[…] Cât triumf a avut ministrul de interne al Ungariei când, la 27 decemvrie anul trecut, a adresat o circulară către toate prefecturile din judeţele locuite de români, opt judeţe între Crişuri, în Maramurăş şi Banat, treisprezece judeţe în Transilvania, circulară prin care obligă pe prefecţi de-a spune şi moţilor, şi mocanilor, şi câmpenilor, şi pădurenilo, şi celor de pe Mureş, şi celor dintre Crişuri că… d. ministru de esterne al României a declarat prin anume notă oficială că guvernul din Bucureşti nu permite nicidecum colonizarea străinilor în Dobrogea. Străinilor!Trebuia să li se spuie odată aceasta consângenilor noştri din Transilvania şi din Ţara Ungurească, că pentru onor. Stătescu şi pentru d. I. Brătianu ei sunt… străini, şi guvernul din Pesta a fost însărcinat cu aceasta gingaşă şi ironică misiune […].
Adică ţăranul român, acelaşi pretutindenea între Tisa şi Nistru, e… străin de origine română!
Căci care-i opinia blondei umbre a d-lui Brătianu în această privire? Escelenţa aceasta e atât de rău informată încât nici nu ştie nimic de circulara ministerului unguresc, făcută pe baza notei sale oficiale (cu al cărui număr şi dată îl servim mai sus), iar d. I. Brătianu zice: ,,Ar voi d. Lahovari să populăm Dobrogea cu supuşi străini de origine română?”
Ion C. Brătianu
STRĂINI DE ORIGINE ROMÂNĂ! Contradictio in adjecto. Străini cari nu ştiu altă limbă decât a noastră, cari sub orice regim se simt şi se numesc români, cari au trecut din Oltenia în Banatul Severinului, acea veche posesiune a banilor olteni de unde până azi a rămas vorba ban. Bătrânul Mircea,„Dei gratia Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus”, împreună cu toţi banii Basarabi erau străini de origine română. Străini de origină era, după maniera de-a vedea a d-lui Stătescu, însuşi Bogdan Dragoş, întemeietorul Moldovei, pe care Ludovic I al Ungariei, prin hrisovul de la 2 februarie 1365, îl numeşte, împreună [cu] toată dinastia Dragoşizilor Maramurăşului, sperjur şi uitător de datorii, unealtă oarbă a unei neastâmpărate ambiţii, pentru că, părăsind vasalitatea în fruntea poporului său, fondase un stat neatârnat, alături cu Ungaria?
Străin de origine română a fost Alexandru Basarab care a înfrânt pe regele Carol Robert şi toţi acei pe care mater parens, muma născătoare a neamului românesc, Transilvania, i-a revărsat în şesul Dunării, pentru a crea cu spada şi plugul moştenirea istorică a neamului latin de lângă Dunăre? Şi Bogdan şi Radu Negru au ieşit fără paşaport de emigrare de sub dominaţiunea străină, pentru că preferau libertatea lor de conştiinţă onorilor şi siguranţei ce le prezenta dependenţa de coroana Sf. Ştefan, şi străini de origine romană au creat România pe teritorii ce fusese ocupate de Changanii cumanilor şi de oarda nogailor. Dar oare tot şesul acesta, bolnav şi espus fără curmare invaziilor despre miazănoapte şi miazăzi, rămas-ar-fi românesc fără ca din veac în veac să se fi împrospătat populaţia lui istorică cu „străini de origine română”?
Dar destul despre aceasta. Ar însemna a nu cunoaşte elementele istoriei noastre pentru a ignora fenomenul constant al reîmprospătării etnice a ţării noastre de cătră elementele vergine ale munţilor noştri şi a celor ardeleni, pentru a nu şti că Basarabii chiar au venit de unde au venit familiile bănăţene, şi Moldova din Maramureş.
Dacă pân’acum am făcut puţină vorbă în privirea cazului acestuia este pentru că nu voiam să ni se substituie veleităţi politice, căci popularitatea n-o gonim niciodată cu preţul vexaţiunilor consângenilor noştri […]. Aci însă nu e vorba de veleităţi politice ori naţionale, ci de ceva cu desăvârşire practic, de bun simţ comun: de colonizarea câtorva sute de familii române în Dobrogea, care ieşiseră din Banat fără pasport de emigrare. În realitate nu există nici un cartel de estrădare între Austria şi România, nici măcar pentru dezertori. A rămas până acum la aprecierea judecătorilor de instrucţie şi a procurorilor de a recomanda estrădarea oamenilor vinovaţi de crime comune şi nimic mai mult. Oamenii nu aveau nici o vină; pe nici un cuvânt juridic, mai ales pe nici unul constituţional, nu se putea acorda estrădarea lor.
Nicolae Fleva
D. Cogălniceanu, în discursul său pe cât de elocuent, pe atât de adevărat şi în moţiunea propusă, n-a cerut decât ca „guvernul să păzească cu sfinţenie vechea ospitalitate, vechiul obicei al pământului, de vreme ce România nu are cu statele vecine convenţiuni cari s-o oblige la dureroasa estrădare a unor familii de origine română”.
Ce-a răspuns Camera prin gura ilustrului său Fleva, nu străin de originea română, ci român de origine oacheşă?
A respins moţiunea […].
Iată ceea ce nu înţelegem şi ne pare absurd, dar ceea ce trebuie constatat: că votul de alaltăieri al majorităţii şi respingerea moţiunii Cogălniceanu creează un precedent statornic şi o regulă de drept internaţional pentru înţelepciunea guvernelor roşii. Să fie deci bine ştiut că orice străin, fie speculant, fie colportor, aibe ocupaţii imorale chiar, e primit în România fără restricţie, iar ţăranul care vine să muncească e estrădat fără ca să existe cartel de estrădare între noi şi străinătate şi că această teorie a fost erijată în lege prin votul de sâmbătă.
Mihail Kogălniceanu
Nu putem sfârşi fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu în privinţa însemnătăţii naţionale a proclamării regalităţii. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise:
„Regalitatea însemna ridicarea conştiinţei naţionale, afirmarea demnităţii şi independinţei ţării… Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei ţări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteţi-mi să declar că am proclamat un rege, dar nu am făcut un regat român, căci regatul însemnează neumilire”.
Eugeniu Stătescu
D. Stătescu se simţi împuns de aceste cuvinte şi răspunse:
„D. Cogălniceanu, după ce-a făcut paralelism între cum se petreceau lucrurile sub Domnii pământeni şi cum se petrec acu, a zis că ţara, proclamând regatul, nu a întemeiat şi regalitatea şi că românii ar fi mai puţin ocrotiţi astăzi în ţară de cum erau sub Domnii regulamentari. Protestez contra acestor cuvinte”.
Nu scrutăm cestiunea de principiu a regalităţii. Ceea ce putem afirma însă, cu istoria în mână, este că Domnii pământeni erau Domnii rasei române, erau duci ai neamului românesc. Ca atari ei erau solidari cu rasa română şi pururea gata a-şi pune capul la mijloc pentru drepturile acestei individualităţi etnice. Nouă ni se pare însă că în hotelul actual intitulat „România” espresia etnologică e prea mult deconsiderată în favorul espresiei geografice, fie aceasta locuită de orişicine […].
Nu zicem că sub cerul acestei ţări să nu trăiască şi să nu înflorească oricâţi oameni de altă origine. Dar ceea ce credem, întemeiaţi pe vorbele bătrânului Matei Basarab, e că ţara este, în linia întâia, elementul naţional şi că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determineze soarta şi caracterul acestui stat.
Avantaje trecătoare ale producţiunii, cauze economice şi politice pot în adevăr să grămădească înlăuntrul espresiei geografice elemente străine şi cu drept cuvânt împăratul Emanoil Paleologul zice că oameni mai toleranţi, mai primitori de străini ca românii nu mai sunt pe faţa pământului, deci în această privire nici noi nu dorim să fie altfel… dar până aci şi nu mai departe. Cel care respectă caracterul propriu şi libertatea de manifestare a oricărui alt geniu naţional contractează prin aceasta el însuşi dreptul de a fi respectat în toate ale sale şi când Vasile Vodă Lupul porunceşte ca „Cel ce-şi vicleneşte moşia şi neamul, mai rău decât ucigaşii de părinţi să se certe” el stabileşte prin aceasta solidaritatea între români, făcând din fiecare un ostaş deştept al naţionalităţii sale.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/09/Mihai-Eminescu-22geniul-nebun22.-Cine-era-cu-adevarat-poetul-izbitor-de-frumos-si-cu-o-voce-care-te-hipnotiza.jpg9441456Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2023-12-26 19:13:312023-12-26 19:14:26Mihai Eminescu – Trădarea Statului Român față de românii din afara granițelor
Având în vedere că suntem pentru cercetarea istorică, dreptul la liberă exprimare, dreptul la a avea o opinie cu privire la subiectele de interes public și pentru că nici o publicație nu poate fi suprimată conform Constituției României, în acest articol vom vorbi despre Loja masonică „B’nai B’rith” și lovitura de stat din decembrie 1989.
„Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu și Jose Iacobescu, președintele Forumul B’nai B’rith «Dr. Moses Rosen» România, au semnat joi, 5 februarie 2015, la sediul MAE, un protocol de colaborare între cele două instituţii.
Protocolul prevede ca Ministerul Afacerilor Externe și Forumul B’nai B’rith să colaboreze pentru promovarea valorilor legate de toleranţă, dialog intercultural, solidaritate, combaterea rasismului şi antisemitismului, prin organizarea unor activităţi pe tema contribuţiei comunităţii evreieşti la viaţa culturală din România.” (Ministerul Afacerilor Externe) „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a avut, la 19 septembrie 2017, o întâlnire cu lideri ai principalelor organizații evreiești din Statele Unite ale Americii: American Jewish Committee, B’nai B’rith International, World Jewish Congress, Anti-Defamation League, Conference of the Presidents of Major American Jewish Organizations și National Coalition Supporting Eurasian Jewry, World Jewish Restitution Organization”. (Administrația prezidențială – presidency.ro)
„Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a susţinut marți, 29 ianuarie 2019, la invitaţia B’nai B’rith, cea mai veche organizaţie a comunităţii evreieşti din lume (fondată în 1843), o conferinţă dedicată prezentării priorităţilor țării noastre la conducerea Consiliului Uniunii Europene și oportunităților generate de această poziție pentru consolidarea legăturilor dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană.” (Ministerul Afacerilor Externe)
„B’nai B’rith” și „Protocoalele Înţelepţilor Sionului”
Dacă ne dorim şi vrem să fim întru totul fideli adevărului istoric, este necesar să precizăm faptul că masoneria, prin intermediul serviciilor de informaţii şi agenţiiilor de presă din ţările limitrofe României, respectiv Iugoslavia, Ungaria, Uniunea Sovietică şi Bulgaria, au acţionat la unison pentru declanşarea operaţiunii de eliminare de la putere a lui Nicolae Ceauşescu.
Loja masonică „B’nai B’rith” a fost centrul principal de comandă care a funcţionat şi declanşat pe teritoriul României o întreagă serie de activităţi secrete şi reprezintă totodată entitatea care a coordonat prin intermediul membrilor săi din armată, servicii de informaţii precum şi cei din aparatul de partid şi de stat, operaţiunea care în final a condus la asasinarea soţilor Ceauşescu.
