Volumul are 684 de pagini, aparat critic și bliblografie la majoritatea studiilor înserate și la sfărșit un indice de nume care facilitează găsirea informațiilor cautate. Ținuta grafică și hârtia valumului este, de asemenea, de cea mai bună calitate. În continuare mă voi referi doar la contribuțiile, ideile și evaluările extreme de interesante ale celui aniversat.
Cristian Troncotă s-a născut la 12 ianuarie 1954 în Bucureşti. A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu” şi Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Univeristăţii din Bucureşti (1980). În perioada 1980-1984 a fost profesor de istorie şi etică la Liceul „Mircea Vulcănescu” din Bucureşti, apoi, în perioada 1984-1989 a fost cerecetător ştiinţific la Arhiva Ministerului de Interne.
În 1990 lucrează la Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, după care devine ofţer – cercetător ştiinţific la Arhiva Serviciului Român de Informaţii. În perioada 1994-2009 a fost profesor la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”.
În anul 1997 susţine teza de doctorat cu titul: Rolul Serviciului Special de Informaţii în fundamentarea politicii și strategiei românești 1937-1945, fundamentarea politicii şi artei militare româneşti în perioada 1937-1945, la Academia de Înalte Studii Militare.
Din1994 câștică concursul pentru un post de lector la Academia Națională de Informații. La scurt timp devine şef de catedră la Facultatea de Ştiinţele Comunicării, apoi secretar ştiinţific al Senatului acesteia (1999-2001); şeful Catedrei de informaţii şi şeful Colegiului Superior de Siguranţă Naţională (2002-2004); decanul Facultăţii de Informaţii (2004-2008); conducător al Şcolii doctorale (2008-2009).
În 2007 a câștigat concursul pentru un post de cercetător ştiinţific principal II, cu jumătate de normă la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti al Academiei Române (2007-2008).
În 2009 este avansat la grad de general de brigadă în rezervă. Din 2004 începe colaborarea cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar din anul 2013 devine profesor titular al acesteia.
A publicat: 32 de cărţi; 11 cursuri universitare; 157 studii, articole şi eseuri; a ţinut conferinţe, a dat interviuri.
Din această succintă notă biografică, rezultă că generalul Cristian Troncotă posedă vaste informaţii legate de activitatea serviciilor secrete ale României şi nu numai. Multe din activităţile acestora sunt prezentate în cărţile sale de mare interes naţional. În continuare, comentăm volumul coordonat de prof. univ. dr. Lucian Giura, Prof. univ. dr. Corvin Lupu și dr. Liviu Stan.
Istoricul Cristian Troncotă la 70 de ani. Securitate naţională şi pe mapamond. Volum aniversar – autori: Lucian Giura, Corvin Lupu şi Liviu Stan – din care cititorii vor afla
Volumul începe cu:
„Mulţumiri colaboratorilor (coordonatori şi autori), care prin creaţiile lor ştiinţifice au contribuit la realizarea acestui op aniversar, precum şi sponsorului, a cărui bunăvoinţă şi solicitudine, a făcut posibilă apariţia volumului în condiţii grafice şi editoriale de excepţie.” (Cristian Troncotă).
Aşa cum remarcă prof. univ. dr. Corvin Lupu, tot ce a scris şi a comunicat în interviuri, Cristian Troncotă s-a pus în slujba adevărului, fiind unul dintre rarii ofiţeri de securitate care au făcut acest lucru.
Aşadar, în comentariul pe care îl fac la cartea menţionată, mă voi axa la răspunsurile pe care generalul le-a dat în numeroasele sale interviuri pentru reviste şi televiziuni.
Gestul fără precedent al lui Robert Turcescu, de a se declara ofiţer acoperit, este reprobabil, acesta pierzându-şi credibilitatea. Un agent sub acoperire rămâne aşa toată viaţa – subliniază generalul. (Dezbatere în cadrul emisiunilor „Historia – Adevărul Live”, moderată de Ion M. Ioniţă şi consemnată de Sorin Ghica, la 26.09.2014).
