După prezentarea sa la Centrul de Cultură și Artă Altunizade din Üsküdar, Istanbul, unde a fost curatoriată de artistul Noyan Küçük, expoziția „Rude Îndepărtate” semnată de Paul Hitter urmează să ajungă și pe simezele din București. Este o revenire acasă a unei povești picturale care, paradoxal, a fost spusă inițial în spațiul otoman, acolo unde istoria noastră comună încă pulsează, iar acum va fi itinerată la Elite Art Gallery, și vernisată pe data de 4 Noiembrie 2025, ora 19.00.

Expoziția reunește figuri marcante din istoria și cultura Turciei, de la sultani și sultane la mistici, cântăreți și exploratori, pe care Paul Hitter le-a transformat în personaje cu o forță vizuală brutală, tipică expresionismului balcanic, stilul pe care artistul l-a creat și care i-a devenit semnătură. În expoziție se regăsesc și lucrările de mari dimensiuni „Pescarul etern” și „Sulukule”, care explorează relația dintre oraș și comunitățile sale mărginașe.

Previous Next

Un gest necesar: itinerarea în România

„Adusă acum în spațiul românesc, expoziția capătă o altă încărcătură: nu mai este doar un aparent omagiu adus Istanbulului, ci e un exercițiu de reconectare a României la propria memorie balcanică. Într-o țară unde relațiile cu trecutul otoman sunt adesea reduse la o narațiune despre conflict sau ocupație, seria de picturi propune o reconciliere simbolică. Lucrările lui Paul Hitter reușesc să arate nu doar cât de aproape am fost de această cultură, ci și cât de mult din noi poartă urmele ei în limbaj, în obiceiuri, în felul nostru de a privi lumea.

Expresionismul balcanic formulat de Paul Hitter este, dincolo de un stil plastic, o poziționare filosofică. Este o artă care acceptă contradicțiile, care nu caută să netezească asperitățile trecutului, ci le scoate la suprafață făcându-le tot mai vizibile, uneori chiar incomode. Deși arta contemporană tinde să se globalizeze excesiv și să uniformizeze limbajele vizuale, artistul propune o artă fixată, care își asumă spațiul geografic și cultural din care vine.

Arta lui Paul Hitter, în acest registru al expresionismului balcanic, pare prinsă între implozia de balcanism ca spectacol repetitiv sau brand cultural și agresivitatea cromatică devenită manierism. Poate că acest carnaval previzibil și saturat de contururi stridente și teatralitate decorativă devine mai degrabă un kitsch care nu mai tulbură, ci e estetizat până la saturație. Ambalat parțial ca brand cultural exportabil, hrănind setea de exotism controlat a publicului occidental, iată cum tocmai ceea ce ar fi trebuit să rămână viu și incomod se instalează comod într-o nouă convenție, transformând balcanismul într-un clișeu unde arta devine ornament, un spectacol al propriului exces, consumabil și perfect integrat în mecanica pieței.

De aceea, expoziția devine un act de rezistență culturală: ne amintește că Balcanii nu sunt doar o regiune a conflictelor sau un laborator al sintezelor, ci o intersecție fertilă de civilizații. În acest sens, itinerarea în România este atât binevenită, cât și necesară, iar asta pentru că redeschide o discuție despre cine suntem și ce înseamnă să fii balcanic astăzi, fără a crea un exercițiu de nostalgie. Perspectiva lui Paul Hitter, deși este parțial blândă datorită experienței sale de descoperire a orașului Istanbul, este totodată critică deoarece chestionează prezentul tocmai prin intermediul figurilor trecutului, iar personajele sale nu sunt relicve, ci reprezentări ale propriilor noastre chipuri.

Expresionismul balcanic definit de artist este un mod de a rescrie istoria prin crearea unui spațiu imaginar unde iconografia și psihanaliza coexistă. Artistul nu reproduce fidel chipurile figurilor istorice, și nici nu e necesar, el le reinterpretează printr-un filtru afectiv și conflictual. În lucrările sale, sultanii nu mai sunt doar suverani, ci personaje vii, ambivalente, cu trăsături exagerate și priviri care interoghează privitorul. Acest gest artistic seamănă cu o formă de psihanaliză culturală, fiind o încercare de a aduce la suprafață emoțiile colective, traumele și fascinațiile noastre ascunse față de această istorie. Iar artistul face asta prin reprezentarea unor mituri, tradiții sau a complexității zonelor marginale în timp ce apelează la o artă aparent naivă. Rezultatul așadar nu este o imagine corectă din punct de vedere istoric, ci mai degrabă una cathartică, asemenea unei reparații simbolice care transformă frica, resentimentul și fascinația într-o experiență vizuală intensă” Carla Schoppel, curator.