Lojă masonică exclusivistă „B’nai B’rith” are 22 de zone de influenţă pe glob. În fapt, întreg teritoriul locuibil este împărţit în 22 de arealuri specifice, în care loja masonică „B’nai B’rith” operează la nivel mondial. Numărul acestor arondismente este identic cu numărul literelor alfabetului ebraic. „B’nai B’rith” este numită de asemenea Loja Mamă, Fii Legământului, Fii Alianţei sau Fii Jurământului. Denumirea de Fii Jurământului face referire la legământul pe care Moise îl realizează cu Dumnezeu în calitate de reprezentant al poporului ales.
Termenul de Lojă Mamă desemnează primatul şi statutul de lideră între loji şi atestă faptul că această lojă coordonează activitatea tuturor lojilor aparţinătoare riturilor regulare.
În realitate, Loja Masonică „B’nai B’rith” reprezintă o structură ocultă de putere compusă exclusiv din etnici evrei. Neavând cum să diferenţiez dacă membrii lojei „B’nai B’rith” sunt khazari sau evrei sefarzi, nu vreau să mă pronunţ în privinţa identităţii etnice efective a celor care compun această structură de putere.
Ceremonia de semnare a Protocolului de colaborare între MAE și Forumul B’nai B’rith „Dr. Moses Rosen” România.
Lojile masonice din care aparţin riturile regulare pot să aibă în componenţă etnici neevrei. Toate lojile masonice existente se supun în mod obligatoriu şi explicit directivelor şi ordinelor Lojei Mamă care iniţiază, coordonează, integrează şi supervizează activitatea tuturor lojilor masonice care există pe teritoriul României. Aceste loji ţin de riturile masonice regulare, respective: Ritul Scoțian Antic și Acceptat din România, Ritul de York, Anticul şi Primitivul Rit de Memphis şi Misraim, Ritul Francez sau Ritul Modern, Ritul Scoţian Rectificat ş.a.m.d.
Activităţile în cadru acestei loji, după cum se va vedea în continuare, respectiv aşa cum rezultă din notele informative ale Securităţii, sunt profund impregnate de un ritualism care trimite la texte conţinute în Talmud, asimilabile cu o anumită formă de manifestare a mozaismului, religia tradiţională a evreilor.
Doctrina derivată din Talmud are un caracter care astăzi l-am putea numi profund segregaţionist, în care lumea este împărţită într-o pretinsă elită spirituală compusă din poporul ales, şi restul populaţiei care este asimilabilă turmei, desemnată cu apelativul peiorativ de goim (popoare diferite de poporul evreu), căreia îi sunt alocate statutul de masă de manevră.
Ambasadorul României în SUA, George Maior – conferință la pupitrul B’nai B’rith
Doctrina aferentă Talmudului constă într-un esoterism care este profund ostil creştinismului şi implicit membrilor care aparţin acestei comunităţi sprirituale. La aceasta se adaugă textul cunoscut ca „ProtocoaleleÎnţelepţilor Sionului”, care este alcătuit din 24 de protocoale care jalonează modul de operare al masoneriei. Citatele din cadrul acestei lucrări sunt de fapt asimilate unui „modus operandi” şi se constituie în cadrul operativ al masoneriei, fiind apelate constant, în cadrul interceptărilor realizate de ofiţeri de Securitate, desemnaţi să supravegheze întâlnirile masonilor care aparţin Lojei „B’nai Brith”. Este menţionată de asemenea tradiţia Kabalei, ca sursă de iniţiere specifică pentru masonii care aparţin lojei „B’nai Brith”.
În acest context, devine extrem de clar de ce Silviu Brucan, pe numele lui real Saul Bruckner, membru cu rang înalt al Lojei Masonice „B’nai B’rith” a spus, la un moment dat, în timpul evenimentelor din decembrie, într-o intervenţie televizată: „Nu mai sunt furaje pentru animale”. Într-o traducere specifică limajului lojei masonice „B’nai B’rith”, aceasta însemna că nu mai erau alimente pentru populaţie.
Nici un neevreu nu poate accede la condiţia de membru al acestei organizaţii, nici chiar membrii neevrei aparţinători lojelor masonice ordinare regulare. Ei pot să fie prezenţi la Templul Masonic aparţinător Lojei Mamă „B’nai Brith” doar în calitate de invitaţi. Acest statut implică plasarea acestora într-o condiţie de inferioritate, aspect care a fost de altfel recunoscut de către purtătorul de cuvânt al ritului de York, Olimpian Ungherea, într-un dialog televizat.
Părintele profesor Ioan Chirilă, fost decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a afirmat că statutul membrilor lojilor aparţinând riturilor regulate în raport de Loja Mamă este similar cu statutul femeilor în tradiţia mozaică, o condiţie care atestă plasarea lor într-o condiţie spirituală şi implicit umană inferioară. Astfel şi accesul femeilor la templu era condiţionat de o invitaţie explicită.
Lojile masonice care ţin de riturile regulare sunt cele care pot să aibă în componenţă etnici neevrei. Toate lojile masonice existente se supun în mod obligatoriu şi explicit directivelor şi ordinelor Lojei Mamă care iniţiază, coordonează, integrează şi supervizează activitatea tuturor lojilor masonice care activează pe teritoriul României. Aceste loji sunt aferente riturilor masonice regulare menţionate anterior.
Centrul de comandă şi control al tuturor acestor loji regulare îl constituie Loja Mamă B’nai Brith, cupola sub care se exercită puterea masonică.
În esenţă, această este structura care este intim integrată stucturilor de putere care aparţin statului român, prin care se exercită „de facto” puterea în România.
DSS (Departamentul Securităţii Statului) a supravegheat îndeaproape aceste organizaţii masonice care, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, au activat pe teritoriul României chiar şi după cel de-al doilea război mondial şi preluarea puterii politice de către comunişti.
Lovitura de palat din august 1944 a fost realizată, prin intermediul susţinerii şi implicării directe a masoneriei. Comunismul nu a fost şi nu este nici în prezent (acolo unde mai este activ, Coreea de Nord, China, Vietnam, Cuba etc.) nimic altceva decât rezultatul unui imens experiment pe care masoneria şi l-a asumat şi l-a realizat efectiv la scară globală (în realitate, nu a existat nicăieri în lume așa-numitul comunism, ci socialism, toate statele, chiar și totalitare, fiind socialiste – n. red.).
Masoneria în vizorul Securității
Orice istoric care citeşte cu maximă atenţie documentele DSS în ceea ce priveşte Operaţiunea Ocultă, operaţiune care constă în supravegherea membrilor masoneriei, va dispune de toate probele necesare care să ateste acţiunile exercitate de această structură ocultă pe teritoriul României. Interferenţele cu sferele puterii pe care această organizaţie le-a realizat i-a permis să-şi implementeze nestingherit planurile pentru România.
Prin intermediul integrării membrilor săi la diverse paliere de conducere în statul român comunist, explică de ce această organizaţie a putut să contribuie activ la generarea şi modelarea efectivă a evenimentelor din 1989. Statul român, atunci şi acum, este infiltrat la toate nivelurile sale de către membrii ai masoneriei aparţinând diverselor rituri care nu fac altceva decât să execute fidel, dând dovadă de maximă obedienţă, în cadrul aparatului de stat, ordinele şi directivele care le sunt dictate de către şi prin intermediul Lojei Mamă „B’nai B’rith”.
În limbaj de intelligence aceasta reprezintă o penetrare a structurilor de putere prin infiltrarea şi racolarea de către masonerie a indivizilor plasaţi la diverse etaje la care se exercită comanda în cadrul statului român, aceşti membri devenind veritabile pâghii care înlesnesc şi facilitează accesul masoneriei la toate decizile care se adoptă. Acest fapt permite implementarea eficientă a tuturor proiectelor masonice în România, în absolut toate domeniile de interes public, respectiv sferele de natură socio-culturală, politico-economica, militară şi chiar sportivă.
Aceasta constituie o exercitare eficientă a unei puteri din umbră prin intermediul acestei reţele sociale de putere în nodurile căreia se găsesc membrii activi ai masoneriei.
Radu Timofte, fostul director al SRI, face o declarație de presă, înainte de întrunirea Comisiei parlamentară de anchetă constituită ca urmare a propunerii de suspendare a președintelui Traian Băsescu, la Palatul Parlamentului, în București, miercuri, 13 martie 2007. BOGDAN MARAN / MEDIAFAX FOTO
Vicepreședintele Comisiei de Apărare a Senatului, Radu Timofte, declara în „Jurnalul Național” din 23 mai 1997:
„Masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar.
Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori).
Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, aceștia fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva.
Și, mai mult decât atât, jurământul masonic are în conținutul său pedepse foarte severe pentru membrii care divulgă secretele, organizația având caracter secret. Protocoalele masoneriei, care au fost publicate, reprezintă, pentru majoritatea celor care le citesc, motive foarte serioase de reflecție, de reținere, de tăcere și de teamă. Nici măcar membrii sus-puși nu știu mare lucru.
Bănuiesc că activitățile secrete nu sunt cunoscute decât de un grup foarte restrâns, iar celorlalți, mai mici și mai mulți, nu le sunt prezentate adevăratele intenții ale masoneriei, aceștia fiind simple unelte care doar își imaginează că știu ceva”.
Reamintim că Radu Timofte a fost directorul SRI între anii 2001-2006.
Realitatea care priveşte masoneria, deşi evidentă pentru unii, putând fi de altfel dovedită efectiv, este eludată deliberat de majoritatea celor care abordează situaţia premergătoare precum şi evenimentele petrecute în Decembrie 1989.
Ce este interesant că toţi istoricii tac într-un mod „desăvârşit”, deşi aceaste izvoare istorice constituie o sursă excepţională de informare absolut necesară pentru înţelegerea a ceea ce s-a petrecut în România înainte de decembrie 1989.
Pentru oricine doreşte să ştie cine a stat în spatele declanşării evenimentelor din decembrie 1989 devine esenţial şi absolut obligatoriu studiul documentelor care revelează implicarea directă a masoneriei în lovitura de stat.
Aurel I. Rogojan a ocupat funcţia de şef de cabinet a lui Iulian Vlad, fost Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului înainte de căderea lui Ceaușescu. Aceste funcţii de comandă în cadrul Securităţii le-au permis acestora accesul nemijlocit la rapoartele în cadrul DSS, iar faptul că nu menţionează nimic despre acesta operaţiune şi nici despre conţinutul notelor informative care le-au parvenit în decursul timpului pe această temă îi plasează pe ambii sub incidenţa colaboraţionismului.
Aurel I. Rogojan este, se pare, în prezent membru al masoneriei, ceea ce explică discreţia de care dă dovadă referitor la acest subiect.
Nu degeaba un istoric al serviciilor de informaţii, Cristian Troncotă, se referă, pe bună dreptate la ei numindu-i duplicitari, iar istoricul Corvin Lupu, mai dur, le alocă apelativul de trădători.
Având acces la aceste rapoarte care s-au făcut la solicitarea şi sub comandă lor, nu pot să ascundă faptul că ştiau precis cine a fost responsabil de haosul care a fost generat în România în decembrie 2019.
Aceste documente există şi au fost publicate în anul 1994 la editura Miracol în lucrarea „Cucuveaua cu pene roşii” sub semnătură lui Ion Costin Grigore, precum şi la editura RAO, sub semnătură lui Florian Bichir, în lucrarea „Operaţiunea Ocultă Francmasoneria în atenţia Securităţii Documente strict secrete (1984-1989)”, carte apărută în 2019.
