Prezentari evenimente, concursuri, galerii de arta, carti etc.

rrc podcast, revista romania culturala podcast, podcast, zalmoxe, zalmoxis, traci

RRC Podcast - Episodul 8 - Transhumanța sufletului românesc, Zalmoxe și Nemurirea

Bună seara sau bună ziua, bună dimineața dragi români de pretutindeni. Ne revedem iarăși la un nou episod al podcastului nostru Revista România Culturală, de data aceasta cu Tudor Urse. Subiectul pe care îl abordăm în seara aceasta este unul despre spiritualitatea românească străveche și anume despre transhumanța sufletului românesc și Zalmoxe și nemurirea la traci.

Tracii, fie ei geți, daci, carpi, apuli, tirageți, massageți, roxolani etc., aveau o cultură solară de o spiritualitate extrem de bogată și profundă, credeau în nemurire, în faptul că după moartea fizică sufletul continuă dincolo, ba chiar este nemuritor, indestructibil. Cum credința lor era transpusă în practică, erau evident cei mai înțelepți și mai viteji, conform lui Strabon în Geografică, cu referire la geți. Herodot ne spune, citându-l pe Mircea Eliade din „Istoria credințelor și ideilor religioase”, că tracii se credeau nemuritori, iar Eliade ne explică faptul că se făceau nemuritori, fiind o chestiune de practică ritualică spirituală.

Zalmoxe, ca mare legiuitor și înțelept al tracilor, cu origini necunoscute încă, le dădea tracilor învățătura cu privire la nemurirea sufletului, medicina și legile spirituale fiind în acord cu aceasta. Tot Herodot ne spune că Zalmoxe, sau Zalmoxis, ar fi fost un sclav sau discipol al lui Pythagoras, că s-a întors din Samotracia cu avuție și cu învățătură către tracii din nord unde și-a început misiunea de răspândire a ei. Ne vorbește despre mitul imortalizării lui Zalmoxis pe care îl vom desluși pas cu pas și vom face un pic de lumină asupra chestiunii imortalizării și asupra faptului că tracii nu aveau frică de moarte, ei înșiși fiind ad mortem paratissimi și având apetitus maximus mortus.

Erau ei nemuritori? Oare Zalmoxe era? Ce conținea învățătura lui și este oare similară cu învățătura lui Hristos? Existau similarități și în alte culturi ale Europei (ex. cea a vikingilor sau celților) sau de pe alte continente (America, Asia etc.)? La acestea și încă ceva în plus vom răspunde pe parcursul acestui episod.

Acestea fiind spuse, vă urăm vizionare plăcută! Să ne revedem cu bine și la episodul următor.

Nu uitați să dați like și subscribe dacă v-a plăcut acest episod, ca să fiți notificați despre episoadele următoare.

Vizitați pagina noastră de facebook: https://www.facebook.com/culturaroman… .

Grupul România Culturală: https://www.facebook.com/groups/20191…

Partea întâi

Partea a doua

nu sunt faimos, ziua nationala a aromanilor

Ziua Naţională a Aromânilor, marcată la TVR 3, sâmbătă şi duminică 22 și 23 mai

TVR 3 marchează, în acest sfârşit de săptămână, Ziua Naţională a Aromânilor, programând sâmbătă, 22 mai şi duminică, 23 mai, două producţii semnate de Toma Enache

Duminică, 23 mai, România, dar și în alte țări balcanice sărbătoresc Ziua Naţională a Aromânilor – ocazie marcată la TVR 3 de două producţii reprezentative.

Astfel sâmbătă, 22 mai, de la ora 23.00 este programat filmul „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, iar duminică, 23 mai, de la ora 14.00 documentarul „Armânii – De la fraţii Manakia, la ‘Nu sunt faimos, dar sunt aromân’”.

Ambele producţii sunt în regia lui Toma Enache şi spun povestea luptei pentru menţinerea identităţii lor spirituale, pentru conservarea culturii și obiceiurilor lor.

Regizorul de teatru și film Toma Enache este licențiat al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti şi a semnat numeroase spectacole de teatru de succes, cu sute de reprezentaţii în ţară şi în străinătate. Filmul din 2013 „Nu sunt faimos, dar sunt aromân” reprezintă debutul regizorului în cinematografie, lungmetrajul său fiind totodată primul film artistic din istorie vorbit în limba aromână (una dintre limbile europene puțin vorbite). Pelicula regizată de Toma Enache, care interpretează și rolul principal masculin, este o producţie independentă, care a avut un buget de 360.000 de euro.