Despre „legea antilegionară” introdusă în Parlamentul României, Cristian Troncotă afirmă că este o exagerare. De altfel Părintele Hariton de la Mănăstirea Petru Vodă propune constituirea unei Comisii de istorici care să studieze fenomenul legionar sub aspect: politic, cultural şi religios, iar Academia Română, printr-un document oficial (elaborat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului), ajunge la concluzia că Mişcarea Legionară nu a fost fascistă. Aşa că Legea antilegionară consfinţeşte un fals istoric. Este o lege care îţi interzice să vorbeşti. Monahii de la Mănăstirea Petru Vodă au înaintat o scrisoare preşedintelui Iohannis pentru reanalizarea acestei legi.
Mai trebuie menţionat faptul că în mişcarea naţională de rezistență anticomunistă, componenta majoră a fost legionară, aşa cum rezultă din procesul deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, trei sferturi erau legionari. (Roncea.ro – Dezbatere de opinii la postul de televiziune „România TV”, din 7 iulie 2015, privind „legea antilegionară”, la care a luat parte prof. Cristian Troncotă şi monahii de la Mănăstirea Petru Vodă, Stareţul Justin Pârvu şi Părintele Hariton Negrea).
O altă tematică abordată se referă la rolul sistemului de securitate națională.
„Trebuie ca fiecare cetăţean să devină conştient că fără securitate naţională nu poate fi democraţie, nu poate fi prosperitate în legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu există loialitate, prestigiu naţional, o imagine pozitivă în lume” (Cristia Troncotă) – (AGERPRES – Lansarea volumului „Momente şi personalităţi din istoria serviciilor secrete din România” a fost organizată, joi 22 martie 2018, de Departamentul de Istorie şi Ştiinţe Politice al Univerităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Mureş).
Aşa-zisa „Revoluţie din Decembrie” este copia „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”. La noi lucrurle au stat în felul următor. După ce instigatorii (ofiţeri ai serviciilor secrete sovietice, ucrainene, din Republica Modova şi maghiare – deghizaţi în turişti) au aprins mişcarea de mase, a urmat o lovitură de stat (ca în Octombrie la ruşi). (Alin Zaharie – Conferinţa „30 de ani de democraţie – 30 de la Revoluţie”, organizată vineri, 13 deembrie 2019, în Bastionul Măcelarilor din Cetatea Medievală de către Centrul de Cercetare şi Strategii Regionale în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş.).
În decembrie 1989 au „vizitat” ţara nostră cca. 30 000 de „turişti”, dintre care jumătate erau proveniţi din Ministerele de Interne din: Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Jugoslavia şi Ungaria. Aceştia au declanşat mişcarea revoluţionară, începând cu Timişoara. Trebuie să facem o diferenţă între crimele produse până pe 22 decembrie ora 12 când au fost deposedați de putere Ceauşeştii (lovitura de stat – înfiinţarea FSN-ului condus de Iliescu) şi crimele care au urmat până la liniştirea apelor. Totalul este de 1142 de morţi şi 3138 de răniţi. Mulţi dintre soldaţii armatei au murit din cauza unor dezinformări lansate îndeosebi prin televiziune (cazul crainicului Brateş, agent KGB), precum că vin teroriştii. Astfel unităţi militare au tras unele în altele, cum s-a întâmplat la Ministerul Apărării Naţionale cu grupul antitero condus de Trosca şi la Otopeni unde au fost măcelăriţi soldaţi în termen de la o unitate a Ministerului de Interne de la Câmpina. Au mai fost crime oribile la Timişoara, împotriva militarilor, la începutul manifestaţiilor şi la Buzău unde membrii beţi ai gărzilor patriotice înarmate cu arme şi muniţie de război au scos o mitralieră cu care au tras în orice mişca, ucigând 28 de peroane.
