Aurel Perșu, constructorul primului automobil aerodinamic din lume cu roțile integrate în caroserie

Astăzi discutăm despre un pionier al aerodinamicii din rândul automobilelor despre care se știu mai multe în străinătate și este apreciat pentru ingeniozitatea sa, mulți încercând să îl copieze.

Fără nici un fel de exagerare afirmăm, că toate mașinile moderne pe care le vedem din ce în ce mai joase, din ce în ce mai rapide, se bazează pe modelul aerodinamic avansat românesc.

Aurel Perșu

Numele său este AUREL PERȘU.

Marele inventator se naște la București la 26 decembrie 1890 si de mic i se recunosc înclinațiile către aerodinamică jucându-se și proiectând diverse mașini care mai târziu le va pune în practică.

Se specializează în Germania, la Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție.

Tot de nemți este medialiat anul următor pentru realizările sale și studiile făcute în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic, fiind premiat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania.

După terminarea Primului Război Mondial, apar automobilele pe scară largă. Dacă până atunci doar aristocrații se puteau mândri cu o asemenea invenție, după conflictul mondial, începe să se vadă mai mult nevoia mașinilor personale.

Toate mașinile arătau la fel. De multe ori nici nu știai să faci diferența între un Ford sau un Citroen. Toate porneau de la modelul de căruță, care prin era mașinilor, era de fapt același lucru, dar propulsată de un motor.

Pe atunci, nimeni nu se gândea la viteză și aerodinamică. Era o idee fantasmagorică la acel moment. Dar iată că tânarul Perșu nu doar că se gândește la asta, dar o și pune în practică.

Astfel, invenția care îl face celebru a fost un „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”. Chiar așa se numea. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.

A ales să rămână în Germania după ce văzuse nivelul tehnologic mult peste ce era la noi în țară la momentul respectiv. Se inspiră din scrierile lui Newton, ajungând în cele din urmă ca idei către Natură. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sunt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania.

Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demarorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.

Alte mașini derivate din automobilul aerodinamic al lui Perșu sunt Dymaxion-ul celebrului inventator american Buckminster Fuller dar și modelul Aptera.

Dymaxion

Aptera

Trebuie să recunoaștem că mașina era destul de primitivă din punct de vedere tehnic, în ciuda formei sale moderne. Frânele cu cablu erau folosite doar pentru roțile din spate, care (din cauza distanței mici dintre ele) nu aveau un diferențial. Motorul cu patru cilindri în linie, cei 10 cai putere și caroseria incredibil de aerodinamică au făcut posibil ca mașina lui Persu să accelereze până la 80 km/h. Trebuie remarcat faptul că, datorită lipsei unui diferențial, mașina era capabilă să facă viraje foarte strânse la viteze considerabile fără niciun pericol.

Dar chiar și așa, să vă faceți o idee, coeficientul de rezistență la înaintare al modelului Tesla Model S – una dintre cele mai avansate mașini produse vreodată – este Cx 0,24. Pentru majoritatea mașinilor fabricate de contemporanii lui Perșu, acest număr era de până la Cx 1. Între timp, coeficientul de rezistență la înaintare al mașinii create de Persu a fost de Cx 0,22! Cu aproape 100 de ani în urmă, geniul proiectase deja o mașină mai avansată decât Model S, care este numită mașina viitorului.

Deci un clarvăzător al tehnicii de pe atunci!

Probabil că ar fi avut succes în lumea curselor dacă Perșu ar fi reușit cumva să organizeze producția în masă a mașinii sale. De fapt, mașina avea șanse să ajungă pe linia de asamblare. Atât Ford, cât și General Motors l-au abordat pe inginer în încercarea de a cumpăra brevetul pentru producția mașinii, dar Perșu i-a refuzat și a folosit mașina personal până în 1969, conducând peste 120.000 de km, când a donat-o Muzeului Național Tehnic Român din București, unde mașina este salvată și astăzi. Nu mai circulă și trebuie restaurată, dar este în continuare expusă, ceea ce înseamnă că puteți vedea cu ochii dumneavoastră una dintre cele mai aerodinamice mașini create vreodată!

După ce s-a întors în România împreună cu mașina sa, Perșu însuși nu și-a mai părăsit niciodată țara natală. Inginerul s-a pensionat în 1950 și a murit în 1977 de un infarct după ce și-a văzut casa distrusă pe Calea Victoriei.

Din cauza Războiului Rece și a izolării României în spatele Cortinei de Fier, talentul și lucrările lui Aurel Perșu au fost în mare parte uitate în lumea automobilelor. În 2006, televiziunea națională și revista World Auto – într-un efort de a face cunoscut numele și lucrările lui Perșu – au înființat premiul Aurel Perșu Aerodynamic Car Award pentru mașinile cu un coeficient de rezistență la înaintare mai mic de Cx 0,3. De atunci, premiul a fost acordat modelului Opel Insignia și altor câteva mașini.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!