Devine astfel evident că există dorinţa că aceste informaţii să nu ajungă la publicul larg într-o formă ce ar putea facilita înţelegerea profundă a implicaţiilor care derivă din aceste rapoarte.
Considerentele anterioare prezentate se constituie în premise minimale absolut necesare înţelegerii notelor informative ce vor fi prezentate. În nota care urmează este redat un dialog între membri din cadrul unei celule operative aparţinătoare lojei masonice „B’nai B’rith”, care şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul României, dialog tradus din idiş şi ebraică şi care descrie cu maximă acurateţe cadrul pregatitior al loviturii de stat care a avut loc în decembrie 1989.
OCULTĂ (august 1989). Nota Nr. 0023157 din 28 august 1989
Din ascultarea, prin sondaj, a posturilor instalate în acţiunea „Cristalul-89”, a rezultat că, în ziua de 23 august a.c., obiectivul „RABI” a primit vizita unui necunoscut (din motive tehnice va fi numit BAZA 1) cu care, după ce s-au salutat ceremonios, folosind şi formula „şalom”, au continuat discuţia în limba ebraică (unele expresii au fost amestecate cu idiş, iar altele chiar în limba română):
RABI: – Mi s-a spus, fiule, că iniţierea ta este desăvârşită!…
BAZA 1: – Eli, Eli!… Aşa cum nimic nu este întâmplător, nimeni nu poate pătrunde întreaga taină a protocoalelor inspirate de regele nostru David!…
RABI: – Priveşte şi spune-mi ce vezi!…
(n.t. Obiectivul, împreună cu musafirul său, vizionează la televizor grandioasa demonstraţie a oamenilor muncii prilejuită de sărbătorirea zilei de 23 august).
BAZA 1: – Protocolul secret francmasonic nr. 1, RABI: „Oamenii cu instincte murdare sunt mai mulţi decât cei cu purtări alese; deci, cele mai bune rezultate se obţin conducând oamenii prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice!…”
RABI: – Corect!… „După legea naturii, dreptul constă în putere!…”
BAZA 1: – „Libertatea politică este o iluzie, nu un fapt real!… Politica nu are nimic comun cu morala!…”
(n.t.: – Rezultă că interlocutorii citează din documentul intitulat „Protocoalele Secrete ale Maeştrilor Francmasoni” elaborat de Marele Congres Francmasonic care a avut loc la Basel, în Elveţia, în anul 1897. De aceea, şi în continuare, citatele vor fi marcate cu ghilimele).
RABI: – „Scopul nostru este să posedăm puterea!”… Trebuie distruse religia şi autoritatea goimilor!…
(n.t. – „Goimi” este un termen zemflemitor folosit de masoni la adresa creştinilor).
BAZA 1: – „Marile calităţi populare, sinceritatea şi onestitatea, sunt vicii în politică!…”
RABI: – Nu mai e mult şi se împlineşte un veac de înţelepciune!… Nu trebuie să treacă fără dărâmarea creştinătăţii!… Spune-mi ce vezi!…
BAZA 1: – Rândurile 2 şi 3 din tribună oficială!… Protocolul secret francmasonic nr. 2: „Administratori aleşi de noi din public, pe baza înclinaţiilor lor slugarnice, vor deveni uşor nişte pioni în jocul nostru, în mâinile specialiştilor noştri!…”
RABI: – Nu, fiule!… Abia uitându-te la ei, poţi să vezi ce e în rândul întâi!… Acolo, este şi ea de-a noastră? E chiar şi ea?
RABI: – Nu trebuie să te mire nimic!… Află!
BAZA 1: – Protocolul secret francmasonic nr. 11: „Dobitoacele creştine vor fi atrase de noi în armata vizibilă a lojilor, pentru a deruta încrederea fraţilor lor!…”
RABI: – Aşa!…
BAZA 1: – Şi, tot în rândul întâi, încă patru oi din turma noastră!
RABI: – Ai văzut ce trebuia!… Acum ştii!… Poţi să te apleci pe rândul doi!… Ce vezi?
BAZA 1: – Protocolul secret francmasonic nr. 10: „Vom pune la cale alegerea unor preşedinţi care au în trecutul lor un păcat ascuns… Frica de destăinuiri va face din ei executori devotaţi ai ordinelor noastre!”… Se respectă Protocolul secret francmasonic nr.11: „Nici într-un caz nu vom împărţi puterea noastră cu ei!…”
RABI: – Ai dezlegat taina!… „Dacă stricăm o parte din maşina statului, statul se va îmbolnăvi, ca şi corpul uman, şi va muri!…”
BAZA 1: – Protocolul secret francmasonic nr. 13: „Nevoia pâinii zilnice îi va face pe creştini să tacă şi îi va transforma în servitori umili!…”
RABI: – Toate acestea au fost născocite de noi după un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit timp de lungi secole… A venit vremea să se împlinească!…
BAZA 1: – Protocolul secret francmasonic nr. 4: „Trebuie să-i supunem pe creştini cu ajutorul industriei şi al comerţului!…”
RABI: – Aşa!… Dar marea taină o pătrunzi abia în Protocolul secret francmasonic nr.6: „Pentru a ruina industria, vom dezvolta speculaţia, gustul luxului, al acelui lux care nimiceşte tot. Vom face să se ridice salariile, care totuşi nu vor aduce vreun folos lucrătorilor, căci vom face să se nască în acelaşi timp o scumpire a produselor de primă necesitate!… Trebuie ca industria să ia pământului fructul muncii!… Cel mai bun mijloc pentru aceasta este de a mări impozitele asupra proprietăţii funciare, pentru a îndatora pământul!…”
BAZA 1: – Planul nostru va fi împlinit prin Protocolul secret francmasonic nr.8:„Un anumit timp, până vom putea să încredinţăm fără primejdie fraţilor noştri principalele posturi, vom da aceste funcţii unor indivizi al căror trecut şi caracter să fie astfel încât să existe o prăpastie între ei şi popor!…”
RABI: – Adaugă şi taina Protocolului secret francmasonic nr. 2: „Pentru noi este necesar ca războiul să fie strămutat pe terenul economic!…”
BAZA 1: – Iartă-mă, învăţătorule!… N-am uitat-o!…
RABI: – Taina tainelor!…
BAZA 1: – Da!… Protocolul secret francmasonic nr.10: „Când vom fi dat lovitura noastră de stat, vom spune poporului: «Totul mergea grozav de prost, toţi au suferit mai mult decât puteau răbda!»…” După care, vor suferi şi vor răbda cu mult mai mult!…
RABI: – Aşa vom face din popor o forţă oarbă care se va supune agenţilor numiţi de noi în locul conducătorilor actuali, pentru că de aceşti noi şefi vor depinde lefurile, darurile gratuite şi tot felul de alte avantaje. Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!… Mai întâi ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi, prin ei, în mâinile puterii noastre!… Protocolul secret francmasonic nr.12: „Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent, vor repeta părerea noastră sau pe aceea care ne va plăcea nouă!…”
BAZA 1: – Eli!… Eli!… Învăţătorule, unde se sfârşeşte minciuna şi unde începe adevărul? Eu m-am iniţiat în „Protocoalele Marilor Maeştri Francmasoni” repetându-mi că sunt falsuri inventate de creştini!…
RABI: – Fiule, cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals înainte de a-l anunţa!… Goimii se vor bate să-l desfiinţeze!… Aşa ne asigurăm liniştea descifrării lui, peste timp, prin jocul Kabalei!… Între creştini, când unul va zice că Protocoalele sunt adevărate, vor sări alţi zece care să-i demonstreze că sunt false!… Ei se ceartă, iar noi ne vedem de treabă!…
BAZA 1: – De ce nu au fost pedepsiţi cei care au trădat secretul? Cel care a trădat casa de fier din Alsacia!… De ce nu-i ucidem pe cei care îngăduie păgânilor să cunoască tainele?…
RABI: – Fiule, acum vorbeşte furtuna sângelui din tine!… Cu ce ne-am fi deosebit de păgâni? Acum, ayatolahul Kameney a ordonat uciderea celui care a scris „Versetele satanice”!… Ce folos?!… Noi am ordonat uciderea informaţiei, adică a tot ce s-a tipărit adevărat despre Protocoale, şi nu a autorilor!…
(n.t. Din datele de cultură generală stăpânite de traducător rezultă că lucrarea „Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni” este compusă din 24 procese verbale conţinând programul de cucerire mondială iniţiat de evrei. Prima ediţie, tipărită în 1902, a dispărut imediat, fiind cumpărată integral şi distrusă de cei interesaţi. La fel s-a întâmplat şi cu ediţiile din 1905, 1907, 1911, 1912 şi 1917. La British Museum se păstrează un singur exemplar, incomplet, din ediţia tipărită în 1905.)
BAZA 1: – Ştiu, învăţătorule!… Bolşevicii au distrus ediţia din 1917!…
RABI: – Da, ne-au ajutat!… Totuşi, nu au reuşit să pătrundă la Mănăstirea Sf. Sergiu, unde se ascundeau câteva exemplare din ediţiile mai vechi!… Acolo se află şi manuscrisele scriitorului rus Butmi care, în 1907, în lucrarea „Duşmanul neamului omenesc”, avertiza că în „Protocoale”, se vorbeşte despre fabricarea şi răspândirea unei boli asemănătoare virusului SIDA…
BAZA 1: – De ce, învăţătorule?
RABI: – Pentru că, în secolul aproape scurs, neamul ales şi-a îndeplinit făgăduinţa!… Înmulţirea goimilor trebuie stopată!… Acum, dacă se destrăbălează, se vor îmbolnăvi unul pe altul şi vor muri!… Deci, vor scădea!… Dacă se abţin, de teama bolii, nu se vor mai înmulţi!… Oricum, scopul e atins!… Voi, iniţiaţii, va trebui să dărâmaţi zidurile Mănăstirii Sf. Sergiu, dacă va fi nevoie, pentru a distruge dezlegările adevărate ale tainelor, scrise de păgâni!… Acum, poţi să mă întrebi!…
BAZA 1: – Învaţă-mă, învăţătorule!… Ce voi fi mâine?…
RABI: – Tu, fiule, eşti supus Protocolului secret francmasonic nr.5: „Noi şedem în umbră cu organizaţia noastră secretă. Puterile nu pot hotărî acum acordul cel mai efemer fără ca noi să nu luăm parte. Autoritatea va trece în stradă, adică într-un loc public şi noi ne-o vom însuşi!… Pentru a pune mâna pe opinia publică, trebuie să o derutăm cu zvonuri contradictorii, astfel încât creştinii, obosiţi, să renunţe la a mai face politică!…” Acesta este primul secret!… Al doilea secret constă în a înmulţi aşa de tare defectele poporului, obiceiurile, pasiunile, regulile vieţii în comun, încât să nu se mai înţeleagă unii cu alţii!… Atunci veţi avea puterea!…
BAZA 1: – Au ieşit din rând!… Parcă huiduie şi aruncă roşii în tribună oficială!…
(n.t. Interlocutorul se referă la transmisiunea T.V. în direct de la grandioasa manifestaţie a oamenilor muncii.)
RABI: – Nu te tulbura!… Nu acum e momentul!… Ce ţi-ai ales, fiule, din Talmud?