Şi totuşi cine au fost teroriştii, din moment ce unităţile Ministerului Afacerilor Interne au primit consemnul să se retragă în cazărmi. Lunetiştii nu puteau fi decât „turiştii” de care am pomenit. Ce s-a întâmplat cu ei după terminarea ostilităţilor? Au fost repatriaţi conform colaborării dintre serviciile noastre de securitate şi cele străine implicate.
Au existat mai multe planuri de răsturnare a lui Ceauşescu dar nu înlocuirea socialismului de la noi. Evenimentele s-au petrecut însă altfel. S-a instaurat „capitalismul de junglă”. (Ruşii ne-au făcut Revoluţia din 89 – Interviu online realizat de prof. univ. dr. Cristian Barna, 17 decembrie 1921).
Pandemia cu virusul SARS-CoV2 ridică mai multe probleme: a fost război biologic, virusul scăpat de sub control sau a fost eliberat ca urmare a unei decizii a conducătorilor lumii?
Întâi, generalul Cristian Troncotă analizează altă problemă şi anume a războiului geodezic. Acesta înseamnă că marile puteri: America, Rusia şi China posedă tehnologii cu ajutorul cărora pot schimba anumite zone climatice, alungarea ploilor acide, provoca taifune etc., trimiţându-le în zone concurenţiale sau ale duşmanilor. Tot astfel, armele biologice realizate pentru apărare, pot fi orientate spre inamic. Există laboratoare speciale pentru crearea de viruşuri letali, în ţările cu tehnologii înalte: America, Anglia, Israel, China, laboratoare conduse de serviciile secrete. Folosirea armelelor biologice şi chimice este interzisă de Tribunalul Internaţional de la Haga, dar America, Rusia, China şi Israelul nu recunosc acest tribunal.
Coronavirusul nu putea să scape dintr-un laborator chinezesc pentru că aceste clădiri sunt multiplu protejate: securitatea fizică a laboratorului propriu-zis, securitatea personalului şi securitatea informaţiilor. Mai degrabă, generalul Cristian Troncotă este de părere că virusul produs la Wuhan a fost eliberat în urma cooperării dintre serviciile secrete şi instituţiile societăţii civile pentru a se vedea dacă se poate gestiona un asemenea experiment, dacă se poate salva omenirea de o pandemie periculoasă.
Au fost şi pierderi omeneşti (în total 2,5 milioane de oameni), dar pandemia a fost stopată prin vaccinuri (producătorii şi vânzătorii acestora realizând venituri fabuloase), prin izolarea cetăţenilor (munca la domiciliu), purtarea măştilor, respectarea regulilor de igienă etc.
Criza Coronavirusului din America (numărul mare de morţi) a condus la faptul că la alegerile din anul 2020 Donald Trump (suveranist) a pierdut în faţa globaliştilor conduşi de Joe Biden. Se preconizează că după sfârşitul pandemiei se va contura noua ordine mondială, condusă de securocraţi (oameni politici, bancheri şi oameni ai serviciilor secrete). Covidul nu este o „Lebădă neagră” – cum defineşte Taleb evenimentele neprevăzute cu impact colosal asupra omenirii. Au fost totuşi probleme în Israel, după al doilea vacin al firmei Pfizer, au murit numeroşi oameni, dar până la urmă s-a dovedit că nu vaccinul a făcut aceste victime. Marele virusolog american Rob Osvald a cerut să-i fie trimise spre studiu 1500 de probe de Coronavirus din Israel şi analizele au relevat că nici una dintre probe nu era Coronavirus.