Filmul a câștigat premiul „Maestrale Unica”, acordat de Parlamentul Italian și distincția Parlamentului European pentru cea mai bună reprezentare a unei minorități lingvistice în Europa, în cadrul Festivalului de Film „Babel”, care a avut loc în Sardinia în decembrie 2013. Mai mult, după premiera americană a filmului în Statele Unite, primarul New York-ului, Bill de Blasio, a decretat ziua de 5 iunie ca fiind „Vlach/Aromaniam Cultural Preservation Day”.

Lungmetrajul a fost filmat în peste 45 de locuri din cinci ţări, între altele, în Los Angeles, pe Walk of Fame şi la Kodak Theatre, în Macedonia, Grecia, Albania şi România, în Constanţa, Bucureşti şi Peştera Ponicova. Coloana sonoră este semnată de Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Stelu Enache.

Documentarul „Armânii – De la fraţii Manakia, la ‘Nu sunt faimos, dar sunt aromân’” – realizat în 2015, este unicul film documentar realizat în limba aromână. Autorul face o incursiune în lumea armânească, începând cu primele imagini filmate în Balcani în anul 1905 de doi armâni – pionierii cinematografiei balcanice, frații Milton și Ianaki Manakia – până la primul film din istoria cinematografiei vorbit în limba aromână: „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”.

Documentarul a fost prezent la Festivalul Internațional de film Manakia Brothers și la Balkan Film & Food Festival din Albania, unde a prezentat concluzia că indiferent unde trăiesc, armânii au același nume, vorbesc aceeași limbă și sunt același popor.

Pentru această peliculă, Toma Enache a avut de ales dintre 40 de ore de filmare din timpul prezentării filmului „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, în turneu in Balcani, SUA, Europa. Sunt imagini din România, Macedonia, Grecia, Albania, Austria, Franța, Germania și SUA, din locuri importante pentru armânii de pretutindeni, pline de istorie, cum ar fi Moskopole, leagănul aromânilor, Krusevo, prima Republică din Balcani, sau Fairfield, SUA, unde s-a înființat, în 1903, Asociația Farșarotul, care funcționează și acum.

centrul de sanatate oxigen, bacau, centrul de sanatate oxigen bacau

Adrian Zaharia - Centrul pentru Sănătate Oxigen din Bacău - o adevărată oază de speranță

Grija pentru corp, suflet şi minte sunt definitorii în orice fel de configurație socială. Iar aceasta se concretizează admirabil în orașul Bacău. Prin existența și bunul mers al lucrurilor din Centrul pentru Sănătate Oxigen – realizat de Asociaţia Stop Drog şi Asociaţia Sprijin în Dezalcoolizare – se produc adevărate minuni. Inaugurat încă din anul 2016, Centrul Oxigen dispune de zece dormitoare, cu câte 3 paturi fiecare, pentru tratarea în regim complet a dependenţilor. De altfel, este coordonat de către doamna Mona Albu.

Centrul Oxigen este localizat pe strada Depoului la numărul 6, în proximitatea Podului Mărgineni. La prima vedere este un fel de pensiune, numai că scopul real este acela al vindecării.

Ceea ce bucură pe cei de aici este liniștea, curățenia cât și spațiile largi, decorate și mobilate cu foarte mult bun gust. Centrul este dotat cu săli de relaxare cu canapele, televizoare, mese de tenis, masa de billiard iar pentru recuperarea fizică vine în întâmpinare cu o sală de fitness dotată excelent, criosauna, saune, masaj, drenaj limfatic, elongații etc., la standarde de performanță.

Centrul este coordonat de o echipă multidisciplinară cu ani buni de experiență pe platforma adicțiilor, fiind formată din psihologi clinicieni, un consilier spiritual, un consilier de egal, un kinetoterapeut, asistenți medicali, antrenor de fitness, bucătar dar şi personal administrativ.
Centrul este destinat în exclusivitate adulţilor iar funcţionarea sa este posibilă datorită donațiilor beneficiarilor cât și sponsorizărilor din partea firmelor interesate să susțină activitatea.

