Badea Cârțan, „țăranul cărturar”, unul dintre cei mai mari promotori ai culturii și identității românești

Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara, județul Sibiu. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari promotori ai culturii și identității românești, un simbol al devotamentului față de neam și limbă și al unirii românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat, dedicându-și întreaga viață acestui scop, deși era doar un simplu țăran.

Lupta pentru limba română

Într-o perioadă în care românii din Transilvania se aflau sub dominația austro-ungară, iar limba română era marginalizată, Badea Cârțan a devenit un adevărat luptător cultural. În ciuda lipsei de educație formală, el a înțeles importanța cărților și a culturii în păstrarea identității naționale. Cu eforturi uriașe, a transportat peste 200.000 de cărți din România în Transilvania, trecând Munții Carpați pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară.

Aceste cărți erau distribuite în școli, biserici și familii, pentru a sprijini învățarea limbii române și pentru a consolida spiritul românesc într-un context ostil. Sacrificiul său era imens, deoarece aceste acțiuni erau ilegale și extrem de periculoase pentru că erau un instrument esențial în educația și conștientizarea identității naționale a românilor transilvăneni.

Pelerinajul la Roma

Una dintre cele mai cunoscute povești despre Badea Cârțan este călătoria sa la Roma, în anul 1896. Motivul acestei călătorii era dorința de a vedea cu ochii săi Columna lui Traian, simbol al originilor latine ale poporului român. Badea Cârțan a mers pe jos până în Italia, parcurgând mii de kilometri. Ajuns la Roma, a dormit la baza Columnei, iar dimineața a fost găsit de trecători, care l-au descris ca „un dac coborât de pe Columnă”.

Viața sa a fost marcată și de alte călătorii impresionante prin Ungaria, Austria, Italia, Elveția, Egipt, Germania și Ierusalim, având ca scop principal vederea locurilor asociate cu istoria și strămoșii poporului român.

Moștenirea sa

Badea Cârțan a murit la 7 august 1911 în Sinaia, dar moștenirea sa rămâne vie. A fost un simbol al rezistenței culturale și al mândriei naționale, demonstrând că, prin voință și credință, chiar și un om simplu poate schimba lumea din jurul său.

Până la sfârșitul vieții sale în 1911, la vârsta de 62 de ani, Badea Cârțan a rămas un susținător fervent al ideii de unire a tuturor românilor, visul său neîmplinit de a vedea România unită. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său scriindu-se: „Gheorghe Badea Cârțan Doarme Visând Întregirea Neamului Său”.

Astăzi, casa lui din Cârțișoara este un muzeu dedicat vieții și activității sale, iar povestea sa continuă să inspire generații întregi. Badea Cârțan a fost mai mult decât un țăran – a fost un luptător pentru identitate și un exemplu al spiritului românesc neclintit.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!