Lucrările Sesiunii internaționale de comunicări științifice vor avea loc la sediul Muzeului Țării Crișurilor Oradea și la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, reunind 143 de comunicări științifice a peste 200 de specialiști din țară și străinătate (Ungaria, Austria, Germania, Italia, Franța, Republica Moldova, Cehia, Slovacia, Turcia și Republica Coreea), organizate pe mai multe secțiuni: Arheologie, Numismatică, Istorie medie și modernă, Istorie contemporană, Științele Naturii, Etnografie, Muzeografie, Educație muzeală, Artă, Conservare și Restaurare. Muzeul Țării Crișurilor Oradea, împreună cu Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării din cadrul Universității din Oradea, Universitatea de Stat din Moldova, Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea – Chișinău al Academiei Române, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea, organizează, în perioada 10–11 octombrie, a treia ediție a Sesiunii internaționale de comunicări științifice intitulată „Interferențe. Trecut, prezent, viitor”. Deschiderea oficială a Sesiunii internaționale de comunicări științifice va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 09.30, în Sala de conferințe a instituției muzeale, în prezența prof. univ. dr. Gabriel Moisa, Manager al Muzeului Țării Crișurilor Oradea, precum și a prof. univ. dr. Sorin Șipoș, Prorector al Universității din Oradea și Director al Centrului de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău. Cu această ocazie va avea loc lansarea volumului Crisia, LIII, 2023, Supliment nr. 1 – Interferențe. Trecut, prezent, viitor, care cuprinde lucrările ediției a II-a a acestei sesiuni. În prima zi a manifestării, de la ora 10.00, prof. univ. dr. Ștefan Lemny, de la Bibliothèque Nationale de France din Paris, va susține conferința Dimitrie Cantemir la confluența dintre culturi, ce va fi urmată de lansarea cărții domniei sale, „Cantemireştii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea”, apărută la Editura Polirom, Iași, 2024. Începând cu ora 18.30 va avea loc vernisajul expoziției „Din umbră în lumină”, organizat cu prilejul aniversării a unui semi-centenar de la înființarea sistemului românesc pentru conservare, restaurare și investigare a patrimoniului cultural. Cea de a doua zi a sesiunii va continua cu prezentarea lucrărilor pe secțiuni, începând cu ora 10.00.

Muzeul Ţării Crişurilor Oradea organizează, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea, Universitatea de Stat din Moldova, Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea – Chișinău, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor – Oradea și Librăriile Humanitas, conferința „Dimitrie Cantemir, la confluența dintre culturi”, susținută de dr. Ștefan Lemny. Evenimentul se va desfășura în cadrul Sesiunii Internaționale a Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, ediția a III-a: „Interferențe. Trecut, prezent, viitor” și va avea loc vineri, 10 octombrie 2025, ora 10.00, în Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor (Str. Armatei Române nr. 1/A). Conferința va evidenția rolul lui Dimitrie Cantemir, ca punte între Orient și Occident, între lumea otomană, Rusia și Europa occidentală, subliniind faptul că acesta este primul român integrat cu adevărat în patrimoniul cultural al umanității. Evenimentul va fi urmat de lansarea volumului „Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea”, Editura Polirom, Iași, 2024, autor Ștefan Lemny, și va fi moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, manager al instituției muzeale. Prezentarea cărții va fi făcută de către prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector al Universității din Oradea. Cartea urmărește destinul lui Dimitrie Cantemir și al fiului său Antioh, două figuri care au legat Moldova de marile curente intelectuale europene. Tatăl, erudit și domn al Moldovei, consilier al lui Petru cel Mare și autor respectat în Europa, iar fiul, diplomat și poet modern, apropiat de gânditori precum Voltaire. Ștefan Lemny, doctorat în istorie în Franța Ștefan Lemny (n. 20 iunie 1952, Beia, jud. Brașov) este istoric român, naturalizat francez. A studiat la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și și-a luat doctoratul în istorie. A făcut un al doilea doctorat în Franța, la École des Hautes Études en Sciences Sociales. Este specialist în istoria secolului al XVIII-lea şi în istoria culturală: mentalități, sensibilități, relaţii culturale dintre Est şi Vest. A lucrat la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași până în 1990. Din 1991 s-a stabilit în Franța, unde a devenit responsabil de colecțiile de istorie pentru Europa Centrală și de Est la Bibliothèque Nationale de France, Paris. A publicat volume, precum: Sensibilitate și istorie în secolul al XVIII-lea românesc, Jean-Louis Carra: parcours d’un révolutionnaire, Emmanuel Le Roy Ladurie, une vie face à l’histoire și, mai ales, Les Cantemirs: l’aventure européenne d’une famille princière au XVIIIe siècle, tradus în română sub titlul Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea. A primit Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea despre Cantemirești și este membru de onoare al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” de la Iași din 2019.