BAZA 1: – Parabola broaştei: „Când mi se va apropia sfârşitul, voi coborî la malul mării pentru ca un alt animal, găsindu-mă acolo, să mă mănânce şi astfel să fiu folositoare chiar şi prin moartea mea!…”
RABI: – Eşti dintre cei aleşi!…
BAZA 1: – Ce să nu uit, învăţătorule?
RABI: – Să nu uiţi că, şi prin revelaţia regelui David, pământul sfânt al României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu!… Nimic nu este prea mult, nici chiar împlinirea parabolei broaştei, pentru pacea copiilor lui Israel!… Luptă şi cucereşte pământul făgăduinţei.
(Cei doi interlocutori se despart cu saluturile de rigoare. Materialul a fost tradus şi redactat de maior Goldenberg Leon din U.M. 0639-Bucureşti). Cel care a tradus acest dialog, respectiv maiorul Goldenberg Leon a fost şi el membru al masoneriei.
Ana Blandiana, Gogu Rădulescu
Gogu (Gheorghe) Rădulescu – manipulatorul soților Ceaușescu. Nume de cod: „Marcel”
Modul în care a fost proiectate şi executate acţiunile pe care acum le denumim generic evenimentele din decembrie 1989 dovedesc existenţa unui plan prealabil minuţios conceput ce a necesitat o coordonare amplă a diverselor structuri de putere, fapt ce înlătură teza hazardului, a întâmplării, respectiv a elementelor aleatoare din derularea şi succesiunea acţiunilor care au fost desfăşurate atunci în câmpul de manevră reprezentat de teritoriul României. Războiul radio-electronic care a fost declanşat la acea dată şi care s-a manifestat prin apariţia de avioane-fantomă pe radarele armatei, avioane care ar fi survolat spaţiul aerian românesc, războiul informatico-mediatic susţinut prin intermediul anunţurilor făcute la televiziune despre aşa zişii „terorişti-securişti care trăgeau din toate poziţiile”, respectiv prezenţa unor terorişti străini, în speţă arabi care se antrenaseră în România şi au deschis focul în populaţie din diverse locaţii, anunţuri despre trupe ale armatei care i-ar fi fost încă fidele lui Ceauşescu şi care s-ar deplasa în teritoriu pentru atacarea unor obiective civile sau militare, ştiri difuzate de o manieră panicardă despre otrăvirea apei în diverse oraşe, generarea simultană a acestor acţiuni constituie dovada clară că operaţiunea de eliminare a lui Ceauşescu de la putere a implicat necesitatea existenţei unui proiect detalilat, elaborat anterior, precum şi prezenţa unei infrastructuri de natură tehnică, militară şi mediatică deservite de persoane capabile să transpună eficient în practica prevederile acelui proiect.
Se adaugă acţiunea concertată a agenţilor KGB, GRU şi a trupelor Spetsnaz aparţinătoare fostei Uniuni Sovietice, AVO legat de Ungaria, UDBA, numită şi Administraţia Securităţii de Stat conexă cu fosta Iugoslavie, KDS – serviciul bulgar de informaţii, precum şi omniprezentul MOSSAD, reprezentat prin agenţi israelieni a căror ingerinţe în spaţiul românesc au fost detectate de contraspionajul românesc de-a lungul timpului. Observatori atenţi au fost şi din partea CIA, BND şi MI6, servicii de spionaj care au fost anunţate la un anumit nivel despre operaţiunile care vor avea loc pe teritoriul României prin intermediul organizaţiei Cercle Pinay, o structură de tip masonic care integrează membrii intelligence-ului din vestul Europei şi nu numai.
Adăugaţi aici şi membrii reţelei R, care a devenit activă în decembrie 1989 şi care îngloba membri din armată, Securitate, precum şi foşti sportivi de performanţă care operau direct sub comanda lui Ceauşescu. Referitor la acţiunile acestei reţele, acestea ar necesita o discuţie aparte care depăşeşte cadrul acestui articol.
Generarea acelor evenimente cu impact direct în sfera puterii din România presupune corelarea şi realizarea la unison de acţiuni pe diverse paliere: militar, politic, social şi mediatic ce implica prezenţa unei logistici, imposibil de realizat fără existenţa nemijlocită în interiorul aparatului de partid şi de stat a unor persoane aflate în puncte cheie, ceea ce poate fi transpus în limbajul actual ca fiind echivalent cu existenţa unei reţele sociale de putere în nodurile cărora sunt plasaţi indivizi care acţionează concertat, coordonaţi dintr-un centru unic. Simultan, este necesară o susţinere financiară consistentă pentru a face posibilă transpunerea în practică a planurilor elaborate în culise. Aceşti indivizi racolaţi şi/sau infiltraţii în cadrul instituţiilor publice, au fost utilizaţi în vederea eliminării lui Ceauşescu şi restructurării puterii politice din România în corespondență cu transformările ce s-au realizat în celelalte state socialiste din Estul Europei. Modul de operare a fost adaptat fiecărei ţări în parte, fiind folosite tehnici adecvate naţiunii în cauză, ţinând cont inclusiv de coordonatele psiho-mentale specifice poporului respectiv.
Unul dintre momentele cheie care a condus la căderea lui Ceauşescu l-a constituit organizarea şi derularea mitingului din ziua de 21 decembrie 1989.
Cine a fost persoana care l-a convins pe Ceauşescu să organizeze acel miting de susţinere, care a reprezentat de fapt începutul sfârşitului?
Gogu (Gheorghe) Rădulescu a fost identificat ca fiind sfătuitorul din spate, cel care a intervenit pe lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu, în vederea organizării unei mari adunări populare similare celei de la Congresul al XIV-lea, unde de altfel Ceauşescu a făcut şi o baie de mulţime. Susţinerea de care se bucurase cu o lună în urma a constituit un precedent apt să garanteze reluarea acelui miting într-o formă analogă. Doar că scenariul a fost altul: această adunare a fost deturnată prin inserarea unor grupuri care au avut drept scop declanşarea unei stări de panică în rândul manifestanţilor. Indivizii integraţi în mulţime au avut unelte ascuţite cu ajutorul cărora au împuns oamenii aflaţi în preajma lor, declanşând mişcări care să simuleze o stare de protest. Concomitent, la instalaţia de sonorizare au fost difuzate sunete de joasă frecvenţă care induceau şi amplificau în grupul demonstranţilor sentimente de nelinişte, frica, şi teamă. Au fost utilizate şi simulatoare de foc care au creat impresia că cineva ar trage asupra manifestanţilor. Simultan i s-a tăiat accesul lui Ceauşescu la microfon şi au apărut persoane în preajma să care l-au retras de la tribună, de unde se adresă mulţimii.
Gogu Rădulescu a fost viceprim-ministru şi membru al CPEx, apropiat al soţilor Ceauşescu. El a fost cel ce i-a convins pe aceştia să organizeze mitingul pentru „a arăta unitatea dintre popor şi partid, în frunte cu secretarul său general!”.
Membru cunoscut al masoneriei, Rădulescu beneficia de un statut aparte, făcând parte din aşa-numita lojă de la Comana, acesta afirmând de nenumărate ori, în diverse împrejurări, că Ceauşescu va fi eliminat din peisajul politic românesc, datorită faptului că nu se aliniază politicilor gorbacioviste adoptate de Moscova, fapt consemnat de cei care îi frecventau anturajul.
Încă din anii ’50-’60, în România a acţionat o foarte importantă „lojă cominternistă”. Din această lojă au făcut parte reprezentanţi de seamă ai vieţii politice româneşti: Ana Pauker (Hanna Robinshon), Iosif Chişinevschi, Vasile Luca (Luka Lazslo), Walter Roman, Lev Oigenstein (Leonte Răutu), Leonid Tismineţki (Leonte Tismăneanu), Mihai Florescu şi fratele său, Theodor Blumenfeld, Gogu Rădulescu şi alţii.
În tradiţia esoterică, pentru cei care sunt familiarizaţi cu incidentele numerice fundamentale (respectiv cu energiile corespondente asociate fiecărui număr în parte) numărul 22 este echivalent cu sfârşitul unui ciclu complet, urmat de un moment de hiatus (tranziţie). Acest hiatus a fost reclamat în mod inconştient de Ion Iliescu, care invoca vidul de putere apărut odată cu eliminarea lui Ceauşescu de pe scena politică a României. Aceasta este o altă dovadă, indirectă ce-i drept, care dovedeşte cunoştinţele de factură ocultă de care s-au prevalat cei care au coordonat evenimentele din decembrie 1989, prin alegerea adecvată a momentului declanşării acţiunilor. Masoneria dispune de astfel de informaţii, pe care le-a utilizat constant de lungul timpului şi care i-au permis să controleze şi să amplifice acţiunile pe care le-a iniţiat, asigurându-se, odată în plus, că acestea vor fi, şi din acesta perspectivă, încununate de succes.
Coordonarea acţiunilor care s-au derulat pe teritoriul românesc în decembrie 1989 au fost realizate dintr-un centru unic de comandă şi control, reprezentat de celula operativă a lojei masonice B’nai B’rith, utilizând masoni integraţi în loje masonice regulare, folosiți în cadrul acţiunii de eliminare de la putere a lui Nicolae Ceauşescu. Aceasta constituie, în realitate, reţeaua socială de putere la care făceam referire în debutul articolului. Elementul de liant între aceşti indivizi prinşi în plasa masoneriei îl constituie jurământul masonic care obligă la obedienţă şi implică îndeplinirea fără crâcnire a ordinelor primite pe linie masonică, jurământ masonic ce include pedepsele ce vor fi aplicate celor care trădează.
Implementare acestor directive şi comenzi au fost făcute prin intermediul masonilor activi: un exemplu elocvent în acest sens îl constituie convocarea adunării populare din 21 decembrie, care a constituit o greşeală strategică din perspectiva lui Ceauşescu, având în vedere că în Bucureşti nimeni nu protesta la acea dată.
Cine au fost cei din spatele organizării acelui miting? Este vorba de primarul general al Capitalei, Barbu Petrescu, şi de un personaj de care se vorbeşte prea puţin: masonul Ioan Ursu, fizician cu demnităţi în CPEex.
Ofiţeri din conducerea fostei Securităţi l-au identificat sub numele de cod „Marcel” pe Gogu Rădulescu. Acesta a fost în vizorul Securităţii în baza apartenenţei sale la masonerie dar, aşa cum proceda într-un mod straniu DSS pentru genul acesta de personaje, ele beneficiau de o umbrelă de protecţie aparte, asigurată din exterior.
Celebra remarcă a Elenei Ceauşescu din timpul procesului de la Târgovişte, din dialogul cu Nicolae Ceauşescu: „Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?”, dispune acum acum de o explicaţie clară în lumina dezvăluirilor făcute.
Pentru conformitate, ofer în continuare o alta notă informativă, care vizează aceeaşi celulă operativă B’nai B’rith care a funcţionat pe teritoriul României şi după decembrie 1989.
24 iunie 1990. NOTĂ. Domnule Director, raportez că diviziunea noastră a intrat în posesia unei casete audio conţinând discuţii de interes operativ, purtate de persoane necunoscute în camera 4260 a Hotelului „Bucureşti”. Înregistrarea a fost efectuată de un fost lucrător de Securitate.
