Cafeluța Culturală – Eminescu către… Veronica Micle (prima scrisoare dintr-o serie de trei epistole)

Acum exact 143 de ani, dintr-o modestă cameră din mansarda cochetului hotel d’Angleterre din Constanța își lua zborul o scrisoare care va rămâne în istoria orașului nostru, scrisă de către inegalabilul Mihai Eminescu către…:

„Draga mea Veronică,

Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a‑mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N‑o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti.

O să mă-ntrebi ce efect mi‑a făcut marea, pe care‑o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n‑am văzut‑o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia.

Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului.

O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe‑o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s‑au deschis câteva oteluri.

La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într‑o mansardă şi privirea mi‑e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine.

Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.

Adresa mea: Chiustenge, Hôtel d’Angleterre
16 iunie 1882”

P.S.: Aceasta era prima scrisoare (dintr-o serie de trei epistole) scrisă de către marele poet Veronicăi Micle în perioada de zece zile cât a stat în orașul nostru. „Viața e monotonă și peste zi târgul pustiu” adaugă poetul într-o altă scrisoare, referindu-se parcă la Constanța zilelor noastre…

Hotel d’Angleterre Constanța

Hotelul d’Angleterre a fost demolat în 1903, însă în 1906, pe același lot, se va construi un alt hotel, care va purta numele de Hotel Splendid, care va fi dat în folosință în 1909. În perioada interbelică, acesta va fi reabilitat și redenumit de către proprietari Hotel Regina.

Imediat după al Doilea Război Mondial, hotelul a fost rechiziţionat de trupele sovietice, iar în 1949, clădirea a intrat în patrimoniul Partidului Muncitoresc din România. După o nouă reabilitare realizată în anii 1970, hotelul a reintrat în circuitul turistic ca restaurant şi hotel, sub numele de Hotel Intim, așa cum este cunoscut de noi toți astăzi.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!