Seniorii vor fi atât protagoniști, cât și autori ai fotografiilor în expoziţia „Vârste frumoase”. Întreaga lume celebrează în fiecare an, pe 1 octombrie, Ziua internaţională a Persoanelor Vârstnice, dată instituită de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 14 decembrie 1990. Această zi ne invită să recunoaștem contribuția seniorilor la viața comunității, să cultivăm respectul și demnitatea față de vârstnici și să reflectăm asupra provocărilor cu care se confruntă – de la sănătate și incluziune socială până la combaterea discriminării pe criterii de vârstă.

În acest spirit, Asociația Internațională „Euro Foto Art” (AIEFA) organizează, în parteneriat cu Summit Agro România și Muzeul Țării Crișurilor Oradea, prin secţia Muzeul Orașului Oradea, o expoziție internațională de artă fotografică intitulată sugestiv „Vârste frumoase”. Expoziţia este organizată sub auspiciile Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP) și va putea fi vizitată până pe 28 octombrie.

Publicul va putea admira 68 de lucrări alb-negru și color, semnate de artiști fotografi seniori din mai multe țări: Bérci Mária, Gyimesi János, Koncz Dezső, Novák József, Tóth-Piusz István – din Ungaria, Paul Bock din Statele Unite ale Americii, Bánházi Gyöngyi, Hátszegi Csaba, Héjja Árpád, Incze Domokos, Ioan Ciobotaru, Morvay Szabó Edina EFIAP, Nagy Lajos EFIAPp3, Gheorghe Petrila E.FIAP, Felician Săteanu, Scubli Mariana AFIAP, Szabó Géza, Ștefan Tóth István AFIAP, ESFIAP și Udvardi Árpád EFIAP din România, Iurie Foca din Moldova, Masaaki Koizumi, Masami Kato şi Mikiko Osada din Japonia. Toate fotografiile pot fi vizualizate și online, pe site-ul AIEFA: eurofotoart.ro.

Curatorul expoziției transmite:

„Prin această expoziție dorim să sărbătorim într-un mod inedit această zi, a cărei suflet sunt chiar persoanele vârstnice – atât ca protagoniști, cât și ca autori ai fotografiilor. Fiecare imagine poartă o poveste emoționantă și transmite vizitatorilor un mesaj puternic. Poate că aceste lucrări vor sensibiliza conștiința publicului și vor reaminti cât de important este să nu îi uităm pe acei seniori care, adesea singuri, își găsesc bucuria doar în compania animalelor de suflet, rămași uneori departe de familii și prieteni.”

Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 1 octombrie, la ora 17:00, la Galeria „Mezey Lajos”, Centru Expozițional EFA – din cadrul secției Muzeului Orașului Oradea (etajul II). Evenimentul va fi transmis în direct pe pagina de Facebook a AIEFA. Programul muzical al vernisajului va fi susținut la violă de artistul Thurzó Sándor József, membru al Asociației Comunitare și Culturale „Sola Fide” (SFKKE), care va interpreta lucrările: „Dans german” de K. Dittetsdorf, „Vals nr. 1” de C. Almeida, „Bicinia” Kodály Zoltán și „Din drâmboaie” de Hilda Jerea.

Printr-un parteneriat cu OTL SA, fotografiile expuse vor fi proiectată și pe ecranele din mijloacele moderne de transport public din Oradea, aducând astfel arta fotografică mai aproape de publicul călător.

Primul festival de teatru independent din România, UNDERCLOUD, finanțat de Primăria sectorului 1 și co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului „București. Împreună” 2025, a ajuns la cea de-a 18-a ediție.

Spectacolele continuă după următorul program:

Marți, 30 septembrie, de la ora 18:00, la Primitiv Plants, va avea loc reprezentația spectacolului lectură “Scrisori către Doti” (foto), realizat de Amalia Iorgoiu pe baza scrisorilor lui Radu Stanca, adresate soției sale Doti (Dorina Stanca). Acestea sunt unele dintre cele mai vibrante exemple de expresie a dragostei din literatura română, interpretate de actorii Alexandrina Halic și Ionuț Grama, în universul sonor realizat de Luiza Zan.

