Prezentari evenimente, concursuri, galerii de arta, carti etc.

victor brauner

Mari artiști plastici în expoziție comună – Victor Brauner, Geta Brătescu, Ion Țuculescu, Tristan Tzara și Magdalena Abakanowicz își reunesc lucrările pe 7 noiembrie 2025

Casa Darvas–La Roche din Oradea va fi redeschisă integral publicului începând cu 7 noiembrie 2025, odată cu inaugurarea expoziției de artă contemporană și modernă „Casa cu nări aurii”, organizată de Fundația Art Encounters în parteneriat cu Oradea Heritage.

Alături de curatorii expoziției, Diana Marincu și Mihai Toth, va fi prezent și fondatorul Fundației Art Encounters, Ovidiu Șandor, care va participa la un dialog dedicat colecționismului, deschis publicului interesat.

Expoziția reunește lucrări ale unor artiști care au marcat istoria artei românești și internaționale, printre care Victor Brauner, Geta Brătescu, Ion Țuculescu, Tristan Tzara și Magdalena Abakanowicz, alături de creatori contemporani precum Adrian Ghenie, Apparatus 22 (Erika Olea, Maria Farcaș, Dragoș Olea și Ioana Nemeș), Andra Ursuța, Ciprian Mureșan, Ioana Nemeș și Alex Mirutziu.

Prin alăturarea artei moderne și contemporane, „Casa cu nări aurii” propune o reflecție asupra identității culturale a orașului Oradea – o identitate dinamică, aflată permanent între tradiție, consum cultural și reinventare.

Reprezentanții Fundației Art Encounters subliniază că proiectul se înscrie în misiunea instituției de a apropia publicul de arta contemporană, prin activități desfășurate și în afara spațiilor expoziționale consacrate. Parteneriatul cu Oradea Heritage oferă contextul ideal pentru integrarea unor lucrări de artă valoroase într-un spațiu simbolic al orașului, într-un demers care include, totodată, un amplu program educațional.

Acesta va cuprinde ateliere, cursuri, mentorate și programe de mediere culturală adresate tinerilor interesați de artele vizuale și publicului larg.

Din perspectiva Oradea Heritage, colaborarea cu Fundația Art Encounters reprezintă un pas important în consolidarea direcției asumate de a oferi publicului orădean și turiștilor expoziții de înaltă calitate și experiențe culturale relevante. Reprezentanții instituției consideră că această inițiativă confirmă potențialul Oradiei de a deveni un reper național în domeniul artei contemporane.

Expoziția „Casa cu nări aurii” va putea fi vizitată în perioada 7 noiembrie 2025 – 7 februarie 2026, de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

Mihaela Tătulescu

Expoziția „Mihaela Tătulescu despre izolarea spirituală” poartă numele de Ars Fragmentarium și a fost găzduită în Polonia în octombrie 2025

Conf. univ. Mihaela Tătulescu a dus creațiile sale, reunite sub titlul Ars Fragmentarium, în Polonia, la galeria Sztuki Współczesnej, pe tot parcursul lunii octombrie.

Revenirea universitarului orădean pe simezele spațiului expozițional polon a fost consecința Premiului Special al galeriei de artă contemporană Sztuki Współczesnej, primit anul trecut de Mihaela Tătulescu, la cea de a XII ediție a Trienalei Internaționale de pictură a Euroregiunii Carpatice „Pătratul de argint”.

„Ars Fragmentarium reprezintă un seismograf al mentalităților românești; uniformizarea individului într-o societate lipsită de simboluri, evadarea dintr-un sistem în care orizontul este transformat într-un spațiu de izolare spirituală dar este și o încercare de a  redescoperi bucuria de a trăi într-o lume mai puțin fragmentată, mai puțin haotică”, își descrie lucrările sale Mihaela Tătulescu.

Prof. univ. dr. Aurel Chiriac, critic și istoric de artă, curatorul expoziției din Przemyśl, spune, la rândul său, că lucrările Mihaelei Tătulescu sunt „consecința unei atitudini doritoare să găsească răspunsuri la problemele de mentalitate cu care se confruntă încă lumea artiștilor contemporani români. Între lumi, Tensiuni mocnite, Pierdut în tranziție, Limbaj de lemn, Labirint. Izolare în grup, Puncte de vedere. Anarhia pionului, Aulic în contemporan  etc. sunt temele care au generat un imaginar ce mizează, în cazul Mihaelei Tătulescu, pe soluții compoziționale și armonii cromatice îndelung elaborate și asumate în plan stilistic”.

Mihaela Tătulescu, Nimburi Sfinți

Mihaela Tătulescu, Nimburi Sfinți

Criticul și istoricul de artă consideră că Mihaela Tătulescu „a elaborat un vocabular plastic ce este  de fapt izvorât din respectul față de moștenirea autohtonă în domeniul artelor, mai cu seamă față de fresca medievală, unde bidimensionalitatea compozițiilor și frontalitatea reprezentărilor figurative asigură perceperea cu claritate a moralei subiectelor”.

De fapt, mai afirmă prof. univ. dr. Aurel Chiriac că „Mihaela Tătulescu construiește, prin seria de imagini caracterizate printr-un expresionism grafic ponderat, o succesiune de cadre orânduite în folosul înțelegerii vizuale a mesajelor transmise. Individualizarea, în acest mod, a unor compuneri artistice cu valențe estetice perfect individualizate asigură consacrarea unor puneri în pagină ce nu se complac a sta sub semnul suficienței. Dimpotrivă, Mihaela Tătulescu prin Ars Fragmentarium reușește să ne convingă că se află într-un moment fast al unei experiențe creatoare originale. Pentru Mihaela Tătulescu a fi parte implicată în confruntarea dintre tradiție și inovație în domeniul artei în general, a picturii în special, a condus-o la maturizarea unei poetici vizuale remarcabile prin coerența lexicului plastic care o susține din punct de vedere al unui concept estetic personalizat.”

Tabloul ales pentru a ilustra acest articol sugerează pierderea nimburilor din jurul capurilor de sfinți într-o tranziție spre indivizi cu vieți schematice, contorsionate și alcătuite din mici fragmente, ca un puzzle de nimicuri din care ne construim uneori viața.