Cine sunt beneficiarii?

Cei dependenți de alcool/droguri/substanțe psihoactive/medicamente/jocuri de noroc… pot găsi remediul și alinarea în centrul Oxigen.

În actuala conjunctură a societății românești, nu trebuie să ne întrebăm ce anume provoacă toate aceste adicții dând vina în mod cu totul eronat pe lipsa de voință sau de caracter, știind că tocmai contextul social provoacă traume și automat și anumite tulburări neurobiologice.

În altă ordine de idei, familia sau prietenii ar trebui să constituie un factor important de sprijin. Numai că acest amănunt e pur teoretic. Realitatea este că apropiații dependentului au chiar ei nevoie de support psihologic pentru a-și depăși una dintre cele mai răspândite boli precum anxietatea, confuzia sau furia…

nostalgia dictaturii, tvr

Nostalgia dictaturii - Un nou film disponibil exclusiv online pe canalul YouTube al Arhivei TVR

Aşa cum s-a anunţat la începutul acestui an, finalul fiecărei luni aduce exclusiv în online, pe parcursul a 24 de ore, posibilitatea de a viziona gratuit câte un documentar – producţie valoroasă dar mai puţin cunoscută din Arhiva TVR.

Astfel că, la finalul acestei săptămâni, în intervalul 25 aprilie ora 10.00 – 26 aprilie ora 10.00, este programat documentarul  „Nostalgia dictaturii” – un film de Marius Th. Barna, după un text de Bogdan Ficeag, în lectura lui Victor Rebengiuc. În filmul lansat în 2020 îi veţi vedea pe Ada Milea, Dorel Vişan, Cristian Pârvulescu, Mihaela Miroiu, Vasile Ernu, Attila Gasparik, Aurelia Lăpuşan, Marius Oprea, Cristian Pepino şi alţii.

Filmul documentar de lung metraj „Nostalgia dictaturii” prezintă amintirile (bune sau rele) despre regimul comunist și Nicolae Ceaușescu – în contextul în care pe 9 mai 2021, se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român (Partidul Muncitoresc Român și apoi Partidul Socialist Român din anii ’50 – n. red.).

Documentarul  prezintă opiniile cetățenilor obișnuiți care au trăit în acea perioadă, precum şi explicațiile cercetătorilor din diverse domenii (sociologi, psihologi, politologi, etologi etc.) despre ce a însemnat comunismul.

Documentarul are un prolog, trei capitole şi un epilog:

Capitolul 1 – „Era mai bine înainte” – sunt prezentate argumentele nostalgicilor postate pe site-ul oficial şi pe contul de Facebook al lui Nicolae Ceauşescu (deşi dispărut fizic, acesta supravieţuieşte în spaţiul virtual);

Capitolul 2 – „Nu era mai bine înainte” – este dedicat adversarilor totalitarismului, argumentelor acestora privind nocivitatea sistemului comunist;

Capitolul 3 – „Acum este mai bine?” – prezintă principalele motive de nemulţumire ale unor importante segmente de cetăţeni faţă de situaţia generală din perioada postcomunistă actuală.

Epilogul „Nefericiţi între lumi” este dedicat concluziilor – nostalgicii comunismului par a se afla undeva într-un „no man’s land” dintre două lumi reale, cea totalitară şi cea democratică, şi una imaginară, lumea utopică inoculată de-a lungul deceniilor de propagandă comunistă.

nostalgia dictaturii, tvr

rrc podcast 7, poezia, lirica sufletului

RRC Podcast - Episodul 7 - Poezia, Lirica Sufletului (cu MinaMARAH AFIRAS)

Bună dimineața, bună ziua sau bună seara, dragi români de pretutindeni! Vă salută cu respect gazda dumneavoastră de astăzi, Tudor Urse!

Iată-ne la episodul 7 al podcast-ului nostru, la Revista România Culturală, în care vorbim despre poezie, lirica sufletului, așa cum ne spune prietena noastră dragă, Luminița, pe pseudonimul său literar MinaMARAH AFIRAS, care debutează cu un volum de poezie spirituală, „Smochinul Roditor”.

Vorbim despre lumină, mai ales că se apropie sărbătorile de Paști la noi, la ortodocși. Vorbim despre poezie ca și lirică a sufletului, ca și artă a trezirii conștiinței din om, ca și vocație, pe care o explicăm pe îndelete.

