Conferința „Asediul cetății Oradea din 1598: mărturiile lui Giovanni Marco Isolano și Melchior Von Redern” va avea loc pe 22 octombrie 2025
În Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor, miercuri, 22 octombrie, de la ora 17.00, va avea loc conferința „Asediul cetății Oradea din 1598: mărturiile lui Giovanni Marco Isolano și Melchior Von Redern”, susținută de cercetător dr. Ovidiu Cristea.
Moderatori vor fi dr. Florina Ciure, șef Serviciu Istorie al Muzeului Țării Crișurilor, și prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector al Universității din Oradea.Ovidiu Cristea (n. 30 iunie 1965, Constanța) a absolvit studiile universitare în domeniul istoriei la Universitatea București, Facultatea de Istorie, în anul 1993.
În 2003 a obținut titlul de doctor în istorie, în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române cu teza Veneția și strâmtorile în secolele XIII-XIV, avându-l coordonator pe prof. Șerban Papacostea.
A fost director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din anul 2012 până în 2022, în prezent fiind cercetător. Este membru fondator al Institutului de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași, redactor șef al „Revistei Istorice”, director al revistei „Historical Yearbook” și membru în colegiile de redacție ale revistelor „Analele Putnei”, „Revista arhivelor” și „Revista de Istorie a Moldovei”.
Împreună cu Șerban Marin este co-editor al seriei „The Romanian Space in Eastern European Context” a editurii Trivent Publishing.Primele sale cercetări și teza de doctorat au fost consacrate Mării Negre ca spațiu de întrepătrundere a mai multor puteri hegemonice, de la stăpânirea bizantină până la cea venețiană, genoveză și otomană. Acestor teme le-a dedicat o serie largă de cărți și studii, cu accentul pe perioada domniei lui Ștefan cel Mare și a campaniilor militare purtate de acesta, analizate prin prisma documentelor de arhivă venețiene.
A dedicat câteva studii domniei lui Mihai Viteazul referitoare, mai ales, la aspectele militare și la relația dintre informație și decizie politică. Nu în ultimul rând a tradus, singur sau în colaborare, cărți importante ale unor autori occidentali precum Lucien Musset, Alain Demurger, Steven Runciman, Noel Malcolm. Conferința susținută de Ovidiu Cristea vine să demonstreze că Asediul Oradei din 1598 nu a schimbat decisiv cursul „Războiului cel Lung”, dar a reprezentat o victorie importantă pentru Habsburgi după înfrângerile recente. Într-un context politic tensionat, marcat de instabilitatea din Transilvania și de relațiile complicate dintre Sigismund Bathory și Curtea de la Praga, cetatea a fost apărată de o garnizoană redusă numeric care, timp de 40 de zile, a rezistat cu mari sacrificii atacurilor otomane conduse de Satîrgi Mehmed pașa. Relatările comandantului Melchior von Redern și ale lui Giovanni Marco Isolano oferă detalii valoroase despre lupte.
Evenimentul este organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea și Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea.Iată o relatere istorică prvind asediul Cetății Oradea de pe site-ul Cetatea Oradea – Enciclopedia României – prima enciclopedie online despre România.
„Turcii aveau ca servanţi la tunuri un număr de mercenari genovezi, veneţieni şi germani, care au provocat mari pierderi apărătorilor cetăţii, prin măiestria tragerilor de artilerie pe care le efectuau asupra fortificaţiei. Principalul efort al turcilor a fost asupra bastioanelor Roşu şi Aurit, pe care au încercat să le mineze, dar încercarea a eşuat datorită faptului că nu se putea evacua apa din şanţul cetăţii. Asediatorii au încercat să sape un canal până la râul Criş pentru a drena şanţul de apărare, dar efortul lor a rămas fără nici un rezultat notabil, deşi au lucrat la săpături timp de trei săptămâni. Apa a fost evacuată din şanţ de către asediatori doar prin trădarea unui localnic, care le-a dezvăluit modul secret prin care asediaţii obişnuiau să golească apă din şanţ atunci când aveau nevoie. Astfel, turcii au reuşit să golească apa din şanţ în mod complet. La începutul lunii august asediatorii primesc ajutoare sub forma a 8.000 de tătari şi 10.000 soldaţi turci şi atacă cu furie aceeaşi zonă a bastioanelor Roşu şi Auriu. La 14 august 1660 sare în aer unul dintre bastioanele cetăţii, datorită unei neglijenţe a unui apărător în manevrarea muniţiei depozitate acolo. Explozia a ucis cca 100 apărători, reduc semnificativ numărul garnizoanei, care şi aşa avea efective drastic reduse. Moralul asediaţilor a scăzut şi mai mult când au aflat că nu vor primi ajutoare de la austrieci.”
















