurile pe institutii ale statului roman de la Sovata, Ghindari, Fantanele, Sarateni, Miercurea Nirajului, Galesti, Acatari, din judetul Mures. Sunt organizate tabere pe la Tusnad si Gheorgheni, la care se discuta despre revizuirea Tratatului de Pace de la Trianon (1920), despre o recosmetizare a imaginii criminalului de razboi – Wass Adalbert, sub tutela Plutonului „Wass Albert” al „Garzii Maghiare”, cu pui in Ardeal, si a partidului „Jobbik” (presedinte Vona Gabor), manifestari antiromanesti ale „Miscarii de Tineret 64 de Comitate” (HVIM) sub bagheta dirijorala a lui Torocskai Laszlo, ale Tineretului Maghiar din Ardeal (EMI), ale altor grupuri cu caracter revizionist si iredentist, ale celor care, pe unde apuca, urla ca apucatii: „Sa piara Trianonul!”. O zbatere surda pentru o Transilvanie independenta, autonoma!

Pe strazile Clujului au demonstrat, acesti apucati, cu insemne fasciste, naziste, chiar cu steagurile lui Arpad! Elucubratii autonomiste, la care, din pacate, au aderat si „bisericile istorice” maghiare, cu gandul la acea Regiune Autonoma Maghiara, de trista amintire, la un imposibil asa-zis Tinut Secuiesc, cu institutii, parlament, guvern, politie, armata, administratie proprii. Din pacate, din nou, guvernantii romani au uitat sau n-au luat in seama discursurile autonomiste ale dusmanilor traditionali, din 4 si 5 septembrie 2009, facandu-se ca nu stiu ca „orice forma de autonomie teritoriala, pe criterii etnice, conduce la discriminarea si marginalizarea romanilor din zona, lovind direct in pastrarea identitatii lor in propria tara”! Alta vinovata tacere!

Asa s-a ajuns ca profesorii si elevii sa fie alungati din Liceul „Bolyai”, ca acest Marko Bela, copia lui Lenin, sa ne arunce in fata cuvintele prin care noi, romanii, sa invatam ungureste in propria tara, nu ei, ungurii, limba romana, insultandu-ne credinta si bisericile ortodoxe, pe care el le vede „cu turlele in forma de ceapa”, cerand autoritar „inapoi pamantul natal, patria de la 1918!”. Sa te mai miri, oare, ca la implinirea celor 70 de ani de la Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, pe strazile municipiului Miercurea Ciuc (printr-o autorizatie data de primarul Raduly Robert care, in postura de Hitler, declara ca, de la prefect la femeia de serviciu, toti romanii trebuie sa cunoasca limba maghiara!), fantoma lui Horthy Miklos se plimba, insotita de husari calari, in uniforme cu fireturi?

Sa te mai miri ca se intampla atatea in Ardealul nostru, atata timp cat, cu ani in urma, la Miercurea Nirajului, candva localitate romaneasca, inaltul ierarh Andrei Andreicut, azi mitropolit al Clujului, Satmarului si Maramuresului, si parintele protopop Nicolae Gheorghe Sincan erau insultati, de primar si cativa consilieri, dupa care au fost profanate crucea si piatra, sfintite, de pe locul viitoarei biserici ortodoxe?

Trianonul a devenit cuiul sacaitor din talpa autonomistilor si a neprietenilor nostri. Provocarile se tin, din pacate, lant. Incurajati de Budapesta, dupa arborarea steagului secuiesc pe Parlamentul Ungariei, sicofantii astia, cei 6% din politica papricasului, ne bat, obraznicii, cu pumnul in masa, cerand autonomie, uitand ca noi, romanii, suntem 89% din populatia acestei Romanii! Cu ai lor „pasi marunti”, au bifat toate obiectivele de pe lista de revendicari! Mereu atatati sa intretina convulsii intr-o zona sensibila a Romaniei, sub bagheta dirijorilor Tokes Laszlo, Marko Bela, Kiraly Karoly, Suto Andras, Katona Adam, Eva Maria Barky, mai incoace venind, de incitarile lui Kelemen Hunor, Gyorgy Frunda, Toro T. Tibor, Izsak Balazs, actualul lider al CNS, ei doresc sa stearga urmele romanismului in zona, pofta lor hulpava, udemeristo-autonomista, fiind incurajata, din 1990 incoace, de Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu, Petre Roman, Adrian Severin, Emil Boc, Mihai Razvan Ungureanu, prin injositoare compromisuri.

N-au invatat guvernantii romani nimica. Nici de la Nicolas Sarkozy, fostul presedinte francez, cel care, iritat de cei care cer privilegii, le-a raspuns sec si scurt: „Aici este Franta! E clar?”. Nici de la presedintele Vladimir Putin, al Federatiei Ruse, nici de la premierul australian care, minoritarilor nemultumiti, le aminteau scurt: „Nu va place? Aveti libertatea de a pleca!”. Nici de la slovacii care au acum o lege privind apararea limbii oficiale, nici de la letoni, care, atunci cand rusii de acolo, 44% (noi, romanii, aici, suntem 89%), cereau limba oficiala, prin referendum, le-au spus, categoric: NU! Iar rusi, cum aminteam, acolo sunt 44%.

De ce, oare, n-am putea fi si noi, romanii, un pic letoni si slovaci, daca nu francezi si greci, aici, pe pamanturile lui Burebista, Decebal, al cnejilor Gelu, Glad, Menumorut? Ati auzit, cumva, ca turcii, vreo sapte milioane, sa ceara steag si autonomie in patria lui Goethe? Pentru ca, oricum am lua lucrurile, e jenant, chiar revoltator, sa auzi ca, prin Harghita si Covasna, armata, jandarmeria, politia romana, sub flamura aceea secuiasca, sub ambitia nelimitata si orgoliul nemasurat, sunt „trupe de ocupatie” in propria tara. Si, in neobrazarea fara limite, ni se spune in fata, amenintandu-ne, ca acel „capitol” nu s-a incheiat! Deci, capitolul privilegiilor! Or, stie oricine, drepturi au. Inca prea multe. Supradrepturi, chiar. Numai ca nu drepturi vor ei, ci privilegii, intr-un stat in stat, numit Tinutul Secuiesc. Chiar si o Transilvanie autonoma! Asta vor ei. Numai ca prea uita ei ca, de cand se stie, cine scoate sabia de sabie va pieri! Iar tot ce s-a castigat cu sange nu se negociaza cu cerneala!

Tara are nevoie insa de conducatori daruiti si buni romani, care sa faca politica interesului national, nu a interesului ingust, de partid! Romania are nevoie, grabnica, de buni patrioti si nationalisti, iubitori de Neam si Tara. Nu de lasi! Nu de tradatori!

Sursa: Cuvantul Liber via certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

 

/1 Comment/by