Explicăm, de asemenea, cele două drumuri pe care omul a luat-o încă de la începuturile sale în creație, drumul orizontal, material, și drumul vertical, spiritual, și cum putem să le echilibrăm. Facem un pic de filozofie, dar și psihologie.

O întrebăm pe Mina ce este arta pentru ea și de când scrie poezie. De ce Smochinul Roditor și care este semnificația profundă a acestui titlu? Vorbim și despre cunoașterea profundă a noastră ca popor român și cum ne-am pierdut prin societatea decadentă din ziua de azi. Oare există o cale de ieșire și dacă da, care este aceasta? Ce înseamnă să uităm de noi înșine și să uităm de Ființa Dumnezeu și de destinul pe care l-am putea avea, dacă am fi pe drumul cel drept? Ce este credința și cum ne poate duce arta la credință?

MinaMARAH AFIRAS ne recită, de asemenea, câteva dintre poeziile din volumul său.

Aflăm despre câteva din proiectele sale de viitor. Vor urma noi volume de poezie, poate chiar și proză. Rămâneți aproape ca să aflați mai multe.

Acestea fiind spuse, vă urăm vizionare plăcută! Să ne revedem cu bine și la episodul următor.

Nu uitați să dați like și subscribe dacă v-a plăcut acest episod, ca să fiți notificați despre episoadele următoare.

muzeul antipa, descopera natura, natura, antipa

Descoperă natura la noile ateliere online de la Antipa!

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită sâmbătă, 27 martie 2021 pe cei mici să descopere natura, participând la două ateliere online interactive!

Prin jocuri, exerciții și concursuri virtuale, copiii vor afla curiozități și informații despre viețuitoarele care trăiesc în pădurile din țara noastră și își vor putea dezvolta, în paralel, creativitatea, motivația pentru învățare, spiritul de competiție, gândirea logică, implicarea și disciplina.

Întâlnirile au loc pe platforma ZOOM și se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani (între orele 10:00 –10:50) precum și celor cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani (între orele 13:00 –13:50).

Proiectul „Descoperă natura!”, din care fac parte atelierele online „Animale din pădure”, cuprinde teme și activități menite să satisfacă nevoia de cunoaștere și de învățare a copiilor și surprinde aspecte din medii naturale de viață ce se regăsesc în dioramele muzeului.

Taxa de participare este de 30 lei/participant sau 50 lei/2 frați.

Înscrierea copiilor se face prin formularul antipa.ro/rezervari, în limita a maximum 15 locuri/grupă.

Rezervarea locului se face dupa achitarea taxei de participare prin transfer bancar sau cash la sediul muzeului și trimiterea confirmării plății la: info@antipa.ro.

Link-ul de conectare la platforma ZOOM se va transmite prin email părinților cu o zi înainte de începerea atelierului.

Pentru formarea unei grupe, este necesar un număr de minimum 6 participanți.

Citiți mai multe.

ion coja, contrarevolutionari, roman, romanii, romani, trianon

Ion Coja - Cum am scris Invincibile Argumentum (interviu)

Cum am scris Transilvania Invincibile argumentum. O carte de a se minuna tot omul citind-o.transilvania invincibile argumentum

Domnule profesor ION COJA, ați dat la tipar o nouă ediție a cărții Transilvania Invincibile Argumentum. O carte scrisă înainte de 1990, tipărită prima dată în 1990, și care nu se leagă de nici una din lucrările dumnevoastră. Erați preocupat de teatru și lingvistică generală. Transilvania Invincibile Argumentum este o carte de istorie. Cum s-a petrecut această trecere?

