Carmen Pankau – DOCUMENTE ASCUNSE, DOCUMENTE INTERZISE, DOCUMENTE DISPĂRUTE

Cum este posibil ca un număr atât de mare de DOCUMENTE ANTICE să dispară fără urma?

Împăratul Traian a avut o faimă bună printre contemporani, chiar și după moartea lui. În secolul 4, se mai sărbătorea ziua lui de naștere. Chiar cu toată critica unor istorici antici, el a fost considerat ca un împărat bun și un model. Desigur numai pentru romani. Pentru noi, urmașii pelasgo-geţilor, Traian a fost un ticălos, un tâlhar, un criminal, un om fără onoare.

Traian a moștenit o Romă în pragul falimentului, iar bogăţia Geţilor era legendară, așa că a pornit un război de jaf împotriva Geţilor. În anul 106 d.Hr. reușește să ocupe parţial (numai 14% din teritoriul Geţilor din Nordul Dunării – n.r. Carmen Pankau), teritoriu pe care l-a transformat în provincie romană, îl denumește „Dacia” și pe care îl alipește Imperiului Roman.

Potrivit surselor vremurilor, după acest război, Imperiul Roman s-a salvat de la faliment, au luat pradă de război din „Dacia” și au dus cu ei la Roma, printre altele: 165 de tone de aur, 330 tone de argint, precum și o jumătate de milion de prizonieri, bărbaţi, femei și copii.

Traian a organizat timp de 123 de zile sărbători la Roma, i-a scutit pe cetăţenii lui un an de zile de taxe și a construit mai multe edificii grandioase, totul plătit din din acest jaf, Tezaurul Dacilor.

Și totuși, ceva s-a întâmplat după posteritatea lui Traian. Este incredibil cum aproape toate scrierile din vremea lui, în care se pomenea de „daci”, au dispărut fără urmă. Iată câteva dintre documentele dispărute:

Jurnalul de război al lui Traian, intitulat „Dacica” (sau “De bello dacico”);

Cartea medicului lui Traian, Crito, intitulată „Getica”;

Scrierea lui Apollodor din Damasc, despre construcţia podului de la Drobeta;

Toate operele istoricilor de curte ai lui Traian (cel puţin patru la număr), care au scris despre Împăratul Traian și despre războaiele sale cu geţii;

Biografia lui Traian, scrisă de Tacitus; capitolele din istoria aceluiași autor, în care erau infăţișate luptele cu geţii;

Istoria „Daciei” scrisă de Dio Chrysostomos, învăţat exilat în „Dacia” în vremea lui Domitian, dar foarte iubit de Traian;

Edictul lui Traian, în care erau consemnate toate operaţiunile din timpul celor două războaie, ca și cheltuielile de război;

Scrierile lui Pliniu cel Tânăr, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit și el pe larg despre cucerirea „Daciei”;

Poemul lui Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, care a scris în versuri istoria războaielor cu „dacii”;

Istoria Daciei, cuprinsă in capitolul 22 al istoriei lui Appianus; biografia lui Traian, scrisă de Plutarh, celebrul istoric grec;

Capitolele despre „Dacia” din istoria lui Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnată de Dio Cassius;

Capitolele din istoria romană a aceluiași autor, care povesteau despre războaiele lui Domiţian și expediţiile lui Traian în „Dacia”.

Doar din acestea din urma ne-au rămas câteva rezumate stângace, și sunt singurele informaţii care au ajuns până la noi despre războaiele cu Traian. În rest, totul s-a pierdut! Absolut tot! Până la noi nu a ajuns nici măcar un singur rând!

Să fie oare o simplă coincidenţă, o simplă întâmplare dispariţia tuturor acestor documente? Sau a avut loc, din motive încă necunoscute nouă, și la o dată greu de precizat, o încercare de ștergere a memoriei lui Traian din istorie, sau cel puţin a episodului „dacic”?

Cândva vom avea răspuns la fiecare întrebare.

A consemnat pentru dumneavoastră Carmen Pankau.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!