Raportez că, din verificările effectuate, a rezultat că, pentru ziua de 20 iunie a.c., când a avut loc discuţia, camera 4260 era rezervată de către un înalt personaj guvernamental, actualmente senator de Buzău (domnul Gelu Voican Voiculescu). Întrucât noi nu l-am putut aborda, vă rugăm să ordonaţi măsurile de rigoare.
Vă prezentăm, alăturat, conţinutul casetei în traducerea şi redactarea cadrelor din diviziunea noastră.
BAZA 1: – De acum, trebuie să mă susţii!… N-ai altă şansă!
BAZA 2: – Depinde de concurenţă!… Am auzit că Leon Goldenberg se bucură de sprijinul marelui consiliu!…
BAZA 1: – L-am mutat la Oslo!… A ieşit din joc!… În locul lui te vom iniţia pe tine!…
BAZA 2: – Chiar înainte ca Rabi să ajungă în sânul lui Avram?
BAZA 1: – Eli, Eli!… Eu încerc să execut testamentul lăsat de Rabi!… Pot reuşi numai împreună cu tine şi cu şeful oficial de la Praga.
BAZA 2: – El a fost iniţiat?
BAZA 1: – Da, dar numai până la gradul 20! Ştie că eu am gradul 31!… Se va supune!…
BAZA 2: – Mie ce grad îmi daţi?
BAZA 1: – Oricum, de la 14 în sus!… Depinde de tine!… Cred că au venit şi ceilalţi doi!…
(Între timp, în încăpere, pătrund alte două persoane, dintre care una foloseşte salutul „Şalom”. Apoi, discuţia continuă. Noii veniţi vor fi marcaţi cu indicativele BAZA 3 şi BAZA 4).
BAZA 3: – Fericit în veci, Rabi!… Acum stă pe muntele lui Moise, la sfat cu Ilie şi Estera!…
BAZA 1: – E în drum!… Trebuie să treacă apa neagră. În ultimul moment s-a ridicat în mijlocul flăcărilor şi ne-a binecuvântat!… În urna albă odihneşte cenuşa lui!… Închină-i-te şi învaţă!
BAZA 4: – Puteam să ne punem de acord prin FAX. De ce aţi riscat să ne întâlnim în România?
BAZA 2: – Avem probleme!… Iar problemele sunt aici!…
BAZA 4: – Şi noi avem probleme, în Germania de Est!… Enorme!… Iar fondurile întârzie!…
BAZA 1: – S-auzim!…
BAZA 4: – Am documentat complet cazul teroristului Carlos!… Stăpânii lui de la STASI au vorbit!…
BAZA 1: – Dar Carlos era al vostru!…
BAZA 4: – Asta ştim şi noi!… Ei cred că era numai a lor şi, uneori, al ruşilor!… Sunt trei atentate majore pe care nu le-au controlat est-germanii!… Nici Moscova şi nici noi!…
BAZA 1: – Atunci cine?
BAZA 4: – Nu ştim!… Alţii, mai tari decât noi!… Asta căutăm!…
BAZA 1: – Pierdeţi vremea!… Preluăm noi cazul!… Din Carlos va trebui să facem o legendă a Estului!… Să aibă ce mesteca!… Dacă pâine nu avem, să le dăm, deocamdată, puţin circ!… Apoi, mai vedem, funcţie şi de directivele centrului!… Voi vă ocupaţi de documentarea atentatului de la Lockerbie!…
BAZA 4: – Da, îl ştiu!… Aeronava Pan Am, doborâtă în decembrie 1988, cu 270 de morţi!… Dar, la Lockerbie au fost implicaţi libienii lui Gadafi!…
BAZA 1: – Nu numai!… au condus cei de la STASI!… Luaţi-i urma colonelului Silvian Becker şi vă veţi convinge!…
BAZA 2: – Începem?
BAZA 3: – Te grăbeşti să fii iniţiat? De altfel, voi cunoaşteţi integral cele 24 de protocoale!…
BAZA 2: – Da, dar numai pentru decriptarea telegramelor!…
BAZA 1: – Astăzi vei afla şi tainele ordinii universale!… Te-ai întâlnit cu Rabi pe muntele lui Moise?
BAZA 2: – Da!…
BAZA 1: – Care e mesajul?
BAZA 2: – România va fi spaţiul de pace al poporului ales!… Sunt însă multe lucruri care ne împiedică. Pâinea şi circul nu i-au amăgit decât pe bătrâni!… Tinerii nu s-au lăsat păcăliţi! (n.t. de FRANCMASONI)… Ei îl revendică pe general, fără să o spună, aproape inconştient!… Trebuie să-l lichidăm!…
BAZA 1: – Generalul va pieri!… Unde am ajuns?
BAZA 2: – În protocolul francmasonic nr. 3!…
BAZA 1: – Poţi să-i citeşti taina?
BAZA 2: – „Flecari neobosiţi au transformat şedinţele parlamentare şi adunările publice în lupte de vorbărie. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbuşirea tuturor instituţiilor şi apoi totul va fi răsturnat sub loviturile mulţimii, devenită nebună!…”
BAZA 3: – Corect!… Protocolul francmasonic nr. 12!…
BAZA 2: – „Nimic nu se va face cunoscut societăţii fără controlul nostru”… Cu taina plasată în Protocolul 13: „În curând vom propune prin presă concursuri de artă, sport, divertisment; aceste preocupări le vor abate definitiv atenţia de la problemele în care ar trebui să ne luptăm cu ei!… Cu fondurile primite de la Londra pentru marile trusturi de presă acest mister este îndeplinit!…
BAZA 1: – Just!… Taina Protocolului francmasonic nr.15.
BAZA 2: – Începe în Protocolul francmasonic secret nr.18: „Când va fi necesar să se întărească poliţia, vom stimula crearea dezordinii. Abia apoi urmează Protocolul francmasonic secret nr.15: „În rândul membrilor lojilor noastre vor fi mulţi agenţi ai poliţiei naţionale şi internaţionale!”…
BAZA 1: – Cum de ai pătruns singur misterul?
BAZA 2: – La asta lucrăm, nu?!…
BAZA 3: – Mi se pare exagerat!… Din afară se vede foarte urât ceea ce faceţi voi aici, în ROMÂNIA. Dacă ar fi să mă refer la compoziţia guvernării şi tot ar fi de ajuns!… O minoritate de nici zero virgulă unu la sută din populaţia ţării deţine puterea în peste şaptezeci la sută din posturile guvernamentale!…”
BAZA 1: – Dacă e chiar atât de vizibil, o să-i mai rărim!… Îl scoatem de la naftalină şi-l propulsăm pe agentul „Brukner”!…
BAZA 2: – Nu ne-a ajuns gafa de anul trecut! Pe baza informaţiilor lui, centrul a hotărât sacrificarea lui Ceauşescu în favoarea lui Gorby!… Era mult mai eficient invers!… Acum, Gorbaciov ne încurcă mai mult decât ne-am fi imaginat!…
BAZA 1: – Ai dreptate!… Vom scăpa de el!… Să continuăm testarea!… Planul economic!…
BAZA 2: – În Protocolul francmasonic secret nr. 20, apare taina tainelor: „Crizele economice vor fi produse de noi, cu scopul de a retrage banii din circulaţie. Statele vor veni cu mâna întinsă la bancherii noştri (n.t. F.M.I.) pentru a cerşi credite. Împrumuturile externe sunt lipitori care nu se pot desface. Noi vom cumpăra persoanele care ne trebuie pentru ca, prin împrumuturi externe, bogăţiile lor să se verse în seifurile noastre şi ei să ne plătească un bir de robi. Forţa naţiei va pieri în urma acestei luări de sânge de bunăvoie!”…
BAZA 1: – Corect!… Just, dar incomplet!…
BAZA 2: – Lasă-mă să termin!… Din Protocolul secret francmasonic nr.20: „Impozitele vor fi percepute fără sfială!”, dezlegăm Protocolul secret francmasonic nr.3: „Nu va trece veacul şi vom crea peste tot dezordini, speculaţii şi circuite financiare frauduloase”.
BAZA 1: – Perfect!… Iată că deja au început să se organizeze aproape fără să-i obligăm noi!… Nu-i credeam atât de proşti încât să accepte ideea că, în numai câteva luni, banii lor se vor înmulţi de zeci de ori!… (n.t. SECRETUL CIRCUITELOR TIP „CARITAS”)
BAZA 2: – Ce vrei? Tâmpiţi!… Nişte maimuţe, ceva mai evoluate!… Dacă nu ne-ar împiedica fantoma Generalului şi alţi câţiva HOMO SAPIENS, am putea împlini mult mai repede testamentul lui RABI!… Pământul făgăduinţei!” (n.t. în ROMÂNIA pentru FRANCMASONI)…
BAZA 3: – Aici, la voi! La mine, la Praga, lucrurile s-au simplificat!…
BAZA 1: – Cum?
BAZA 3: – Vârfurile au înţeles interesele Germaniei de a avea în jur state cât mai mici şi cât mai slabe!… Ruperea Cehoslovaciei în două e doar o problemă de timp!… Mai greu va fi cu Polonia!… Walessa se opune!…
BAZA 1: – Va fi strivit între Moscova şi Berlin!…
BAZA 2: – Între Bonn şi Kiev!… Aici se va naşte o republică imensă, Ucraina, care n-a existat niciodată!… Tampon pentru Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi România, de la care U.R.S.S. a luat teritorii fără nici o ruşine!… Pe atunci, erau conduşi de noi!… Acum, încearcă să se conducă singuri!…
BAZA 1: – Dacă se obrăznicesc, le trimitem câteva comandouri!
BAZA 3: – Bine că mi-am adus aminte!… În spaţiul meu am câţiva rătăciţi din Legiunea Străină, rămaşi pe acolo de la revoluţia de catifea!… Ce facem cu ei!
BAZA 2: – Şi aici avem destui!… Va trebui să-i neutralizăm!
BAZA 3: – Cum? Care e protocolul?
BAZA 1: – Gata!… Iniţierea s-a încheiat!… Nu mai aveţi voie să evocaţi tainele protocoalelor!…
BAZA 2: – Prin metoda clasică!… Convoacă-i pentru a le face plata serviciilor!… Eu aşa am să fac!…
BAZA3: – Mi se pare corect!… Mergem?
BAZA 1: – Da!… Începem retragerea!… Pe noi trei ne aşteaptă partea cea mai grea a zilei: ritualul!…”
(Din acest moment a încetat orice zgomot, iar, la scurt timp, la verificarea efectuată de cadrele noastre, camera de la hotelul „Bucureşti” era goală, fără urmele inerente întrunirii a patru persoane).
REZOLUŢIE. „Domnule colonel, de ce permiteţi amestecul rezerviştilor (ca acest inconştient de la Telefoane, care a făcut înregistrări fără aprobare) în munca informativă? Distrugeţi imediat acest material şi ştergeţi casetele, întrucât nu prezintă importanţă operativă. Aici s-a consumat un ritual strict religios. Noi nu urmărim credincioşii, indiferent de cult, ci pe aceia care atentează la siguranţa statului. Să vă fie clar. În plus, vă reamintesc că noi nu avem nimic în comun cu fosta Securitate”.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/12/main-qimg-9cc2b366643b5963c00b406c400a3b74-pjlq.jpeg383602Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2023-12-25 16:44:352023-12-25 16:49:51Radu Hadârcă – Loja masonică „B’nai B’rith” și lovitura de stat din decembrie 1989 (partea I)
Se’ncheie și după datina noastră cu ziua de astăzi un șir de evenimente măsurate după apuneri și răsăriri de soare și fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători.
Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm cu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea, precum o lege eternă mișcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să plutească cu repejune în caos, tot astfel alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiași necesități, de la care nu este nici abatere, nici excepție, guvernează oamenii și societățile.
Oricât de mici am fi pe acest glob atât de neînsemnat în univers, a cărui an întreg de câteva sute de zile nu sunt măcar un ceas pentru anul lui Neptun de șasezeci de mii de zile, totuși ce multe și mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-și face viața grea și dureroasă!
S-ar crede că, cu cât cunoștințele înaintează, cu cât omul câștigă convingerea despre nimicnicia lui și despre mărimea lui Dumnezeu ar scădea deșertăciunea care este izvorul urei și al dezbinărilor; că încredințându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puțin decât nimic, de vreme ce viața omenirei întregi este ceva accidental și trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi izbită cu atâta adâncime de acest mare problem încât să poată uita patimile mici cari-l mișcă, mai puțin însemnătoare decât o picătură în ocean, decât o clipă în eternitate.
Dar nu este astfel.
Se vede că aceeași necesitate absolută care dictează în mecanismul orb al gravitațiunii cerești domnește și în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mișcare e dincoace voință și acțiune și că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca și acel al lumii mecanice.
De aceea vedem că marile evenimente istorice, războaie cari zguduie omenirea, deși par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate acestea tot atât de inevitabile ca și un eveniment în constelațiunea cerească. E drept că cei vechi n-aveau cuvânt de-a pune oroscopul și de-a judeca după situațiunea aparentă a luminilor ceea ce se va petrece odinioară pe pământ, dar cu toate acestea, în naivul lor chip de-a vedea, se ascundea un adevăr, acela că, precum o constelațiune e dată cu necesitate, tot astfel evenimentele de pe pământ se’ntâmplă într-un șir pare că de mai nainte determinat […].
În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul războiului, oricât de înțeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuși stabilirea unei preponderanțe politice, pururea fatală nouă, chiar dacă nu ne-ar amenința cu nimicirea totală […].
Curentul fatal de înnoituri, care e caracteristic pentru epoca de spoială în care trăim, împinge pe majoritate la punerea unor cestiuni ce nu pot decât să turbure țara și să accentueze deosebirile de interese și de partid între oameni.
Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrânețea prematură a năravurilor, inteligența politică a acestei țări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx mut încă și cu ochii închiși stă anul viitor înaintea noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le dezlege.
Iar Edipul destinelor noastre se uită în fața acestui sfinx și, în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate, a fizionomiei lui, el s-apropie de monstru pentru a-i răspunde cu… jucăriile noastre constituționale…
Fără îndoială ceea ce are să se ‘tâmple se va ‘ntâmpla, dar e păcat și nu e demn ca, atunci când timpurile sunt foarte serioase, un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/09/Mihai-Eminescu-22geniul-nebun22.-Cine-era-cu-adevarat-poetul-izbitor-de-frumos-si-cu-o-voce-care-te-hipnotiza.jpg9441456Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2023-12-25 13:21:122023-12-25 13:21:12Mihai Eminescu – Cumplitele enigme ale Sfinxului pentru anul ce va veni…
A venit și-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea
Peste viața mea.
Peste suflet ninge.
Cade albă nea
Peste viața mea
Care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…
Numai casa mea posacă
A’mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru zgribuliți
Îngerii grăbiți
Nu aduc colinde.
O Iisuse împărate,
Iartă greșeli și păcate.
Vin de-nchizi ușor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aștepta,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuți în cuie.
Maica Domnului Curată,
Adu’ o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tau drag
L-asteptăm în prag,
Noi, din închisoare.
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.
Fost-a ziua de 1 decembrie 1918, ziua cînd a răsărit soarele dreptăţii şi libertăţii, al bucuriei şi unităţii poporului român. Depănat pe caierul unei istorii de două ori milenară, actul de o nespusă măreţie şi deosebită importanţă de la Alba Iulia a fost o necesitate istorică, o împlinire a celui mai scump ideal: unirea tuturor românilor sub un singur stindard – tricolorul românesc.
Am trăit pe viu aceste momente. Eram tînăr, plin de entuziasm, împărtăşind cu toată fiinţa marea dorinţă a românilor, unirea Ardealului cu România. Peste ninsoarea celor optzeci de ani de viaţă şi în ajunul unui apus demn şi senin, retrăiesc cu aceaşi emoţie grandoarea zilei de 1 decembrie 1918.
În urmă cu şaizeci de ani, la începutul lunii octombrie eram la Praga. Mi se încredinţase o misiune pe lîngă Consiliul Naţional Cehoslovac. După îndeplinirea ei, am plecat la Viena şi de acolo la Budapesta. Cele cîteva zile petrecute în capitala Ungariei mi-au prilejuit cunoaşterea unora dintre fruntaşii români care se străduiau să obţină libertatea românilor din Transilvania. Aici l-am cunoscut şi pe protosinghelul Ghenadie Bogoevici, primul preot al parohiei ortodoxe române din Budapesta, înfiinţată în cursul anului 1900. Chipul acestuia, personalitatea lui puternică, dragostea lui fierbinte pentru poporul român m-au impresionat foarte mult.
La Budapesta am participat la unele întruniri ale românilor ţinute la hotelul „Cornul Vînătorilor”. în noaptea de 16 spre 17 octombrie am asistat la discuţiile aprinse în urma cărora a fost desemnat delegatul care să citească în parlamentul maghiar declaraţia Partidului Naţional Român prin care se aducea la cunoştinţa guvernului de la Budapesta şi lumii întregi hotărîrea nestrămutată a românilor ardeleni de a-şi conduce singuri destinele.
Cu inima plină de bucurie m-am reîntors la Arad. Aici, începînd cu 2 noiembrie 1918, îşi stabilise sediul Consiliului Naţional Român Central, compus din delegaţi ai Partidului Naţional şi ai Partidului Sociai-Democrat. Este cunoscut faptul că în perioada premergătoare Unirii de la 1 decembrie, Consiliul Naţional Român a desfăşuarat o activitate intensă, de rezonanţă istorică, fiind forul central de conducere a tuturor celorlalte consilii naţionale din toate localităţile româneşti din Ardeal. Tot în Arad s-a organizat şi Comandamentul gărzilor naţionale române, chemate să asigure ordinea publică, averea obştească şi particulară şi să apere poporul împotriva acelora care se opuneau afirmării libere a românilor ardeleni, realizării voinţei sale naţionale de a dobîndi libertate şi de a se uni cu fraţii lor români de dincolo de Carpaţi.
Ștefan Cicio Pop
Reîntors la Arad, fiind militar, m-am înrolat în rîndul gărzilor locale, al căror comandant, maiorul Vlad, mi-a încredinţat misiunea să fiu însoţitorul lui dr. Ştefan Cicio Pop. În această calitate de „înger păzitor” am fost prezent permanent în casa acestui mare bărbat, asistînd la majoritatea consfătuirilor ce se ţineau la el, exceptînd acele discuţii „intime” purtate cu Vasile Goldiş. îmi amintesc că, în după amiaza zilei de 7 noiembrie, membrii Comitetului executiv al Consiliului Naţional Român, împreună cu mulţi intelectuali din oraş, au dezbătut ore în şir – în casa dr. Şt. Cicio Pop – problema tipăririi ziarului „Românul”. Reapariţia acestui ziar a fost un adevărat triumf, în primul număr Consiliul Naţional Român publicînd pe prima pagină „Manifestul către naţiunea română”. Şi tot în acest ziar a apărut şi mesajul „Către popoarele lumii” în care se exprimă cu fermitate dorinţa românilor din Transilvania de a fi „una cu întreg neamul românesc”.
Ca membru al gărzilor naţionale am contribuit la organizarea şi înarmarea acestora în localităţile Pil, G. Vărsând şi Socodor, jud. Arad. La Pil, spre pildă, forţe militare de ordine arestaseră 24 de fruntaşi români din comună, închizîndu-i în pivniţa notarului. Am fost trimis să-i eliberez. într-o noapte rece de noiembrie, imediat după sosirea mea în această localitate, uitînd de oboseală şi foame, am reuşit ca în cîteva ore să înarmez vreo sută de români, cu ajutorul cărora din garda naţională locală şi am orînduit comandantul ei, m-am reîntors în Arad, împlinindu-mi cu bine misiunea.
Vasile Goldiș
Publicarea convocării Adunării Naţionale la Alba Iulia a stîmit un entuziasm şi o bucurie generală de nescris. în grădina sufletului românesc din Transilvania floarea speranţei de veacuri îşi deschidea cu vioiciune petalele sub mîngîierea caldă a soarelui dreptăţii şi libertăţii.
Consfătuirile din casa dr. Ştefan Cicio Pop deveniseră interminabile. Acesta considera legitimă alegerea cetăţii lui Mihai Viteazul ca loc de întrunire a toată suflarea românească din Ardeal. îi plăcea să numească oraşul Alba Iulia „Mecca românismului”. Întrucît aici zac moaştele martirilor noştri Horea, Cloşca şi Crişan, „aici – spunea el – este locul cel mai potrivit pentru a ne aduna şi a striga de aci lumii întregi că sîntem hotărîţi să scurtăm jugul secular şi să ne unim cu fraţii noştri de pretutindeni”.
Cea mai dificili problemă care a prilejuit discuţii intense şi o activitate susţinută, a fost cea a transportului participanţilor la adunare. Circulau pe atunci puţine trenuri, cu garnituri reduse şi cu vagoane în stare jalnică, eu aspect de război prelungit. în rezolvarea acestei probleme, Consiliul Naţional român a găsit o înţelegere la directorul Căilor ferate regionale, Timişoara, ing. Ispravnic la şeful gării din Arad.
Plecarea spre Alba Iulia a fost stabilită pentru ziua de 30 noiembrie, zi posomorită, cu vînt aspru şi ninsoare. Dacă afară era ger, în inimile tuturor românilor termometrul indica temperaturi foarte ridicate. Eu, însoţind pe dr. Ştefan Cicio Pop şi pe ceilalţi membri ai Consiliului Naţional Român, am plecat în timpul nopţii de 30 noiembrie cu un tren format din peste 50 vagoane de „marfă”. Pentru siguranţa călătoriei, pe locomotivă fusese instalată o mitralieră dată în grija lui Sever Popovici, fiul protopopului din Gyula, retras ulterior ca preot la Secusigiu. Bucuria prezenţei mele la Alba Iulia era sporită şi de faptul că mă număram printre delegaţii comitatului Bichiş – azi în R.P. Ungară –, conduşi de dr. Mărcuş [avocat în Giula M.B.].
Ioan I. Papp
Sînt încredinţat că niciodată Alba Iulia nu a văzut atîta lume. Ziua de 1 decembrie 1918 a strîns pe platoul cetăţii lui Mihai peste o sută de mii de ţărani, muncitori, intelectuali, reprezentanţi ai românilor din toate colţurile Transilvaniei. Cîtă fîlfîire de tricolor românesc! Clopotele celor două biserici ortodoxe chemau pe toţi la slujba „reînvierii naţionale” iar bisericile s-au dovedit neîncăpătoare pentru oceanul de suflete ortodoxe române. Locţiitorul de mitropolit, Ioan I. Papp, episcopul Aradului, la otpustul Sfintei Liturghii, cu glasul cutremurat de emoţie şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, a adăugat: „şi a înviat şi neamul românesc din Transilvania”, cuvinte de foc care n-au lăsat nici un ochi neumezit.