Din întâmplare, iar în cazul acesta întâmplarea poartă numele lui Ioan Opriș, istoricul, fost camarad de arme în studenție, la Topraisar. M-am trezit că mă caută pe la mijlocul anilor 80, cerându-mi să-l pun în legătură cu un coleg de la catedra de istoria limbii române, care să-l scoată din încurcătură. Domnul Opriș lucra la Editura Științifică, era redactorul unei cărți despre Transilvania, scrisă de trei autori: un istoric, un arheolog și un lingvist. Cartea era gata de tipar, dar se ivise un impediment insurmontabil: lingvistul, colegul meu Emil Vrabie, plecase în Occident ca turist și nu se mai întorcea. Ca transfug, nu i se putea publica nici măcar numele… Ioan Opriș era disperat să găsească un alt lingvist român, capabil să scrie un text despre argumentele lingvistice ale continuității românilor în nordul Dunării, mai precis în Transilvania. Continuitate contestată de toți istoricii maghiari, care scoseseră de curând un tratat de istorie a Transilvaniei, în trei volume, care argumenta în fel și chip lipsa de continuitate a românilor în Transilvania. Cartea pregătită de Ioan Opriș aduna argumentele arheologice, istorice și lingvistice care se opuneau tezelor maghiare. Numai că defecțiunea lui Emil Vrabie dădea peste cap toată întreprinderea Editurii Științifice. Soluția unică era să se găsească un lingvist, specialist în istoria limbii române, care să scrie capitolul cu poziția românească.

Dornic să-mi ajut camaradul, m-am adresat domnului profesor Grigore Brâncuș, șeful catedrei de limba română, cerându-i să-mi recomande colegul capabil să scrie un text despre argumentele lingvistice ale continuității noastre în Dacia. Iar domnul profesor m-a …liniștit: nimeni de la catedră nu era capabil să abordeze acest subiect!

Nu m-am simțit capabil să-i dau un asemenea răspuns fiului de moț numit Ioan Opriș! Cum adică? La catedra de istoria limbii române din București acest subiect era inaccesibil colegilor mei? Sincer să fiu, mi s-a cam făcut rușine, rușine de rușinea colegilor mei, și lui Ioan Opriș i-am spus că mă voi ocupa eu de capitolul respectiv. Nu mi s-a părut prea greu, aveam ceva idei pe acest subiect, iar de mare ajutor avea să-mi fie manuscrisul capitolului pe care Emil Vrabie apucase să-l depună la editură. Manuscrisul avea vreo 50 de pagini, dacă mi-aduc bine aminte. Un text bine scris, bine informat, surprinzător oarecum pentru un specialist în limbi slave…

Apucându-mă de lucru, înainte de a parcurge bibliografia, de a lua cunoștință de argumentele adversarilor, mi-am făcut o cruce mare și mi-am zis că, dacă argumentele maghiare vor fi mai tari decât ale noastre, să recunosc asta cinstit, fără nici un partizanat care să deformeze logica discursului meu. Slavă Domnului, ca și în mai toate cazurile, adevărul istoric nu intră în contradicție cu interesele românești, cu mulțumirea de sine a românului! Repet: am făcut atunci un legământ înaintea Domnului să nu falsific, să nu mint! Să respect adevărul! Și cred că l-am respectat. Contactul cu argumentația istoricilor maghiari a fost reconfortant. Tovarășii maghiari mint sau greșesc la tot pasul. Nu mi-a fost greu să-mi dau seama și să și demonstrez că mint sau greșesc!

În cele peste 300 de pagini ale textului care vă aparține, bănuiesc că spuneți și multe lucruri noi, faceți observații în premieră! Sunteți un om cu idei originale în tot ce scrieți! Ne-ați putea enumera câteva idei noi?

Titlul cărții mi l-a inspirat Cantemir, care afirmă că dovada adusă de graiul vorbit de un popor este un argument de neînvins, invincibil. Invincibile argumentum este expresia folosită chiar de marele domnitor!

Am mai multe idei lingvistice care sper să facă epocă. Bunăoară demonstrația că acei coloni romani aduși de Traian în Dacia, și al căror grai noi îl continuăm și azi, erau niște excelenți vorbitori de limba latină. Pentru ei limba latină era limba maternă, nu știau altă limbă. Limba latină care se continuă prin limba română nu era o limbă învățată în afara familiei, ci era limba vorbită în casele, în familia acelor latinofori. Am zis fori, latinofori, adică purtători ai limbii latine!

Am lărgit mult discuția, nu m-am limitat la aspectul strict lingvistic. M-am mișcat în spațiul vast al românisticii, un domeniu fascinant. Mă laud cu interpretarea pe care am dat-o vestitului mileniu în care românii „au sabotat istoria”, eu susținând că acela a fost un mileniu de retragere în sine din calea istoriei, mileniu pe al cărui parcurs românii și-au edificat un suflet, o fire aparte, un stil de manifestare care îi face unici în lume! Atunci s-au pus bazele culturii populare românești, de o bogăție și originalitate fără pereche!

