Cafeluța Culturală – Ciprian Porumbescu s-a întâlnit cu Giuseppe Verdi în Genova

Ciprian Porumbescu s-a întâlnit în Genova cu marele maestru Giuseppe Verdi, conform biografului său, Valeriu Braniște, în monografia pe care a publicat-o în 1908 la Lugoj. Această întâlnire a fost foarte contestată multă vreme în cadrul istoriografiei noastre muzicale, cu toate că biografii contemporani ai compozitorului (N. Petra Petrescu și Constantin Morariu) afirmau exact inversul.

Însă, într-o cercetare mai amănunțită descoperim în colecția familiei Valeriu Braniște-Căliman de la Brașov o scrisoare inedită care atestă sub autorizarea surorii lui Ciprian, Marioara Rațiu Porumbescu, că cei doi mari muzicieni chiar s-ar fi întâlnit. Este datată „Câmpina, 11.24/6 (1908)” și expediată imediat după ce a apărut monografia lui Valeriu Braniște. Aceasta cuprinde un pasaj care spune următoarele:

„Vă mulţumesc pentru toate articolele, pentru tot ce aţi scris în memoria iubitului şi prea scumpului meu frate Ciprian. Toată lauda lugojenilor care au fost la înălţimea lor. Numai scrisoarea despre Verdi mă mir că nu aţi găsit-o între scrisori(le) din Italia, şi dânsul singur pe patul suferind şi bolnav, ne-a istorisit de multe ori vizita lui la Verdi”.

Compozitorul murise de cinci ani, și anume în 16/28 decembrie 1888, iar tatăl său, Iraclie Porumbescu îi scria lui George Dobrin, animatorul corului „Ion Vidu” din Lugoj, că fotografia cu fiul său, Ciprian, pe care i-o dăduse în dar, a fost „luată la Genova, după ce se prezentase la Verdi”. Și mai spune: „Era slab, bietul, şi emoţiunea de a fi fost şi vorbit cu Verdi îi mărise încă slăbirea şi mai tare”.

Ajuns la Genova, Ciprian a fost însoțit de compozitorul Marco Salla şi de criticul Camillo Boito, condus și primit cu căldură de marele Verdi. La care acesta îi spune: „Fii bun, te rog, colo pe pian e şi vioara — Porumbescu redă cuvintele maestrului, după ce a aflat că ştie să mânuiască instrumentul — cântă un cântec românesc”.

Cu multă emoție intonă o frumoasă doină. În continuare Verdi încheie: „El iar mi-a întins amândouă mâinile şi, strângându-le pe ale mele, îmi zise cu suflet mişcat: ‘Da, fraţi ne sunteţi. Atestatul că ne sunteţi fraţi vi l-am auzit acum!’”

Alte confirmari a întâlnirii lui Giuseppe Verdi cu Ciprian Porumbescu au fost cărțile de vizită ale lui Boito și Salla, păstrate de familia Porumbescu, o scrisoare din 15 iulie 1913 a Marioarei Raţiu şi alta a lui Vasile Halip din 9 iunie 1923, publicate în anul 1926 de muzicologul Mihai Gr. Poslușnicu.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!