Jurnal de colorat

„Jurnal de colorat: Desene, dulciuri și democrație” – Expoziție de Andreea Băban pe 7 noiembrie 2025 la Habitat B1, Timișoara

Habitat B1 găzduiește, începând cu 7 noiembrie 2025, expoziția „Jurnal de colorat: Desene, dulciuri și democrație”, semnată de artista Andreea Băban. Vernisajul va avea loc la ora 18:00, iar publicul este invitat să exploreze o colecție de ilustrații, artefacte și instalații care readuc în prim-plan copilăria din România anilor 2000.

Pornind de la o carte de colorat narativă, proiectul oferă o întoarcere lucidă, dar jucăușă, către o perioadă de tranziție între moștenirea comunistă și impactul globalizării. Expoziția reunește elemente de cultură pop, reclame, jucării, mileuri sau blocuri comuniste reinterpretate în culori vii, invitând vizitatorii să interacționeze și să completeze povestea prin desen și culoare.

Prin această abordare, Andreea Băban propune o arhivă afectivă și interactivă, care invită la reflecție asupra modului în care gusturile, obiectele și cultura copilăriei au modelat identitatea unei generații. Expoziția ridică întrebări despre ce am pierdut și ce am dobândit în România anilor 2000, din perspectiva unui observator cu ochi proaspeți.

Despre artistă:

Andreea Băban

Andreea Băban

Andreea Băban (n. 1998, Baia Mare) activează în domeniile ilustrației, designului grafic și al artei vizuale. A absolvit Facultatea de Arte și Design din Timișoara, licența în Artă grafică și masteratul în Grafică publicitară și de carte. Prin practica sa, Andreea explorează identitatea colectivă, viața cotidiană și influența culturii asupra individului, dezvoltând un limbaj vizual narativ și minimal inspirat din experiențe subiective.

Proiectul a fost realizat prin Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte. Această creație nu reflectă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte și acesta nu este responsabil de conținutul sau modul de utilizare al lucrării.

flamenco dalles

Evenimentul de flamenco al toamnei: Arte Flamenco la Sala Dalles, pe 5 noiembrie 2025

Pe 5 noiembrie, cantaora Pilar Diaz Romero și el guitarrista Tiberiu Gogoanță vor aduce pe scena Sălii Dalles muzica plină de pasiune a Spaniei, într-un spectacol extraordinar de flamenco autentic. Cei doi artiști, vor reînvia prin arta lor spiritul de foc al sufletului andaluz, cu ritmurile sale antrenante, cu dansurile sale iuți, cu muzica sa ca un strigăt de victorie a vieții. Expresie rafinată a unei culturi străvechi, flamenco nu este doar o formă de artă bazată pe diversele tradiții muzicale folclorice din sudul Spaniei, ci o filozofie de viață decantată în muzică, devenind, cu timpul, una dintre valorile inestimabile ale patrimoniului cultural european contemporan.

flamenco dallesProgramul pe care cei doi artiști îl vor prezenta în fața publicului va releva amestecul rafinat de vechi și modern al acestei arte care își trage seva din formele tradiționale, fiind în același timp vie și actuală. În repertoriul celor doi se vor regăsi cântece bătrânești, cât și piese flamenco cunoscute sau compoziții originale ale chitaristului Tiberiu Gogoanță, inspirate din formele tradiționale, într-un spectacol de tehnică și pasiune, în care vocea, chitara și dansul se împletesc într-o explozie de emoție și energie.

Pilar Diaz Romero s-a născut în 1977, la Barcelona, într-o familie de artişti flamenco, din sânul căreia se desprinde figura străbunicului, Antonio Romero, bailaor de flamenco cunoscut în numeroase tablao din Sevilla, şi cea a bunicului, chitaristul flamenco Paco Romero, cel care, ani la rând, a acompaniat-o pe dansatoarea Carmen Amaya în Barcelona. Pilar a început să cânte încă din copilărie, ajungând în scurt timp să evolueze în tablao, la Madrid şi Barcelona. A colaborat cu chitarişti consacraţi, printre care Justo Fernandez (Barcelona), Felipe Maya sau Jeronimo Maya (Madrid). Împreună cu compania „Increpacion Danza”, a susţinut concerte în Anglia, Olanda, Germania, Portugalia, Italia, precum şi pe numeroase scene din Spania.

Tiberiu Gogoanță s-a născut în România şi a început studiul chitarei la liceele de muzică din Piteşti şi Bucureşti. După absolvirea liceului, realizând că este iremediabil atras de chitara flamenco, a plecat mai întâi în Olanda, unde a studiat timp de un an cu Paco Peña, şi apoi în Spania, unde a urmat cursurile maestrului Manuel Granados, la Conservatori Superior de Música del Liceu, din Barcelona. A concertat în numeroase tablao şi peñas flamencas, printre care „El Cordobés”, „El Patio Andaluz” şi „Tarantos”. A acompaniat numeroşi cantaori, între care El Mantecao, Gloria Mateo, Alba Guerrero, şi dansatori: Nacho Blanco, Eva Santiago, Isaac Barbero, Cristina Blanco, Juan Mateo, Antonio Alaya, Eli Alaya. A colaborat cu compania dansatoarei Nuria Ventura, fiind invitat să participe la turneul acesteia în Columbia. A susţinut numeroase concerte în formula de cante y guitarra, în Barcelona, Sevilla, Huelva, Bilbao, Santander etc.

Așadar, miercuri, 5 noiembrie 2025, de la ora 19:00, sunteți invitați la Sala Dalles, să vă bucurați de gustul de foc al unei seri de flamenco live, în compania unor artiști fantastici, care știu să transforme fiecare clipă în pasiune pură. Biletele se găsesc pe ambilet.ro, ticketstore.ro și iabilet.ro.

cristian troncota, tradatori si defectori, cristian troncota la 70 de ani

Lucian Gruia – Recenzie carte: Volumul aniversar Cristian Troncotă la 70 de ani. Securitate națională și pe mapamond, Editura Info, Craiova 2024

Volumul are 684 de pagini, aparat critic și bliblografie la majoritatea studiilor înserate și la sfărșit un indice de nume care facilitează găsirea informațiilor cautate. Ținuta grafică și hârtia valumului este, de asemenea, de cea mai bună calitate. În continuare mă voi referi doar la contribuțiile, ideile și evaluările extreme de interesante ale celui aniversat.