Deşi suntem la un interviu despre Pandemie, trebuie să facem o paranteză pentru a urmării o problemă foarte importantă ridicată de generalul Cristian Troncotă despre economia naţională. Domnia sa afirmă că Autoritatea Naţională de Statistică spune că la nivelul anului 2019, în România, 80% din cifra de afaceri aparţine transnaţionalelor şi care plătesc statului român la nivelul de 3 miliarde de euro pe an, în vreme ce întreprinderile mici şi mijlocii autohtone, care deţin o pondre de 20% din cifra de afaceri, au plătit statului român 56 miliarde de euro. Iată că sunt bani dacă ştii de unde să-i recuperezi.
„Dar dacă duci politici de interese ale multinaţionalelor şi nu ale firmelor româneşti, atunci vei spune că nu sunt bani, te vei împrumuta de 30 de miliarde de euro la Banca Mondială şi îndatorezi pe câteva generaţii această ţară. Aceasta este marea problemă.” (Afirmă generalul Cristian Troncotă). (Despre Pandemia Coronavirus şi efectele ei în domeniul securităţii interne şi globale – Interviu realizat de dr. Liviu Stan, la 24 ianuarie 2021 în Craiova).
În ceea ce priveşte publicarea în presă a celor zece pachete de legi care fac parte din Proiectul Legilor Securităţii Naţionale (scurgere de informaţii), problemele sunt mai complexe. Întâi de toate, instituţiile de informţii şi contrainformaţii pentru securitate naţională, conform Constituţiei, nu aveau dreptul de iniţiativă legislativă, ci Comisia de Control a Activităţii SRI şi Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională aveau acest drept, dar nu aveau specialiştii necesari să facă acest lucru. Dar noua lege trebuia elaborată, întruct legea nr. 51/1991 era făcută înaintea aderării României la NATO şi UE şi înainte de Constituţia democratică din anul 1991. Noua lege trebuia să înglobeze experienţa dobândită de serviciile secrete în ultimii 32 de ani. Oricum, proiectul de lege trebuia dezbătut public, dar cei care au transmis documenetele presei trebuiau pedepsiţi. (Controversele Legii Securităţii Naţionale – Interviu realizat de prof. univ. dr. Cristian Barna, în ziua de 13.06.2023 în cadrul Emisiunii online „Intelligence4AII”).
În cea ce priveşte politica de apărare a ţării, SRI s–a aliat, după 1990, în ultimii 30-33 de ani (după intrarea în NATO în anul 2004 şi în UE în anul 2007) cu cel mai puternic, desigur cu America. Rolul nostru în NATO este foarte mic, nu avem armată, infrastructură, muniţie şi tehnologie înaltă. Până la o intervenţie NATO, în caz că suntem atacaţi, trebuie să rezistăm 48 de ore. Strategia o elaborează NATO. Se construieşte la Sibiu Centrul de Reacţie Rapidă pentru flancul sud-estic al NATO.
Şi în cadrul alegerilor din mai 1990, Divizia de Informatică a SRI-ului a implementat voturile şi a dat răspunsul la sfârşit. Membrii acestei divizii au fost apoi ridicaţi în grad la „excepţional”. Nu e normal ca o unitate militară să numere voturile. După alegerile din anul 2014 când a câştigat Johannis, generalul Cristian Troncotă a afirmat că noul preşedinte este un om minunat dar nu se pricepe la politică şi a avut dreptate. („Curat cu Dana Chera” – Emisiune online Metropola TV din 23 august 2023).
Dacă noi ajutăm Ucraina nu înseamnă că trebuie să intrăm în conflict cu Rusia. Noi suntem la confluenţa culturilor şi civilizaţiilor orientale şi occidentale. De-a lungul istoriei am fost „Duplicitari”, ca necesitate de a supraviețui și de a ne păstra ființa națională.