Nu pot uita momentul cînd Vasile Goldiş a citit proiectul de rezoluţie prin care se făcea cunoscută aprobarea unanimă pentru Unirea Transilvaniei cu România. Acest moment a emoţionat pînă la lacrimi. întreaga suflare românească de la Alba Iulia s-a cutremurat de bucuria marelui eveniment: toţi fraţii vor fi de acum înainte sub scutul unui singur drapel, tricolorul românesc! Uitînd de oboseală, frig şi foame, toţi am trăit clipe de neuitat. Suferinţele îndurate de-a lungul a mai multor veacuri au fost uitate. Nimeni nu avea ochi pentru trecut, ci numai pentru ziua de mîine. Cei ce votaserăm Unirea ştiam că ne reîntoarcem acasă cu satisfacţia împlinirii visului de aur al românilor, că sîntem purtătorii bucuriei, că de acum vom trăi, noi şi copiii noştri, într-o ţară liberă, românească. Ştiam că nu vom mai auzi niciodată şi de la nimeni cuvinte de batjocură. Mi-a fost dat să trăiesc aceste clipe şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu martorul zilei de 1 decembrie 1918.
La 13 decembrie din încredinţarea Consiliului Dirigent, o delegaţie a plecat spre Bucureşti ducînd fraţilor de dincolo de Carpaţi mesajul ardelenilor, dorinţa lor de se uni cu Patria Mamă. Delegaţia, şi noi ce o însoţeam, am călătorit într-un tren special. După o întîrziere de cîteva ore în Predeal, am sosit în Gara de Nord în jurul orei 22. în ciuda orei destul de tîrzii, mii de bucureşteni ne-au întîmpinat cu urale, îmbrăţişîndu-ne cu nespusă dragoste şi lacrimi de bucurie. Vestea „sosirii ardelenilor” a străbătut cu repeziciune întregul oraş. Peste tot în drumul nostru, bucureştenii ne-au făcut o primire însufleţită, frăţească. Am auzit că toate sălile de spectacole se goliseră înainte de terminarea programului. Aceeaşi primire călduroasă am avut-o şi la palatul din Cotroceni, unde delegaţia oficială şi-a îndeplinit cu mult succes mandatul încredinţat.
De la Bucureşti ne-am reîntors la Sibiu. Fiind ales secretarul domnului Eugen Bianu, şeful serviciului de siguranţă din Ardeal şi Banat, am rămas în Sibiu pînă în martie anul următor, după care am revenit în Arad, unde mă aşteptau noi sarcini. Libertatea cîştigată trebuia păstrată. Era datoria patriotică a fiecărui român să o apere şi s-o întărească. Şi eu am fost şi sînt român, mîndru de poporul român, şi de înfăptuirile sale grandioase.
Extras din Mitropolia Banatului, 1978, nr. 10-12, p. 651-654.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/12/miscutie.jpg800447Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2023-12-22 00:08:382023-12-22 00:15:24Ilie Mișcuția – …Și eu am fost la Alba Iulia
Toată lumea e de acord că dacii se aflau pe pământul nostru cu cel puțin o mie de ani înainte de Christos; și cu toate acestea am fost singurul popor european căruia i s-a contestat dreptul de a stăpâni țara pe care au locuit-o moșii și strămoșii lui.
Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan și am crescut între vifore.
Popor de frontieră, luptam și muream pentru toți. Muream, mai ales, plătind miopia și neghiobia altora. Căci Occidentul nu recunoștea pe dușman decât dacă-l vedea la el acasă. Iar dacă se întâmpla vreodată să îl recunoască de departe, și se urnea să-l întâmpine, tot degeaba era; căci strategia trecea pe al doilea plan, lăsând locul geloziilor și protocolului.
Singura coaliție occidentală împotriva otomanilor s-a transformat, la Nicopole, în catastrofă, pentru că Ducele de Burgundia a cerut pentru cavalerii lui „onoarea” de a ataca întâi. „Onoarea” aceasta nu o putea avea în nici un caz Mircea, un biet principe român, deși era singurul care cunoștea tactica lui Baiazid, singurul care luptase cu el, și-l bătuse, cu numai doi ani înainte, la Rovine.
Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atât nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. (…)
Istoria se făcea în Apus; fără noi, dar datorită sângelui nostru.
Mulțumită cercetărilor făcute de domnul Ion Coja, vă lăsăm mai jos un document desecretizat din anul 2000 despre situația evreilor din Al Doilea Război din România.
Vă lăsăm să reflectați asupra adevărului ascuns atâta timp privind așa zisul „Holocaust românesc”. Astfel, vom reveni cu alte dovezi despre acest subiect, în articolele următoare.
UN DOCUMENT EDIFICATOR PUŢIN CUNOSCUT
Sosită 16 Martie 1944
Orele 13, 15’
Nr. 390
TELEGRAMA DESCIFRATĂ
Sunt mulţumit să pot comunica următoarele:
I) Ieri, 13 Martie am luat dispoziţiunea ca toţi evreii din Transnistria să fie trecuţi pe teritoriul romanesc, in Basarabia şi Bucovina, spre a evita să fie supuşi vreunui regim asemănător cu cel din 1941, întrucât tot ieri am hotărat retragerea administraţiei româneşti din Transnistria.
În ce priveşte sprijinirea emigrărilor, binevoiţi a comunica tuturor că suntem gata a da orice concurs.
V’aşi fi recunoscător dacă aţi face a se şti de d-l Steinhardt că nu numai azi, dar intotdeauna am fost pentru sprijinirea migraţiunii evreieşti.
În 1940, ca Ministru de Justiţie, am fost contra masacrării şi abuzurilor de proprietate, dispunând arestarea vinovaţilor.
În Martie 1941, am declarat unor delegaţi speciali ai Guvernului Reichului şi D-lui Himmler, deşi era imediat după rebeliune şi situaţiunea politică era incă tulbure;
A) că suntem împotriva oricărei soluţii fizice sau măsuri de constrângere şi neadmiţând crima ca instituţiune şi metodă;
B) că sunt numai pentru soluţiuni economice cari, aplicate bunurilor imobiliare mai larg, vor fi foarte eficiente în domeniul comercial, fiindcă fondurile de activitate de comerţ sunt adevărate fiinţe care trebuiesc respectate.
Am făcut intervenţiuni la Camera de Comerţ, mai târziu, în acest sens. Pană azi nu s-a vandut un singur bun evreiesc dintre cele expropriate dela evrei în 1940-1941.
Suntem pentru migraţiuni şi sprijinirea lor chiar.
Vor pleca toţi cei care vor.
Evreii pământeni ştiu că cei ce aduc servicii Statutului (sic!) pot fi asimilaţi în drepturi cu Românii.
Cei veniţi în ultimii 20 ani vor fi cercetaţi dacă vor să rămână.
Cei veniţi în ultimii 6 ani, flotanţi, urmează să plece.
C) Acestea le-am declarat şi menţinut şi faţă de Guvernul german, care în 1941 mi-a cerut formal – prin consilierii von Ritzen, Richter şi Hoffmann şi Ministrul de Stat Flaumer – ca în România controlul evreilor să fie german exclusiv, întrucât Germania urmăreşte soluţia internaţională a chestiunii evreieşti.
Am refuzat.
D) In 1941 s’a cerut autorizaţiunea de migraţiune (vasul „Struma”) pentru un număr de evrei, iar la Bucureşti au inceput afacerile de migraţiune, organizate tot de evrei, cu mari speculaţ Penibil dar adevărat.
Am fost contra oricărei întreprinderi de aventură, dar am dat autorizaţiunea ori de câte ori s-a cerut plecarea efectivă.
A plecat vasul „Struma” şi ştiţi ce s-a intamplat.
E) În 1942, Guvernul Majestăţii Sale britanice m-a întrebat – prin Ministrul Elveţiei, Dl. de Weck – dacă Guvernul român ar acorda autorizaţiunea de plecare evreilor emigranţi i-am răspuns afirmativ.
F) În vara anului 1943, mi s-a transmis în scris, prin Nota Verbală, mesajul Guvernului Majestăţii Sale britanice şi am răspuns tot în scris: au fost, suntem şi vom fi pentru migraţie. Ele trebuie organizate serios, repede şi cât mai numeroase.
H) În toamna anului 1943, Congresul Sionist întrunit la Rio-de-Janeiro mi-a telegrafiat mie personal, cerând aprobarea pentru migraţie.
Am răspuns că suntem dornici de a îndeplini această cerere, fiind conformă intereselor noastre şi voind a ajuta evreii din Transnistria în special.
I) În primăvara acestui an, am eliberat de la poliţie – prin intervenţiune directăşi la stăruinţa Delegatului Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva, D-l Kolb – evrei care, cu titlul de organizare de migraţiuni, au făcut imprudenţa de a folosi agenţi comunişti, numai ca să nu se creadă că vrem oprirea mişcării de migraţie.
J) Von Ribbentrop aflând de aprobarea dată pentru emigrări şi răspunsul comunicat Guvernului britanic a trimis d-lui Mareşal Antonescu o Notă, arătând că s-a cerut şi Germaniei acest lucru, dar nu s-a admis expatrierea în Palestina, nevoind a nemulţumi pe Arabi, şi ar fi bine să facem acelaşi lucru.
Am răspuns d-lui von Killinger că Guvernul român nu omoară evreii şi nu rezolvă problema evreească prin suprimare, că este pentru migraţiuni şi că rog pe von Ribbentrop dacă ţine seamă de sensibilitatea araba să respecte şi pe cele româneşti.
Netemeinicia acţiunii de organizare a migraţiunilor continuă.
Evreii din România spun că aşteaptă bani din alte părţi şi că nu au vapoare, iar noi am dat până azi tot sprijinul, mergând până la a discuta, încă din primăvara anului 1943, cu Guvernul turc (NuramMenemonoglu ştie) posibilitatea de a utiliza motonavele noastre de la Istanbul, sub pavilionul nostru şi cu garanţia liberei navigaţiuni şi de conservarea vaselor.
Aşadar, suntem pentru sprijinirea migraţiunei şi voim a o sprijini, dar niciodată, absolut niciodată, nu s-a propus ceva serios şi efectiv, ci s-au făcut intrigi, afaceri oneroase de migraţiune, dandu-ne uneori impresia că Guvernul roman nu ar fi sprijinit mişcarea de emigrare.
II) Cereţi-o… şi discutaţi chiar posibilitatea folosirii navelor cu garanţia care am comunicat-o Dvoastre.
III) Pentru copiii din Transnistria şi adulţi autorizăm emigraţiunea. Această aprobare pe care o comunic este un angajament.