Cristian Troncotă s-a născut la 12 ianuarie 1954 în Bucureşti. A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu” şi Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Univeristăţii din Bucureşti (1980). În perioada 1980-1984 a fost profesor de istorie şi etică la Liceul „Mircea Vulcănescu” din Bucureşti, apoi, în perioada 1984-1989 a fost cerecetător ştiinţific la Arhiva Ministerului de Interne.

În 1990 lucrează la Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, după care devine ofţer – cercetător ştiinţific la Arhiva Serviciului Român de Informaţii. În perioada 1994-2009 a fost profesor la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”.

În anul 1997 susţine teza de doctorat cu titul: Rolul Serviciului Special de Informaţii în fundamentarea politicii și strategiei românești 1937-1945, fundamentarea politicii şi artei militare româneşti în perioada 1937-1945, la Academia de Înalte Studii Militare.

Din1994 câștică concursul pentru un post de lector la Academia Națională de Informații. La scurt timp devine şef de catedră la Facultatea de Ştiinţele Comunicării, apoi secretar ştiinţific al Senatului acesteia (1999-2001); şeful Catedrei de informaţii şi şeful Colegiului Superior de Siguranţă Naţională (2002-2004); decanul Facultăţii de Informaţii (2004-2008); conducător al Şcolii doctorale (2008-2009).

În 2007 a câștigat concursul pentru un post de cercetător ştiinţific principal II, cu jumătate de normă la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti al Academiei Române (2007-2008).

În 2009 este avansat la grad de general de brigadă în rezervă. Din 2004 începe colaborarea cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar din anul 2013 devine profesor titular al acesteia.

A publicat: 32 de cărţi; 11 cursuri universitare; 157 studii, articole şi eseuri; a ţinut conferinţe, a dat interviuri.

Din această succintă notă biografică, rezultă că generalul Cristian Troncotă posedă vaste informaţii legate de activitatea serviciilor secrete ale României şi nu numai. Multe din activităţile acestora sunt prezentate în cărţile sale de mare interes naţional. În continuare, comentăm volumul coordonat de prof. univ. dr. Lucian Giura, Prof. univ. dr. Corvin Lupu și dr. Liviu Stan.

Istoricul  Cristian  Troncotă  la  70  de  ani.  Securitate naţională şi pe mapamond. Volum aniversar – autori: Lucian Giura, Corvin Lupu şi Liviu Stan – din care cititorii vor afla

Volumul începe cu:

„Mulţumiri colaboratorilor (coordonatori şi autori), care prin creaţiile lor ştiinţifice au contribuit la realizarea acestui op aniversar, precum şi sponsorului, a cărui bunăvoinţă şi solicitudine, a făcut posibilă apariţia volumului în condiţii grafice şi editoriale de excepţie.” (Cristian Troncotă).

Aşa cum remarcă prof. univ. dr. Corvin Lupu, tot ce a scris şi a comunicat în interviuri, Cristian Troncotă s-a pus în slujba adevărului, fiind unul dintre rarii ofiţeri de securitate care au făcut acest lucru.

Aşadar, în comentariul pe care îl fac la cartea menţionată, mă voi axa la răspunsurile pe care generalul le-a dat în numeroasele sale interviuri pentru reviste şi televiziuni.

Gestul fără precedent al lui Robert Turcescu, de a se declara ofiţer acoperit, este reprobabil, acesta pierzându-şi credibilitatea. Un agent sub acoperire rămâne aşa toată viaţa – subliniază generalul. (Dezbatere în cadrul emisiunilor „Historia – Adevărul Live”, moderată de Ion M. Ioniţă şi consemnată de Sorin Ghica, la 26.09.2014).  

Despre „legea antilegionară” introdusă în Parlamentul României, Cristian Troncotă afirmă că este o exagerare. De altfel Părintele Hariton de la Mănăstirea Petru Vodă propune constituirea unei Comisii de istorici care să studieze fenomenul legionar sub aspect: politic, cultural şi religios, iar Academia Română, printr-un document oficial (elaborat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului), ajunge la concluzia că Mişcarea Legionară nu a fost fascistă. Aşa că Legea antilegionară consfinţeşte un fals istoric. Este o lege care îţi interzice să vorbeşti. Monahii de la Mănăstirea Petru Vodă au înaintat o scrisoare preşedintelui Iohannis pentru reanalizarea acestei legi.

Mai trebuie menţionat faptul că în mişcarea naţională de rezistență anticomunistă, componenta majoră a fost legionară, aşa cum rezultă din procesul deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, trei sferturi erau legionari. (Roncea.ro – Dezbatere de opinii la postul de televiziune „România TV”, din 7 iulie 2015, privind „legea antilegionară”, la care a luat parte prof. Cristian Troncotă şi monahii de la Mănăstirea Petru Vodă, Stareţul Justin Pârvu şi Părintele Hariton Negrea).   

O altă tematică abordată se referă la rolul sistemului de securitate națională.

„Trebuie ca fiecare cetăţean să devină conştient că fără securitate naţională nu poate fi democraţie, nu poate fi prosperitate în legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu există loialitate, prestigiu naţional, o imagine pozitivă în lume” (Cristia Troncotă) – (AGERPRES – Lansarea volumului „Momente şi personalităţi din istoria serviciilor secrete din România” a fost organizată, joi 22 martie 2018, de Departamentul de Istorie şi Ştiinţe Politice al Univerităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Mureş).

Aşa-zisa „Revoluţie din Decembrie” este copia „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”. La noi lucrurle au stat în felul următor. După ce instigatorii (ofiţeri ai serviciilor secrete sovietice, ucrainene, din Republica Modova şi maghiare – deghizaţi în turişti) au aprins mişcarea de mase, a urmat o lovitură de stat (ca în Octombrie la ruşi). (Alin Zaharie – Conferinţa „30 de ani de democraţie – 30 de la Revoluţie”, organizată vineri, 13 deembrie 2019, în Bastionul Măcelarilor din Cetatea Medievală de către Centrul de Cercetare şi Strategii Regionale în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş.).