Nu pot să intru în detalii, vă dau cartea s-o citiți și să vă minunați singur! Chiar asta o să pățiți: este o carte de a se minuna tot omul citind-o.

Scriind cartea, mi-am dat seama de un lucru ce trebuie bine conștientizat de fiecare român: noi nu suntem urmașii romanilor aduși de Traian în Dacia, ci suntem urmașii celor care nu au părăsit Dacia la ordinul lui Aurelian. Șederea în Dacia devenise primejdioasă. Unii au părăsit Dacia și au dispărut din istorie. Alții nu au părăsit Dacia și noi suntem urmașii lor, ai acelor daco-romani pentru care nu era valabil crezul grecesc, al celor pentru care ubi bene, ibi Patria! Ne tragem din niște strămoși strașnici pentru care ubi Patria, ibi bene!

A consemnat Nichita Vancea via ioncoja.ro.

muzeul taranului roman, mirrors of brancusi

Muzeul Țăranului Român - Mirrors of Brâncuși un proiect multimedia dedicat sculptorului român 10 – 24 februarie 2021

În perioada 10 – 24 februarie 2021, are loc la Muzeul Național al Țăranului Român expoziția multimedia Mirrors of Brâncuși, un proiect care urmărește să surprindă esența sculptorului român printr-o serie de instalații și de experiențe bazate pe opera lui Constantin Brâncuși. Proiectul este organizat de Fundația Art Production, Centrul de Resurse pentru Cetățenie Activă și Christian Westblink, cu sprijinul JTI și Muzeul Național al Țăranului Român.

Mirrors of Brâncuși dorește să lase oamenilor o amprentă mai puternică și mai concretă asupra a cine a fost Brâncuși, dar și o raportare la alte concepte și definiții, mai apropiate de esența omului și artistului Brâncuși.

Abordând noi tehnologii și reinterpretând opere cunoscute și mai puțin cunoscute ale artistului, expoziția este o prezentare dinamică a unor întâmplări din viața artistului, relațiile sale cu alți artiști din vremea lui, precum și trăsături de caracter despre care se vorbește prea puțin. La finalul experienței, vizitatorul va reuși să capteze informația, dar și noi concepte despre sculptor.

Proiectul a pornit de la o cercetare făcută pe un grup de oameni de vârste și ocupații diferite, dar care a cuprins aceleași concluzii – ceea ce mentalul colectiv și-a însușit despre Brâncuși e diferit față de ceea ce a vrut în esență să transmită artistul. Pentru a schimba direcția, creatorii proiectului au mers pe ideea de interactivitate și de implicare a tehnologiei în procesul de creație.

Ca să gândim acest proiect, am mers pe un fir logic în care am pus cap la cap conceptele cu care opera Brâncuși și nevoile publicului, felul în care acesta interacționează cu o informație și cum o asimilează el. Am ajuns astfel la Mirrors of Brâncuși, un proiect-oglindă, în care oamenii nu doar că sunt puși față în față cu creația lui Brâncuși, dar sunt invitați să se pună în locul unor opere ale artistului, ajungându-se astfel la o analiză a propriilor emoții și sentimente dintr-o postură nouă. Prin acest proces de a te identifica și de a empatiza cu celălalt, vizitatorii vor avea o imagine mai clară asupra a ceea ce și-a propus Brâncuși prin opera lui. Verticalitate, complexitate ascunsă în linii simple, emoție și reîntoarcere către sine – asta veți descoperi în cadrul expoziției Mirrors of Brâncuși spune curatorul expoziției, Silvana Dulamă-Popa.

Expoziția dispune de o scenografie amplă, în care vizitatorul va putea experimenta cum e să fii parte dintr-o operă a lui Brâncuși, se va oglindi într-o interpretare a unui modul în mărime naturală al Coloanei fără Sfârșit și se va bucura de un scurt film dedicat vieții inventatorului sculpturii moderne, cu informații concise și alese cu grijă. Echipa de creație este formată din Silvana Dulamă-Popa (curator), Diana Miroșu (scenograf), Alin Popa (design lumină), Zoli Toth (muzică), Dilmana Yordanova și Ovidiu Eftimie (video), Iulian Dinu (foto).