Între 10 și 26 octombrie 2025, publicul clujean este invitat să descopere universul satului românesc contemporan, prin intermediul expoziției prestigiosului Concurs Național „FOTOGRAFIA – DOCUMENT ETNOGRAFIC” (F-DE). Organizat de Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”, în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca și Asociația „Art Image”, proiectul a ajuns la cea de-a XXII-a ediție. Peste 170 de fotografii etnografice recente vor putea fi admirate pe simeze, dar și în secțiunile digitale proiectate pe un ecran. Ele au fost realizate de zeci de artiști fotografi din România, Polonia și Serbia, pasionați de satul tradițional din interiorul granițelor sau din zone istorice locuite de români, precum Banatul Sârbesc sau Basarabia. „Tânjalele maramureșene”, „Fărșangul” sau „Împănatul boului” sunt câteva din obiceiurile regăsite de fotografi pe teren, alături de ocupații sau activități precum: secerișul, cărbunăritul, producerea brânzei la stână sau strânsul cartofilor. La această ediție, secțiunea tematică propune o scurtă incursiune în zona riturilor de trecere, cum sunt nunțile sau înmormântările, momente cu rol esențial în viața spirituală a individului și a comunităților. Vernisajul și decernarea premiilor va avea loc sâmbătă, 11 octombrie, la ora 12:00, în Sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, strada Memorandumului, nr. 21. În deschidere, Orchestra profesionistă „Cununa Transilvană” a Centrului de Cultură și Artă „Tradiții Clujene” va susține un moment muzical. alături de mezzosoprana Lavinia Bocu. Expun fotografi din România, Polonia și Serbia: Marco Algasovschi – Braşov, Cătălin Arcu – Florești, Mircea Băduț – Râmnicu Vâlcea, Bikfalvi Zsolt – Carei, Both Gyula – Târgu Mureş, Marius Burcea – Onești, Maria Alexandra Ciceo – Cluj, Czire Alpár – Cristuru Secuiesc, Vlad Dumitrescu – Braşov, Réka Fekete – Odorheiu Secuiesc, Jolanta Flach –Zakopane (Polonia), Adrian Gârneață – Iași, Héjja Arpád – Miercurea Ciuc, Costel Iftinchi – Iași, Tudorel Ilie – Baia Mare, Incze Domokos – Miercurea Ciuc, Andrea Claudia Ioja – Cluj, Ioja Oszkár-Norbert – Cluj, Elena Isfan – Deva, Marius Isfan – Deva, Andrea Kerčoban – Nicolinț (Serbia), Kertész Hajnalka – Odorheiu Secuiesc, Kinda Botond – Odorheiu Secuiesc, Niculina Laza – Cluj, Constantin Lazăr – Oradea, Victor Malairău – Cluj, Carmen Negru – Cluj, Alexandru Pavel – Cluj, Gheorghe Petrila – Oradea, Marian Plaino – București, Ovi D.Pop – Oradea, Pop Zsolt – Târgu Mureș, Grigore Roibu – Deva, Cristina Rotar – Cluj, Adela Lia Rusu – Oradea,  Mariana Scubli – Sighetu Marmației, Viorel Șerfezi – Oradea, Simon Erika – Târgu Mureș, Tordai Ede – Târgu Mureș, Darius Vele – Gilău. Expoziția va putea fi vizitată până în 26 octombrie 2025. Intrarea este liberă.