În decembrie 1989 au „vizitat” ţara nostră cca. 30 000 de „turişti”, dintre care jumătate erau proveniţi din Ministerele de Interne din: Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Jugoslavia şi Ungaria. Aceştia au declanşat mişcarea revoluţionară, începând cu Timişoara. Trebuie să facem o diferenţă între crimele produse până pe 22 decembrie ora 12 când au fost deposedați de putere Ceauşeştii (lovitura de stat – înfiinţarea FSN-ului condus de Iliescu) şi crimele care au urmat până la liniştirea apelor. Totalul este de 1142 de morţi şi 3138 de răniţi. Mulţi dintre soldaţii armatei au murit din cauza unor dezinformări lansate îndeosebi prin televiziune (cazul crainicului Brateş, agent KGB), precum că vin teroriştii. Astfel unităţi militare au tras unele în altele, cum s-a întâmplat la Ministerul Apărării Naţionale cu grupul antitero condus de Trosca şi la Otopeni unde au fost măcelăriţi soldaţi în termen de la o unitate a Ministerului de Interne de la Câmpina. Au mai fost crime oribile la Timişoara, împotriva militarilor, la începutul manifestaţiilor şi la Buzău unde membrii beţi ai gărzilor patriotice înarmate cu arme şi muniţie de război au scos o mitralieră cu care au tras în orice mişca, ucigând 28 de peroane.

Şi totuşi cine au fost teroriştii, din moment ce unităţile Ministerului Afacerilor Interne au primit consemnul să se retragă în cazărmi. Lunetiştii nu puteau fi decât „turiştii” de care am pomenit. Ce s-a întâmplat cu ei după terminarea ostilităţilor? Au fost repatriaţi conform colaborării dintre serviciile noastre de securitate şi cele străine implicate.

Au existat mai multe planuri de răsturnare a lui Ceauşescu dar nu înlocuirea socialismului de la noi. Evenimentele s-au petrecut însă altfel. S-a instaurat „capitalismul de junglă”. (Ruşii ne-au făcut Revoluţia din 89 – Interviu online realizat de prof. univ. dr. Cristian Barna, 17 decembrie 1921).

Pandemia cu virusul SARS-CoV2 ridică mai multe probleme: a fost război biologic, virusul scăpat de sub control sau a fost eliberat ca urmare a unei decizii a conducătorilor lumii?

Întâi, generalul Cristian Troncotă analizează altă problemă şi anume a războiului geodezic. Acesta înseamnă că marile puteri: America, Rusia şi China posedă tehnologii cu ajutorul cărora pot schimba anumite zone climatice, alungarea ploilor acide, provoca taifune etc., trimiţându-le în zone concurenţiale sau ale duşmanilor. Tot astfel, armele biologice realizate pentru apărare, pot fi orientate spre inamic. Există laboratoare speciale pentru crearea de viruşuri letali, în ţările cu tehnologii înalte: America, Anglia, Israel, China, laboratoare conduse de serviciile secrete. Folosirea armelelor biologice şi chimice este interzisă de Tribunalul Internaţional de la Haga, dar America, Rusia, China şi Israelul nu recunosc acest tribunal.

Coronavirusul nu putea să scape dintr-un laborator chinezesc pentru că aceste clădiri sunt multiplu protejate: securitatea fizică a laboratorului propriu-zis, securitatea personalului şi securitatea informaţiilor. Mai degrabă, generalul Cristian Troncotă este de părere că virusul produs la Wuhan a fost eliberat în urma cooperării dintre serviciile secrete şi instituţiile societăţii civile pentru a se vedea dacă se poate gestiona un asemenea experiment, dacă se poate salva omenirea de o pandemie periculoasă.

Au fost şi pierderi omeneşti (în total 2,5 milioane de oameni), dar pandemia a fost stopată prin vaccinuri (producătorii şi vânzătorii acestora realizând venituri fabuloase), prin izolarea cetăţenilor (munca la domiciliu), purtarea măştilor, respectarea regulilor de igienă etc.

Criza Coronavirusului din America (numărul mare de morţi) a condus la faptul că la alegerile din anul 2020 Donald Trump (suveranist) a pierdut în faţa globaliştilor conduşi de Joe Biden. Se preconizează că după sfârşitul pandemiei se va contura noua ordine mondială, condusă de securocraţi (oameni politici, bancheri şi oameni ai serviciilor secrete). Covidul nu este o „Lebădă neagră” – cum defineşte Taleb evenimentele neprevăzute cu impact colosal asupra omenirii. Au fost totuşi probleme în Israel, după al doilea vacin al firmei Pfizer, au murit numeroşi oameni, dar până la urmă s-a dovedit că nu vaccinul a făcut aceste victime. Marele virusolog american Rob Osvald a cerut să-i fie trimise spre studiu 1500 de probe de Coronavirus din Israel şi analizele au relevat că nici una dintre probe nu era Coronavirus.

Deşi suntem la un interviu despre Pandemie, trebuie să facem o paranteză pentru a urmării o problemă foarte importantă ridicată de generalul Cristian Troncotă despre economia naţională. Domnia sa afirmă că Autoritatea Naţională de Statistică spune că la nivelul anului 2019, în România, 80% din cifra de afaceri aparţine transnaţionalelor şi care plătesc statului român la nivelul de 3 miliarde de euro pe an, în vreme ce întreprinderile mici şi mijlocii autohtone, care deţin o pondre de 20% din cifra de afaceri, au plătit statului român 56 miliarde de euro. Iată că sunt bani dacă ştii de unde să-i recuperezi.

„Dar dacă duci politici de interese ale multinaţionalelor şi nu ale firmelor româneşti, atunci vei spune că nu sunt bani, te vei împrumuta de 30 de miliarde de euro la Banca Mondială şi îndatorezi pe câteva generaţii această ţară. Aceasta este marea problemă.” (Afirmă generalul Cristian Troncotă). (Despre Pandemia Coronavirus şi efectele ei în domeniul securităţii interne şi globale – Interviu realizat de dr. Liviu Stan, la 24 ianuarie 2021 în Craiova).