Proiectul se desfășoară în mai multe spații, prima expoziție fiind la București, la Muzeul Național al Țăranului Român, sala Irina Nicolau, în perioada 10 – 24 februarie. Expoziția va putea fi vizitată de marți până duminică în intervalul 10:00 – 18:00.

Mai multe detalii pe muzeuluitaranuluiroman.ro.

lucian ciuchita, lucian ciuchiță, citadela scriitorilor

Lucian Ciuchiță - Citadela scriitorilor (lansare emisiune de cultură)

Peste două săptămâni, prin bunăvoinţa unor oameni care iubesc arta şi literatura, se va lansa o emisiune de cultură dedicată scriitorilor şi, mai ales, cărţilor valoroase.

O veste bună care ar trebui să bucure în egală măsură pe scriitori, edituri şi cititori. O emisiune de televiziune special concepută pentru a promova literatura de calitate, o combinaţie reuşită între literatura de ieri şi cea de azi, unde scriitori autentici îşi vor imprumuta ideile şi pana, ca un arc peste timp, un dialog al autorilor, o masă rotundă cu literatori atât din ţară, cât şi din străinătate, o strălucită ilustrare a geniului creator în literatura autohtonă şi universală, dar şi evocarea unor intâmplări amuzante din viaţa lor şi, în mod special, pagini de literatură pură, toate la un loc într-o minunată întâlnire săptămânală.

O picătură de esenţă tare, cu arome spirituale, care se va prelinge într-un vas opac în care, până mai ieri, se adunaseră doar stropi ai compromisului actual… Un far apărut pe ţărmul aşteptărilor primare care va lumina prin ceaţa vremurilor, atât pentru creaţiile rătăcite într-un ocean al ignoranţei, cât şi pentru temerarii care au pornit pe drumul scrisului, în căutările lor existenţiale.

Nu va fi o emisiune pentru elite intelectuale, cu siguranţă se va adresa unui public larg, iubitor de frumos şi armonie, celor pasionaţi de lectură, care aşteaptă cu nerăbdare recomandarea unor cărţi bune, să împărtăşească savoarea lecturii prietenilor de suflet…Sunt acei cititori care îşi doresc să afle din gura scriitorilor, care sunt ingredientele necesare în elaborarea unei opere literare… Cărţile nu sunt o simplă „marfă”, sunt oglindirea sufletului şi merită respectul cuvenit. Impreună, vom redescoperi minunata lume a cărţilor!

Citadela scriitorilor – despre literatură şi autori

Realizator Lucian Ciuchiţă

revista martor, tokmeala, muzeul taranului roman

Muzeul Țăranului Român - Dublă lansare online - 4 februarie 2021

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 4 februarie 2021, de la ora 17:00, la o dublă lansare online. Lansarea va putea fi urmărită pe pagina de Facebook a Muzeului.

Vom lansa numărul 25/2020 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, dedicat căsătoriilor la romii din centrul și estul Europei, care a apărut sub titlul: „Marriage-Making among Roma in Central and Eastern Europe”. În această parte a Europei, căsătoriile la romi rămân în spațiul public un subiect controversat, hrănit din speculații și care dezlănțuie un imaginar exotizant. Care sunt, însă, din perspectiva romilor, semnificațiile culturale și sociale ale alianțelor matrimoniale pe care le încheie și cum poate cercetarea antropologică să contribuie la decelarea lor, sunt întrebări la care volumul de față încearcă să răspundă. Pornind de la ele, vă invităm la o discuție alături de coordonatoarele volumului, Cătălina Tesăr și Ana Chirițoiu, o parte dintre autori și Cătălina Olteanu, membră în Colegiul director al CNCD. Dezbaterea va fi moderată de László Fosztó, cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, și Viorel Anăstăsoaie, cercetător la New Europe College.

Discuția despre revistă va fi urmată de lansarea turului virtual al expoziției multimedia Tokmeala. Îți dau noră, îți dau avere, organizată de Muzeul Național al Țăranului Român în perioada septembrie-octombrie 2020. Turul vă invită la o incursiune foto-video în lumea politicilor de încuscrire a romilor cortorari din Transilvania, a căror preocupare majoră este să își tocmească copiii. Vor fi prezenți curatorii expoziției și web-designerul youngminds Bogdan Tăut.

Ambele proiecte au beneficiat de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.