Un studiu extrem de interesant, bine documentat și argumentat semnat de cel aniversat și intitulat „Istoria nu poate fi falsificată”, se referă la crimele contra umanității și crimele de război făcute în al Doilea Război Mondial de marii învingători (SUA, Anglia și URSS), dar nejudecate de vreun Tribunal Internațional. Concluzia: marii învingători în războaie își iau partea leului, teritorii, despăgubiri, iar propaganda învingătorilor devine istorie oficială a învinșilor. Prof. Cristian Troncotă subliniază că istoria trebuie scrisă de istorici, tocmai pentru a nu fi falsificată.
Iată și câteva evenimente zguduitoare la care se face referire în acest studiu. În ziua de 1 aprilie 1940, la Fântâna Albă, soldaţii sovietici au mitraliat 4000-5000 de români care voiau să treacă graniţa din URSS în România. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, peste 3000 de români cu mâinile legate la spate, au fost împuşcaţi în ceafă, iar trupurile lor au fost aruncate în gropi comune. Locul execuţiilor a fost terenul Spolka de lângă localitatea Tatarka. La începutul lunii aprilie 1940, la Katin, poliţia secretă sovietică a împuşcat 22500 de militari şi civili polonezi. Pe 30 ianuarie 1945 un submarin sovietic a torpilat vasul german „Wilhelm Gustloft”, pierzându-şi viaţa 9400 de pasageri. În ziua de 11 februarie 1945 acelaşi submarin sovietic torpila vasul german „General von Stauben” care transporta răniţi, pierind peste 4000 de persoane. În timpul operaţiunilor militare de pe Oder (Germania) generalul sovietic Jukov a permis militarilor săi să ucidă, violeze, jefuiască populaţia. S-au comis peste 10000 de violuri, jumătate din femeile rămase însărcinate s-au sinucis. Atrocităţi ale soldaţilor sovietici s-au petrecut în toate teritoriile ocupate, şi în ţara naoastră şi Basarabia, istoricii basarabeni vorbind de 73000 de români victime ale atrocităţilor săvârşite de sovietici.
Dar şi anglo-americanii au săvârşit crime de război, prin bombardamentele intense cu bombe incendiare cu napalm (interzise de legile războiului) asupra unor oraşe. Pe data de 15 mai 1940, eglezii bombardează ţinte din jurul Ruhr-ului inclusiv uzinele civile care contribuiau la efortul german de război, iar în replică germanii bombardează Londra, la 24 august şi 7 septembrie 1940. Între 24 iulie şi 3 august 1943, forţele aeriene americano-engleze bombardează portul Hamburg, rezultând între 40000-50000 de civili ucişi. În noaptea de 14-15 februarie 1945 aviaţia anglo-americană bombardează Dresda, rezultând 26000 de morţi. Berlinul a fost şi el bombardat de 365 de ori în perioada 1940-1945 de către forţele aliate. S-au înregistrat zeci de mii de morţi şi răniţi, 1,7 milioane de cetăţeni au părăsit oraşul. În total un milion de bombe au fost aruncate peste oraşele şi satele germane, făcând peste 500000 de morţi, dintre care 75000 de copii.
În aprilie 1945 americanii bombardează oraşul Tokio omorând 80000 de civili. Atacurile aeriene asupra oraşelor japoneze s-au soldat în total cu 70000 de victime, dintre care 200000 de morţi. Dar cele mai mari pagube le-au suferit în august 1945 oraşele Hiroshima şi Nagasaki, bombardate nuclear. Cele două oraşe au fost rase de pe suprafaţa pământului.
Bombardamente suicidale s-au semnalat şi în România. În ziua de 12 iunie 1942 americanii bombardează oraşele: Constanţa, Ploieşti (au fost vizate rafinăriile), Buzău, Medgidia şi alte mici localităţi. La 4 aprilie 1943 americanii au bombardat masiv Bucureştiul, ucigând 5524 de civili, dintre care 562 de copii.
În concluzia eseului, autorul afirmă că învingătorii Celui de-al Doilea Război Mondial, ca de altfel învingătorii tuturor războaielor, trebuie să ştie că adevărul istoric va ieşi la suprafaţă.