În ceea ce priveşte publicarea în presă a celor zece pachete de legi care fac parte din Proiectul Legilor Securităţii Naţionale (scurgere de informaţii), problemele sunt mai complexe. Întâi de toate, instituţiile de informţii şi contrainformaţii pentru securitate naţională, conform Constituţiei, nu aveau dreptul de iniţiativă legislativă, ci Comisia de Control a Activităţii SRI şi Comisia de Apărare şi Siguranţă Naţională aveau acest drept, dar nu aveau specialiştii necesari să facă acest lucru. Dar noua lege trebuia elaborată, întruct legea nr. 51/1991 era făcută înaintea aderării României la NATO şi UE şi înainte de Constituţia democratică din anul 1991. Noua lege trebuia să înglobeze   experienţa dobândită de serviciile secrete în ultimii 32 de ani. Oricum, proiectul de lege trebuia dezbătut public, dar cei care au transmis documenetele presei trebuiau pedepsiţi. (Controversele Legii Securităţii Naţionale – Interviu realizat de prof. univ. dr. Cristian Barna, în ziua de 13.06.2023 în cadrul Emisiunii online „Intelligence4AII”).  

În cea ce priveşte politica de apărare a ţării, SRI s–a aliat, după 1990, în ultimii 30-33 de ani (după intrarea în NATO în anul 2004 şi în UE în anul 2007) cu cel mai puternic, desigur cu America. Rolul nostru în NATO este foarte mic, nu avem armată, infrastructură, muniţie şi tehnologie înaltă. Până la o intervenţie NATO, în caz că suntem atacaţi, trebuie să rezistăm 48 de ore. Strategia o elaborează NATO. Se construieşte la Sibiu Centrul de Reacţie Rapidă pentru flancul sud-estic al NATO.

Şi în cadrul alegerilor din mai 1990, Divizia de Informatică a SRI-ului a implementat voturile şi a dat răspunsul la sfârşit. Membrii acestei divizii au fost apoi ridicaţi în grad la „excepţional”. Nu e normal ca o unitate militară să numere voturile. După alegerile din anul 2014 când a câştigat Johannis, generalul Cristian Troncotă a afirmat că noul preşedinte este un om minunat dar nu se pricepe la politică şi a avut dreptate. („Curat cu Dana Chera” – Emisiune online Metropola TV din 23 august 2023).

Dacă noi ajutăm Ucraina nu înseamnă că trebuie să intrăm în conflict cu Rusia. Noi suntem la confluenţa culturilor şi civilizaţiilor orientale şi occidentale. De-a lungul istoriei am fost „Duplicitari”, ca necesitate de a supraviețui și de a ne păstra ființa națională.

Un studiu extrem de interesant, bine documentat și argumentat semnat de cel aniversat și intitulat „Istoria nu poate fi falsificată”, se referă la crimele contra umanității și crimele de război făcute în al Doilea Război Mondial de marii învingători (SUA, Anglia și URSS), dar nejudecate de vreun Tribunal Internațional. Concluzia: marii învingători în războaie își iau partea leului, teritorii, despăgubiri, iar propaganda învingătorilor devine istorie oficială a învinșilor. Prof. Cristian Troncotă subliniază că istoria trebuie scrisă de istorici, tocmai pentru a nu fi falsificată.

Iată și câteva evenimente zguduitoare la care se face referire în acest studiu. În ziua de 1 aprilie 1940, la Fântâna Albă, soldaţii sovietici au mitraliat 4000-5000 de români care voiau să treacă graniţa din URSS în România. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, peste 3000 de români cu mâinile legate la spate, au fost împuşcaţi în ceafă, iar trupurile lor au fost aruncate în gropi comune. Locul execuţiilor a fost terenul Spolka de lângă localitatea Tatarka. La începutul lunii aprilie 1940, la Katin, poliţia secretă sovietică a împuşcat 22500 de militari şi civili polonezi. Pe 30 ianuarie 1945 un submarin sovietic a torpilat vasul german „Wilhelm Gustloft”, pierzându-şi viaţa 9400 de pasageri. În ziua de 11 februarie 1945 acelaşi submarin sovietic torpila vasul german „General von Stauben” care transporta răniţi, pierind peste 4000 de persoane. În timpul operaţiunilor militare de pe Oder (Germania) generalul sovietic Jukov a permis militarilor săi să ucidă, violeze, jefuiască populaţia. S-au comis peste 10000 de violuri, jumătate din femeile rămase însărcinate s-au sinucis. Atrocităţi ale soldaţilor sovietici s-au petrecut în toate teritoriile ocupate, şi în ţara naoastră şi Basarabia, istoricii basarabeni vorbind de 73000 de români victime ale atrocităţilor săvârşite de sovietici.

Dar şi anglo-americanii au săvârşit crime de război, prin bombardamentele intense cu bombe incendiare cu napalm (interzise de legile războiului) asupra unor oraşe. Pe data de 15 mai 1940, eglezii bombardează ţinte din jurul Ruhr-ului inclusiv uzinele civile care contribuiau la efortul german de război, iar în replică germanii bombardează Londra, la 24 august şi 7 septembrie 1940. Între 24 iulie şi 3 august 1943, forţele aeriene americano-engleze bombardează portul Hamburg, rezultând între 40000-50000 de civili ucişi. În noaptea de 14-15 februarie 1945 aviaţia anglo-americană bombardează Dresda, rezultând 26000 de morţi. Berlinul a fost şi el bombardat de 365 de ori în perioada 1940-1945 de către forţele aliate. S-au înregistrat zeci de mii de morţi şi răniţi, 1,7 milioane de cetăţeni au părăsit oraşul. În total un milion de bombe au fost aruncate peste oraşele şi satele germane, făcând peste 500000 de morţi, dintre care 75000 de copii.

În aprilie 1945 americanii bombardează oraşul Tokio omorând 80000 de civili. Atacurile aeriene asupra oraşelor japoneze s-au soldat în total cu 70000 de victime, dintre care 200000 de morţi. Dar   cele   mai   mari   pagube   le-au suferit în august 1945 oraşele Hiroshima şi Nagasaki, bombardate nuclear. Cele două oraşe au fost rase de pe suprafaţa pământului.

Bombardamente suicidale s-au semnalat şi în România. În ziua de 12 iunie 1942 americanii bombardează oraşele: Constanţa, Ploieşti (au fost vizate rafinăriile), Buzău, Medgidia şi alte mici localităţi. La 4 aprilie 1943 americanii au bombardat masiv Bucureştiul, ucigând 5524 de civili, dintre care 562 de copii.