IV) În ceea ce priveşte chestiunea evacuării ulterioare de pe teritoriul roman, nădăjduiesc că nu ne vom găsi in situaţiunea de a vedea că pe noi nu ne sprijineşte nimeni.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/12/ef5e3e3d-146b-4d5a-81f8-1e6c7d707e81.jpg424600Tudor Ursehttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgTudor Urse2023-12-18 17:52:052023-12-18 17:52:31ISTORIE DECLASIFICATĂ I – Documente clare despre soarta evreilor între 1939-1945 din România
În nordul satului Colți și, ca și cele două Tipii (turnuri) de la Racoș, se află și Vârful lui Dragomir; de la distanță, se profilează în zare ca un turn, un vârf de con impresionant. Nu mai puțin interesantă este structura cuvântului și câmpul lui semantic. Masivul de la Colți conservă în el amintirea existenței unei populații ancestrale, tatarii, adică tatanii, tatânii cei buni și blajini, tatarii și siliștele (așezările) tătărăști din spațiul carpato-danubian. Unii le-au spus siliști tătărăști, alții jidovini (de la numele jidovilor/uriașilor din vremea giganților și titanilor), alții Plaiul Novacilor (așezările Novacilor din Gorjul și Mehedințiul de azi).
Muntelui i s-a spus inițial Gura Tătarilor (nu din cauza nomazilor tătari care au pustiit mereu Țările Române între secolele XVI-XVII), după numele așezării tătărăști din acele timpuri preistorice. Așezarea tătărască din jurul Vârfului Gura Tătarilor și-a asigurat și locul de refugiu: în munte este lucrată o peșteră, un tunel de fugă, cu o ieșire în vârf și cu o intrare jos la gura peșterii, de unde iese un bogat pârâu care se va uni, la gura Peșterii Tătarilor cu încă două pâraie: Valea Câlnăianului și Izvorul Căprioarei, și vor forma în aval râul Colți.
Vârful lui Dragomir
Peștera se observă că este lucrată de sus în jos, întrucât apa nu a venit de sus, căci în vârful muntelui nu este apă, ca apoi aceasta, în timp, să sfredelească stânca și jos să-și facă gura de ieșire. Eu cred că este o lucrare titanilor a tatânilor din acele timpuri, care stăpâneau o tehnică a golului uimitoare, regăsită în spațiul carpatic și în alte asemenea peșteri-tunel. Profesorul Mândricel, nota, în albumul citat, că peștera avea în interiorul ei numeroase incizii.
La baza Vârfului Gura Tătarilor, sunt urmele unui sanctuar precreștin: un monolit având un nume cu ecouri mitice: Piatra de la Lupoaia – un cub imens așezat în fața gurii Peșterii, izolat de masiv, cu o scriere hieroglifică, care-și așteaptă văzătorul acelui alfabet. Piatra, și ea așezată în acel loc, are o poziționare cultică întrucât, după credințele românești, locul unde se întâlnesc trei ape este un loc sfânt. Piatra de la Lupoaia este încărcată cu harul acestei binecuvântate sfințenii, tatarii din străvechime lăsându-ne inscripționate în piatră, ca la pisaniile mănăstirilor noastre, gândurile lor către Divinitatea protectoare. Avem așadar: un vârf sfânt, o peșteră cu o construcție curioasă, un izbuc care este canalizat spre acea peșteră, unde „izbucnește” o Piatră sacră (Lupoaia), o așezare străveche, tătărască, cu sanctuarul ei, și cu o sfântă îngemănare a trei ape.
Din aceste motive, locului nu i s-a spus Gaura de la Peștera Tătarilor, sau de la Peștera lui Dragomir, ci Gura Tătarilor, sau Vârful Dragomir, nume care l-a primit mai târziu muntele. (Inițial a fost Gura Tătarilor, de la Peștera din zona locuită de tatari.)
În altă direcție, spre Mlăjet, exista o grotă numită Gaura Tătarilor și care ar fi putut să fie legată de vremile de restriște, din epoca medievală, când românii căutau locuri ascunse, ca să-și salveze viața. Dar de reținut este Gaura și nu Gura Tătarilor.
Muntele Vârful lui Dragomir sau Gura Tătarilor, una din culmile terminale ale masivului Zboiul, se sfârșește cu un mic defileu, „La Trecătoare”, un loc îngust între culmi, în apropiere de Lupoaia, unde a fost o veche așezare rupestră tătărască. Întreg spațiul geofizic descris mai sus vizualizează acest cuib de vulturi din vremurile străvechi, când au trăit tatarii cei pioși și blajini, strămoșii noștri dintru începuturi.
A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020.
HORA SÂNZIENELOR singurul spectacol în care dansul popular întâlneşte dansul contemporan şi ambele se îmbină cu elementele acrobatice, va avea loc în premieră la Sala Dalles din capitală, pe 20 ianuarie 2024. Iubitorii de dans sunt invitaţi la un spectacol inedit şi captivant ce îmbină armonios tradiţiile folclorice româneşti cu creativitatea contemporană, aducând la viaţă o poveste deosebită.
Într-o abordare complexă şi plină de originalitate, elaborată de Anca Niţă, Hora Sânzienelor ilustrează lupta dintre întuneric şi lumină, dar şi puterea dragostei în faţa tentaţei, într-o serie de tablouri coregrafice întregite vizual de proiecţii fascinante. Într-o celebrare a excelenţei şi performaţei, în rolurile principale evoluează dansatorii Rebecca Ghionea Marinof şi Dumitru Roşca, campioni mondiali la Pole şi Aerial Sports 2023, cărora li se alătură Anca Niţă, iniţiatoarea proiectului şi creatoarea bradului românesc Fetno, fosta gimnastă şi coregraf internaţional. Aceştia vor fi acompaniaţi pe scenă de un ansamblu de 21 de dansatori, ce vor uimi publicul cu graţia şi măiestria mişcărilor, dar şi cu elemente acrobatice de mare spectaculozitate. Mirajul ielelor va fi cunoscut de public sub îndrumarea unui solist-povestitor, ce va dezvălui tainele şi va pune în lumina miturile ce însufleţesc Hora Sânzienelor.
Despre spectacolul ce va avea loc pe 20 ianuarie la Sala Dalles, Anca Niţă spune: „’Hora Sânzienelor’ nu este doar un spectacol de dans, este o călătorie în inima culturii româneşti, oferind publicului o experienţă memorabilă şi autentică. Suntem nerăbdători să vă avem alături pe 20 ianuarie şi să împărtăşim cu voi această poveste unică şi captivantă.”
Fundal sonor ce va purta publicul în lumea fantastică a Sânzienelor este creaţia original a producătorului Adrian Coroian, cel care a elaborat şi proiecţia ce contextualizează întregul spectacol, iar regia este semnată de Adelina Ilie.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/12/Hora-Snasienelor.jpg10801920Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2023-12-14 01:48:162023-12-14 01:48:16HORA SÂNZIENELOR singurul spectacol în care dansul popular întâlneşte dansul contemporan, va avea loc pe 20 ianuarie la Sala Dalles
Astăzi discutăm despre un pionier al aerodinamicii din rândul automobilelor despre care se știu mai multe în străinătate și este apreciat pentru ingeniozitatea sa, mulți încercând să îl copieze.
Fără nici un fel de exagerare afirmăm, că toate mașinile moderne pe care le vedem din ce în ce mai joase, din ce în ce mai rapide, se bazează pe modelul aerodinamic avansat românesc.
Aurel Perșu
Numele său este AUREL PERȘU.
Marele inventator se naște la București la 26 decembrie 1890 si de mic i se recunosc înclinațiile către aerodinamică jucându-se și proiectând diverse mașini care mai târziu le va pune în practică.
Se specializează în Germania, la Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție.
Tot de nemți este medialiat anul următor pentru realizările sale și studiile făcute în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic, fiind premiat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania.
După terminarea Primului Război Mondial, apar automobilele pe scară largă. Dacă până atunci doar aristocrații se puteau mândri cu o asemenea invenție, după conflictul mondial, începe să se vadă mai mult nevoia mașinilor personale.
Toate mașinile arătau la fel. De multe ori nici nu știai să faci diferența între un Ford sau un Citroen. Toate porneau de la modelul de căruță, care prin era mașinilor, era de fapt același lucru, dar propulsată de un motor.
Pe atunci, nimeni nu se gândea la viteză și aerodinamică. Era o idee fantasmagorică la acel moment. Dar iată că tânarul Perșu nu doar că se gândește la asta, dar o și pune în practică.
Astfel, invenția care îl face celebru a fost un „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”. Chiar așa se numea. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.
A ales să rămână în Germania după ce văzuse nivelul tehnologic mult peste ce era la noi în țară la momentul respectiv. Se inspiră din scrierile lui Newton, ajungând în cele din urmă ca idei către Natură. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sunt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demarorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.
Alte mașini derivate din automobilul aerodinamic al lui Perșu sunt Dymaxion-ul celebrului inventator american Buckminster Fuller dar și modelul Aptera.
Dymaxion
Aptera
Trebuie să recunoaștem că mașina era destul de primitivă din punct de vedere tehnic, în ciuda formei sale moderne. Frânele cu cablu erau folosite doar pentru roțile din spate, care (din cauza distanței mici dintre ele) nu aveau un diferențial. Motorul cu patru cilindri în linie, cei 10 cai putere și caroseria incredibil de aerodinamică au făcut posibil ca mașina lui Persu să accelereze până la 80 km/h. Trebuie remarcat faptul că, datorită lipsei unui diferențial, mașina era capabilă să facă viraje foarte strânse la viteze considerabile fără niciun pericol.
Dar chiar și așa, să vă faceți o idee, coeficientul de rezistență la înaintare al modelului Tesla Model S – una dintre cele mai avansate mașini produse vreodată – este Cx 0,24. Pentru majoritatea mașinilor fabricate de contemporanii lui Perșu, acest număr era de până la Cx 1. Între timp, coeficientul de rezistență la înaintare al mașinii create de Persu a fost de Cx 0,22! Cu aproape 100 de ani în urmă, geniul proiectase deja o mașină mai avansată decât Model S, care este numită mașina viitorului.
Deci un clarvăzător al tehnicii de pe atunci!
Probabil că ar fi avut succes în lumea curselor dacă Perșu ar fi reușit cumva să organizeze producția în masă a mașinii sale. De fapt, mașina avea șanse să ajungă pe linia de asamblare. Atât Ford, cât și General Motors l-au abordat pe inginer în încercarea de a cumpăra brevetul pentru producția mașinii, dar Perșu i-a refuzat și a folosit mașina personal până în 1969, conducând peste 120.000 de km, când a donat-o Muzeului Național Tehnic Român din București, unde mașina este salvată și astăzi. Nu mai circulă și trebuie restaurată, dar este în continuare expusă, ceea ce înseamnă că puteți vedea cu ochii dumneavoastră una dintre cele mai aerodinamice mașini create vreodată!
După ce s-a întors în România împreună cu mașina sa, Perșu însuși nu și-a mai părăsit niciodată țara natală. Inginerul s-a pensionat în 1950 și a murit în 1977 de un infarct după ce și-a văzut casa distrusă pe Calea Victoriei.
Din cauza Războiului Rece și a izolării României în spatele Cortinei de Fier, talentul și lucrările lui Aurel Perșu au fost în mare parte uitate în lumea automobilelor. În 2006, televiziunea națională și revista World Auto – într-un efort de a face cunoscut numele și lucrările lui Perșu – au înființat premiul Aurel Perșu Aerodynamic Car Award pentru mașinile cu un coeficient de rezistență la înaintare mai mic de Cx 0,3. De atunci, premiul a fost acordat modelului Opel Insignia și altor câteva mașini.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/12/aurel-persu-automobil_jpg.jpg411411Tudor Ursehttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgTudor Urse2023-12-13 23:19:482023-12-13 23:19:48Aurel Perșu, constructorul primului automobil aerodinamic din lume cu roțile integrate în caroserie