Capitolul trei, intitulat Post Scriptum, cuprinde două texte: un laudatio – La aniverarea unui septuagenar de Lucian Giura şi Miruna despre tatăl ei – scris de fiica generalului Cristian Troncotă.
În laudatio, Lucian Giura, după o succintă biobibliografie a generalului, rezumă în câteva cuvinte pe cele mai interesante cărţii semnate Cristian Troncotă, pentru a atrage atenţia cititorilor asupra valorii acestora. Iată cărţile prezentate de Lucian Giura: Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete româneşti – memorii, mărturii, documente (1994), publicată în trei ediţii, ediţia a doua Omul de taină al mareşalului (2005) şi ediţia a treia Destinul unui mare român (2020); Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei (1996) şi ediţia a doua (1997); Istoria serviciilor secrete româneşti. De la Cuza la Ceauşescu (1999) cu ediţia a doua publicată în 2021; Glorie şi tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944) (2003).
Cristian Troncotă a mai fost colaborator la realizarea celor patru volume ale lucrării intitulate: România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist dn România. Represiunea.
Munca de o viaţă a lui Cristian Troncotă a fost recunoscută şi răsplătită prin: premii naţionale, brevete, medalii, plachete şi diplome de excelenţă. Miruna îşi omagiază tatăl, amintindu-şi de trei poze dragi: prima, cu tatăl la birou conspectând documente; a doua cu tatăl ţinând-o în braţe pe Miruna şi a treia un selfie strâmb făcut într-o călătorie la Berlin a celor doi, tatăl şi fiica. Generalul Cristian Troncotă este un om împlinit spiritual, tată a trei copii şi bunic a patru nepoţi. În finalul textului, Miruna exclamă: „La mulţi ani, tata! Te iubesc fix aşa cum eşti!”.
Concluzii asupra cărţii
Cartea pe care am comentat-o a fost dedicată prof. univ. dr. General de brigadă în rezervă
Cristian Troncotă cu ocazia împlinirii acestuia a 70 de ani de viaţă de trudnică şi rodnică existenţă. Cristian Troncotă a lucrat multă vreme în arhivele SRI şi ale Armatei, astfel că este unul dintre cei mai bine informaţi asupra activităţii serviciilor secrete din România. Cărţile sale, cursurile pentru studenţi, eseurile, interviurile date, comunicările etc, sunt puse în slujba adevărului istoric – ceea ce este de toată lauda. Cristian Troncotă este un om vertical cum puţini sunt în specialitatea sa. De aceea scrierile sale au fost bine primite de cititori. Din interviurile sale am extras răspunsurile domniei sale la întrebări incitante, aşteptate de cititori: lovitura de stat din decembrie 1989, cine au fost teoriştii şi de ce nu au fost predaţi justiţiei; experimentul pandemiei Coronavirus pus la cale de magnaţii mondiali şi serviciile secrete; adevărul despre crimele săvârşite de Aliaţi în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial etc.
Generalul Cristian Troncotă este condus în toată activitatea sa de credinţa că adevărul istoric va ieşi totdeauna la suprafaţă. Cartea Istoricul Cristian Troncotă la 70 de ani. Securitate naţională şi pe mapamond. Volum aniversar, se citeşte pe nerăsuflate. Astfel de carte ar trebui să fie cuprinsă în toate bibliotecile şcolare şi universitare din România, pentru că aduce argumente irefutabile despre situaţii istorice netratate corespunzător în alte cărţi.
Volumul mai conține și alte 22 de studii științifice semnate de cadre universitare și cercetători din București și Sibiu, colegi și foști colaboratori de-a lungul timpului cu cel aniversat. Celor împătiniți de lecturile istorice dar și amatorilor studiilor de securitate le recomand cu căldură acest tom voluminos, în care se regăsesc numeroase aspecte inedite și evaluări de bună calitate.
A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Gruia.