În concluzia eseului, autorul afirmă că învingătorii Celui de-al Doilea Război Mondial, ca de altfel învingătorii tuturor războaielor, trebuie să ştie că adevărul istoric va ieşi la suprafaţă.

Capitolul trei, intitulat Post Scriptum, cuprinde două texte: un laudatioLa aniverarea unui septuagenar de Lucian Giura şi Miruna despre tatăl ei – scris de fiica generalului Cristian Troncotă.

În laudatio, Lucian Giura, după o succintă biobibliografie a generalului, rezumă în câteva cuvinte pe cele mai interesante cărţii semnate Cristian Troncotă, pentru a atrage atenţia cititorilor asupra valorii acestora. Iată cărţile prezentate de Lucian Giura: Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete româneşti – memorii, mărturii, documente (1994), publicată în trei ediţii, ediţia a doua Omul de taină al mareşalului (2005) şi ediţia a treia Destinul unui mare român (2020); Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei (1996) şi ediţia a doua (1997); Istoria serviciilor secrete româneşti. De la Cuza la Ceauşescu (1999) cu ediţia a doua publicată în 2021; Glorie şi tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944) (2003).

Cristian Troncotă a mai fost colaborator la realizarea celor patru volume ale lucrării intitulate: România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist dn România. Represiunea.

Munca de o viaţă a lui Cristian Troncotă a fost recunoscută şi răsplătită prin: premii naţionale, brevete, medalii, plachete şi diplome de excelenţă. Miruna îşi omagiază tatăl, amintindu-şi de trei poze dragi: prima, cu tatăl la birou conspectând documente; a doua cu tatăl ţinând-o în braţe pe Miruna şi a treia un selfie strâmb făcut într-o călătorie la Berlin a celor doi, tatăl şi fiica. Generalul Cristian Troncotă este un om împlinit spiritual, tată a trei copii şi bunic a patru nepoţi. În finalul textului, Miruna exclamă: „La mulţi ani, tata! Te iubesc fix aşa cum eşti!”.

Concluzii asupra cărţii

Cartea pe care am comentat-o a fost dedicată prof. univ. dr. General de brigadă în rezervă

Cristian Troncotă cu ocazia împlinirii acestuia a 70 de ani de viaţă de trudnică şi rodnică existenţă. Cristian Troncotă a lucrat multă vreme în arhivele SRI şi ale Armatei, astfel că este unul dintre cei mai bine informaţi asupra activităţii serviciilor secrete din România. Cărţile sale, cursurile pentru studenţi, eseurile, interviurile date, comunicările etc, sunt puse în slujba adevărului istoric – ceea ce este de toată lauda. Cristian Troncotă este un om vertical cum puţini sunt în specialitatea sa. De aceea scrierile sale au fost bine primite de cititori. Din interviurile sale am extras răspunsurile domniei sale la întrebări incitante, aşteptate de cititori: lovitura de stat din decembrie 1989, cine au fost teoriştii şi de ce nu au fost predaţi justiţiei; experimentul pandemiei Coronavirus pus la cale de magnaţii mondiali şi serviciile secrete; adevărul despre crimele săvârşite de Aliaţi în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial etc.

Generalul Cristian Troncotă este condus în toată activitatea sa de credinţa că adevărul istoric va ieşi totdeauna la suprafaţă. Cartea Istoricul Cristian Troncotă la 70 de ani. Securitate naţională şi pe mapamond. Volum aniversar, se citeşte pe nerăsuflate. Astfel de carte ar trebui să fie cuprinsă în toate bibliotecile şcolare şi universitare din România, pentru că aduce argumente irefutabile despre situaţii istorice netratate corespunzător în alte cărţi.

Volumul mai conține și alte 22 de studii științifice semnate de cadre universitare și cercetători din București și Sibiu, colegi și foști colaboratori de-a lungul timpului cu cel aniversat. Celor împătiniți de lecturile istorice dar și amatorilor studiilor de securitate le recomand cu căldură acest tom voluminos, în care se regăsesc numeroase aspecte inedite și evaluări de bună calitate.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Gruia.

corneliu baba, chipul feminin, mnar

Muzeul Național de Artă al României va găzdui expoziția „Corneliu Baba. Chipul feminin” în curând la Muzeul Colecțiilor de Artă

O nouă expoziție urmează să fie vernisată la Muzeul Colecțiilor de Artă vineri14 noiembrie, ora 18.00Corneliu Baba (1906-1997). Chipul feminin. O privire în detaliu. Curatoarele sunt Liliana Chiriac și Maria Muscalu Albani.

Proiectul expozițional este construit în jurul unei teme majore ale artei universale și, în același timp, o constantă a căutărilor plastice ale artistului: portretul feminin. 

Expoziția cuprinde peste 80 de lucrări de pictură și grafică, dar și obiecte personale și documente care au aparținut lui Corneliu Baba: caiete cu schițe, oglinzi, fotografii de familie, albume de artă etc., aranjate cronologic și tematic, însoțite de texte selectate din Jurnalele artistului și de informații despre personajele reprezentate completate de curatoare.

Portretele realizate după modele reale sau imaginare se regăsesc în toate perioadele sale de creație și ridică probleme picturale specifice, formând anumite conexiuni între privitor și creator, după cum însuși artistul dezvăluie:

Portretul trebuie să șocheze nu prin asemănare, ci prin prezență, o prezență realizată pictural și încărcată de această forță dramatică”.

Între portretele feminine, pot fi identificate următoarele tipologii: portretul de familie, portretele de copii, portretul anonim, portretul cu identitate și portretul tematic sau portretul imaginar – inspirat de marii maeștri. Unele portrete aparțin temelor de suflet, începând de la portretele de țărani până la compoziții precum Scena de gen, Pieta, Spaima (teme cu un profund caracter filosofic).

Parcursul expozițional cuprinde mai mult de optzeci de lucrări de pictură și grafică, dar și obiecte personale sau documente ale artistului: caiete cu schițe, oglinzi, fotografii de familie, albume de artă etc., aranjate cronologic și tematic, însoțite de texte selectate din Jurnalele artistului și cu informații despre personajele reprezentate, completate de curatori.

Vernisajul este însoțit și de lansarea volumului bilingv C. Baba. Repertoriul colecției.