În luna noiembrie 2025, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, va fi vernisată o expoziție de fotografii cu rodul muncii A trei artiști fotografi. Asociația „Etno Foto Art” din Oradea a încheiat, în perioada 22 august – 22 septembrie, proiectul său fotografic despre comunitățile de gorali din sudul Poloniei, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Astfel, trei artiști fotografi au mers în Carpații Poloniei unde au fotografiat aspecte din comunităților rurale din zonele montane poloneze, unde trăiesc așa numiții „gorali”, care înseamnă munteni, în limba poloneză. Aceștia sunt cunoscuți în Polonia și în România, că vorbesc un grai local având cuvinte cu origine valahă, datorită adevărului istoric că vechii valahi practicau transhumanța în Carpații Europei Centrale, inclusiv în munții din sudul Poloniei. În aceste sate de munte, goralii mai păstrează câteva cuvinte ce-și au originea la păstorii valahi care se ocupau cu păstoritul. De pildă, cuvântul „bryndza”, întâlnit doar în zona montană a Poloniei, exprimă, clar, brânza învățată de păstorii polonezi de la păstori vorbitori de limba română, sau termenul „bacowa”, care în limba poloneză nu are un corespondent, astfel s-a constatat originea la baciul valah ce-și îngrijea oile pe munte. Dar cele patru exemple cele mai grăitoare, care exprimă urmele păstorilor valahi, sunt: „kornuta”, „siuta” (se citește ciută, femela cerbului), „okaista”, „mierlok”. Kornuta, se referă la oile cu coarne; siuta (se citește ciuta) sunt oile fără coarne; okaista este un alt regionalism al goralilor și se referă la okiata (ochiată sau ochioasă), adică oile care au o pată de culoare în jurul unui ochi; mierlok în graiul goral înseamnă mielul. Rasa de ovine Țurcana este binecunscut goralilor crescători de animale. Aceste interferențe valaho-gorale (română-poloneze) a reprezentat interesul fotografilor orădeni în documentarea lor fotografică timp de două săptămâni. Au mai găsit numeroase locuri în munții Poloniei, care ne amintesc de cuvinte din limba română, dintre care cel dintâi exemplu este vârful Măgura, întâlnit și în Carpații din țara noastră. Un alt exemplu, goralii din Sudul Poloniei spun la curcubeu, dunga, ceea ce uimitor. Odinioară oierii se găseau în toate țările carpatine: Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia. În aceste țări, în regiunile muntoase până în zilele noastre se mai păstrează câteva cuvinte din vocabularul pastoral: gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls, găleată; urda = urdă; ; kosar = coșar; watra, salasz/salaš = locul unde stă ciobanul cu oile, sălaș; polana = poiană; pietra = piatră, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică, colibă; rumiga = rumegă; kamesnica = cămașă tradițională bărbătească, cămeșică; putnia = putină (la fel ca și numele președintelui Federației Ruse, Putin – n.red.), trombita = trâmbiță; afina = afine; grapa = groapă, în sensul de pantă abruptă; kosa = coasa pentru cosit; slanina = slănină; vlna = lână. Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale pentru domeniul pastorației, celor care se ocupă de creșterea ovinelor. Așadar, drept concluzie, acestor cuvinte transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi care au ajuns aici în numele transhumanței, se cuvenea ca Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin L. Demeter să acorde atenția cuvenită goralilor din sudul Poloniei și să petreacă timp de două săptămâni în mijlocul acestor minunați oameni care trăiesc în Carpații din Polonia, în baza unui proiect cu fonduri nerambursabile oferit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.