Mihai Dascalu

Pictorul Mihai Dascălu expune artă naivă pe 4 noiembrie 2025 la Muzeul Țării Crișurilor Oradea

Orădenii sunt invitați marți, 4 noiembrie, de la ora 17, la vernisajul expoziției personale de artă naivă a pictorului Mihai Dascălu, organizat la Muzeul Țării Crișurilor Oradea în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea.

Expoziția include o selecție amplă de lucrări din colecția personală a artistului, dar și creații recente, realizate în ultimii ani. Pentru Mihai Dascălu, acest moment este unul aniversar – se împlinesc 41 de ani de când pictează în stil naiv, motiv pentru care evenimentul are și valoarea unei retrospective.

Artistul orădean are o activitate impresionantă. A participat la peste 120 de expoziții de grup în țară și în străinătate. Lucrările sale au fost expuse în Franța, Spania, Italia, Germania, Portugalia, Grecia, Norvegia, Olanda, Belgia, Turcia, SUA, Canada și chiar Columbia, fiind apreciate de public și critici deopotrivă. De-a lungul carierei, Dascălu a primit numeroase premii naționale și internaționale și a fost inclus în albume de artă de renume mondial dedicate picturii naive.

Criticul de artă Victor Ernest Mașek descrie universul lui Mihai Dascălu ca pe „o lume molcomă și șugubeață”, populată de personaje pitorești: cheflii voioși, fanfare provinciale, șahiști înfocați și scene de viață rurală pline de culoare și umor. În lucrările sale, realitatea cotidiană este filtrată printr-o lumină optimistă, iar culorile vii aduc un farmec aparte acestei arte simple, dar pline de expresivitate.

La deschiderea expoziției vor vorbi Cornel Abrudan, șeful Secției de Artă a muzeului, dr. Augustin Țărău, muzeograf și curator al expoziției, precum și artistul Mihai Dascălu.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 4-23 noiembrie, oferind iubitorilor de artă ocazia de a pătrunde în universul cald, colorat și sincer al unuia dintre cei mai apreciați pictori de artă naivă din România.

Reamintim că tot la Oradea a avut loc recent Festivalul Național de Artă Naivă, eveniment surprins de România Culturală în articolul „Festivalul Național de Artă Naivă se află la a XII-a ediție și va fi lansat pe 16 octombrie 2025 în Cetatea Oradea”.

mind the gap

Mind the Gap. Echoes from the Archive: un proiect care a readus memoria teatrului Turdean în atenția publicului

Ajuns recent la final, proiectul Mind the Gap. Echoes from the Archive, a adus în prim-plan arhiva artistică a teatrului, experiență fără precedent în Turda.

Proiectul a fost inițiat de Teatrul Național „Aureliu Manea” și a fost realizat cu sprijinul comunității locale, cercetătorilor și artiștilor din diverse domenii, care s-au întâlnit pentru a reimagina trecutul teatrului și a-l transforma într-un spațiu viu și accesibil pentru toate vârstele.

Acesta a debutat cu programul de cercetare, când în urma unui call național au fost selectate cinci artiste: Sabina Cojocaru, Diana Ludu, Sara Pongrac, Alexandra Rusu și Larisa Tofan, cărora li s-au alăturat Luana Hagiu și Paula Dalea.

Sub îndrumarea trainerilor Rucsandra Pop, Iuliana Dumitru și Kaya Behkalam, artistele au participat la workshopuri dedicate cercetării arhivei teatrului. Împreună cu echipa de proiect, au lucrat direct cu documentele și au creat materiale editoriale originale, completate de replici 3D ale unor elemente scenografice care readuc la viață istoria vizuală a teatrului.

Rezultatele cercetării s-au concretizat în texte cu teme diverse — de la relația publicului turdean cu spectacolele sale și colaborările internaționale din anii ’90, până la poveștile mai puțin cunoscute despre femeile din spatele cortinei și rolul fotografiei de spectacol ca martor al transformărilor politice.

mind the gap

Articolele pot fi regăsite pe platforma tnamtdigital.ro, alături de o secțiune dedicată lucrărilor AR și materiale despre stagiunile teatrului din perioada 1989–2023.

A urmat pregătirea expozițiilor care au adus arhiva teatrului în spațiul public. În iunie și iulie, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Turda (FITT), publicul a participat la expoziția stradală de fotografie în zona pietonală și la conferința „Arhiva artistică TNAMT în dialog cu prezentul”, organizată la Centrul Rațiu pentru Democrație.

Programul s-a încheiat cu expoziția digitală stradală și tururile ghidate realizate în parteneriat cu mai multe licee și școli din localitate, inclusiv cu Direcția de Asistență Socială Turda.

„Vibrația fragilă a trecutului. Teatrul turdean reimaginat” a invitat publicul să trăiască o experiență imersivă în care documentele de arhivă s-au transformat în imagini animate, sunete și povești reinterpretate. Elementele fotografice și lucrările AR (realitate augmentată) au fost realizate mulțumită artiștilor Ioana Nicoară și Sergiu Negulici (Reniform), în colaborare cu dramaturga Ioana Toloargă cu ilustrația sonoră semnată de de Makunouchi Bento, iar instalația sonoră a fost realizată de regizoarea Luana Hagiu.

Prin intermediul proiectului Mind the Gap. Echoes from the Archive, teatrul a încercat să creeze o punte între trecut și viitor, între memorie și inovație, aducând arhiva artistică mai aproape de comunitatea sa.

Regina Maria

Au dat viață Reginei Maria, la 150 de ani de la naștere, pe 29 octombrie 2025, cu actori profesioniști, ceremonii militară și religioasă

Regina Maria a României, de la a cărei naștere s-au împlinit 150 de ani, a fost omagiată și interpretată de o actriță profesionistă miercuri, 29 octombrie, în Piața Regelui Ferdinand din Oradea, la statuia care o reprezintă. Evenimentul a fost completat de o ceremonie militară, o ceremonie religioasă, o reconstituire istorică, dar și un program folcloric și depuneri de buchete de flori.

S-a prezentat onorul către oficialități și către cei prezenți, s-a efectuat salutul drapelului de luptă și s-a intonat imnului național de către orchestra și corul Filarmonicii de Stat Oradea.

După oficierea serviciului religios de către protopopul Călin Ioniță s-a atins punctul culminant, aplaudat de toți cei prezenți: sosirea „Reginei Maria a României”, interpretată de actrița Lucia Rogoz, însoțită de „generalul Traian Moșoiu”, interpretat de colonelul în rezervă Gheorghe Nedelcu. Cei doi au ieșit din clădirea Teatrului de Stat, loc încărcat de semnificație, care găzduiește instituția culturală ce poartă numele Reginei.

Regina Maria

Regina Maria

În pas solemn, Regina a salutat drapelul țării și detașamentul militar de roșiori, fiind evocată apropierea pe care a avut-o mereu față de țară și față de soldații români, ea nepregetând să îngrijească soldați răniți pe frontul Primului Război Mondial.

Apoi s-a lecturat un fragment din testamentul Reginei Maria, în care își exprimă recunoștința pentru poporul român și speranța ca România să rămână demnă, iubită și puternică.

Prin gesturi, voce și prezență, momentul artistic a readus în prezent spiritul unei mari Suverane, invitând publicul să-și reamintească și să onoreze moștenirea ei.

„Am avut foarte mari emoții, dar am trăit o senzație extraordinară. Am jucat regine la viața mea, dar nu o regină care să reprezinte această țară, România. Mi-a fost frică să nu greșesc acest monolog fundamental. Am admirat-o foarte mult pentru tot ce a fost ea, absolut tot”, a mărturisit actrița Lucia Rogoz.

La rândul lor, prefectul Marcel Dragoș și președintele Asociației naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, colonel în rezervă Dan Poinar, s-a evidențiat rolul istoric al Reginei precum și umanitatea acesteia, sensibilitatea, curajul și dragostea neclintită față de România.

„Să ne amintim doar de primul război mondial și după acesta, când la Paris, în cadrul tratatelor de pace, România a obținut teritoriile locuite de români așa cum promisese Antanta. Regina Maria a fost fiica unui alt neam, dar a devenit un român adevărat. La 15 octombrie 1922, când Regele Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați ca regi ai României Mari, acest lucru s-a întâmplat în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia, amândoi fiind, la acel moment, de religie ortodoxă. Regina Maria a avut un rol extraordinar și în cultura românească, a sprijinit mulți artiști români. Iar noi, ca orădeni, trebuie să spunem că secția în limba română a teatrului orădean s-a înființat datorită donației generoase a Reginei Maria”, a precizat colonelul Poinar.

Regina Maria

Programul s-a încheiat cu un moment folcloric susținut de Grupul vocal „Lioara”, coordonat de Antonela Ferche-Buțiu și de Ansamblul folcloric „Vetre Bihorene”, condus de profesorul coregraf Dumitru Cora. S-au depus buchete de flori, îndeosebi crini albi, la Statuia Reginei Maria a României. Punctul final a fost defilarea detașamentului de onoare. Printre cei care au depus flori s-au numărat și clase de liceeni orădeni, însoțiți îndeosebi de profesori de istorie printre care l-am zărit pe dascălul Radu Birta de la Colegiul Național „Emanuil Gojdu”.

Anul 2025 marchează un secol și jumătate de la nașterea Reginei Maria (29 octombrie 1875), cea care a fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Căsătoria cu Principele Moștenitor Ferdinand a legat-o definitiv de destinul României, unde a devenit Suverana României Mari, între anii 1914 şi 1927.

Un articol dedicat zilei de astăzi a fost scris pentru Ziarul Lumina de prof. dr. Dorin Stăndescu.

No Images Found!

varujan vosganian

Varujan Vosganian va susține conferința „Despre Libertate” pe 30 octombrie 2025 la Muzeul Țării Crișurilor landându-și cartea „Dublu Autoportret”

Muzeul Ţării Crişurilor Oradea organizează împreună cu Revista Familia și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Oradea și Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea, conferința Despre libertate, susținută de Varujan Vosganian, Președintele Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul va avea loc joi, 30 octombrie, ora 17:00.

Conferința propune o reflecție asupra sensului libertății în lumea contemporană, asupra responsabilității care însoțește dreptul de a alege și asupra rolului conștiinței în construirea unei societăți democratice.

Evenimentul va fi moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, manager al instituției muzeale, și va fi urmat de lansarea volumului „Dublu autoportret”, Editura Polirom, Iași, 2024, autor Varujan Vosganian. Prezentarea cărții va fi făcută de către Miron Beteg, redactor al Revistei Familia.

Dublu autoportret este o carte unică în felul ei, o cruciadă a inocenților. Paginile ei pot fi citite ca un jurnal în care stările lăuntrice și descrierile detaliate ale lumii înconjurătoare alternează, ca o reconstituire istorică a Revoluției, atât de necesară unei memorii colective înțesate de ambiguități, ca o meditație asupra istoriei ori, de ce nu, ca un roman de acțiune.

Varujan Vosganian (n. 25 iulie 1958, Craiova) este scriitor, economist și om politic. A fost timp de trei decenii (1990–2020) membru al Parlamentului României și, în mai multe rânduri, ministru al economiei și al finanțelor. Din 1990 este președintele Uniunii Armenilor din România și, din 2005, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei președinte a devenit în 2024. Este membru al Academiei Europene pentru Știință și Artă.

A publicat numeroase volume de poezie și proză. Romanul „Cartea șoaptelor”, o panoramă a secolului XX, pornind de la Genocidul armean, a fost desemnat de Festivalul de Literatură din Berlin drept o carte-simbol a luptei împotriva acestor crime.

Critica literară îl apreciază ca „poet de o echilibrată modernitate, profund actual” și îl situează pe scriitorul Varujan Vosganian în prima linie a prozatorilor români contemporani. Cărțile sale s-au bucurat de traduceri în peste 20 de limbi, prilejuind lecturi publice, comentarii și eseuri în peste patruzeci de țări de pe toate continentele.

A primit premii și distincții, printre care:

– Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea științei și culturii românești (2006)

– Medalia de aur pentru cultură, oferită de Guvernul Armeniei (2006, 2013)

„Crucea Sfântului Andrei”, oferită de Patriarhia Română

– Ordine della Stella della Solidarietà Italiana (2008), oferit de președintele Italiei

– Premiul „Cartea anului 2009”

– Premiul Europei Centrale „Angelus” (2016) pentru Cartea șoaptelor.