În contextul strângerii de inimă provocate de catastrofa climatică și geopolitică prin care trecem, întrebarea „și, când faci un copil?” poartă încărcături emoționale și filosofice copleșitoare. Spectacolul „Baby Fever”, pe un text de Ana Turoș, regizat de Mihaela Sîrbu, abordează aceste tensiuni cu umor bine-venit, într-o „comedie serioasă” despre păreri mai mult sau mai puțin solicitate și decizii mai mult sau mai puțin imposibile. Spectacolul va avea loc pe 1 octombrie, de la ora 19:00, în Sala Iosif Naghiu a Teatrului Dramaturgilor Români.

„Arta e un sacrificiu, dar deseori și o iluzie care ne poartă pe diferite drumuri. Publicul nu cunoaște toate aceste aspecte, dar prin acest spectacol ar putea să le descopere, iar acest lucru ne-ar apropia și mai mult pe unii de ceilalți – creatorii de teatru și spectatorii”, spune regizorul Alexandru P. Rusu despre spectacolul Repetiția de Seară, care va avea reprezentația în cadrul Festivalului UNDERCLOUD pe data de 2 octombrie, de la ora 19:00, tot în Sala Iosif Naghiu a Teatrului Dramaturgilor Români. Spectacolul este recomandat numai publicului cu vârsta peste 15 ani!

Vineri, 3 octombrie, de la ora 19:00, va avea loc în Sala „Ion Băieșu” a Teatrului Dramaturgilor Români reprezentația spectacolului „Cavalerul inexistent”, pe un text de Sora Teodora, după Italo Calvino, în regia Ramonei Iacob, o producție a Teatrului de Artă București. În bunul spirit al lui Calvino, spectacolul este o fuziune dinamică, o adevărată cavalcadă printre referințe culturale de la commedia dell’arte la existențialism, unde întreaga distribuție, cu tot cu regizor, își meta-expun meta-căutările meta-teatrale.

„Bărbatul fără cap” este un spectacol confruntațional, lucid, urmărind aspectele femeii contemporane între durere și reinventare, între autocenzură și strigăt descătușat. Este un spectacol despre multele forme ale abuzului și despre gestionarea lor, bazat pe texte de Lavinica Mitu, Angélica Liddell și Monica Stoica, în interpretarea Deei Gruber. Reprezentația din cadrul Festivalului UNDERCLOUD va avea loc în Sala Ion Băieșu a Teatrului Dramaturgilor Români, pe 4 octombrie, de la ora 20:00, acesta fiind și spectacolul final al acestei ediții.

Nu în ultimul rând, Gala UNDERCLOUD va avea loc duminică, 5 octombrie, la J’ai Bistrot, în prezența întregii echipe a festivalului. Juriul celei de-a 18-a ediții a festivalului (Rodica Mandache, Aura Corbeanu, Catinca Draganescu, Silvia Dumitrache, Ioana Marchidan și Alina Epîngeac) vor decerna premiile UNDERCLOUD18, iar intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Pe durata desfășurării festivalului, publicul se mai poate bucura de o întâlnire inedită între teatru și artele vizuale, în spațiul cafenelei Black Habit, unde va fi amplasată o expoziție de desen, grafică, pictură și fotografie, semnată de studenți ai Universității Naționale de Arte București. Expoziția reunește 18 lucrări – câte una pentru fiecare zi de festival și pentru fiecare an din viața UNDERCLOUD.

Parteneri tradiționali: Raiffeisen Bank, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Danone.

Bucharest Best Comedy Film 2025 dă start votului publicului pentru  desemnarea titlului „Cea mai bună comedie românească a tuturor timpurilor!” Votează aici!

Zece titluri de referință care au adus zâmbete de-a lungul generaţiilor au fost selectate pe baza voturilor exprimate de 100 de specialiști din domeniul artelor spectacolului, iar acum a venit rândul spectatorilor să îşi aleagă producţia preferată din lista comediilor românești care au făcut istorie pe marele ecran:

• Nea Mărin miliardar (regia Sergiu Nicolaescu, 1979)
• Filantropica (regia Nae Caranfil, 2002)
• Seria BD (regia Mircea Drăgan, 1970–1971)
• Operațiunea Monstrul (regia Manole Marcus, 1976)
• Astă seară dansăm în familie (regia Geo Saizescu, 1972)
• Două lozuri (regia Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi, 1957)
• De ce trag clopotele, Mitică? (regia Lucian Pintilie, 1981/1990)
• Cuibul de viespi (regia Horea Popescu, 1987)
• Secretul lui Bachus (regia Geo Saizescu, 1984)
• Telegrame (regia Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș, 1959)

Toate filmele se vizionează pe Prima Comedy şi Cinemaraton în cadrul Bucharest Best Comedy Film 2025.

Bucharest Best Comedy Film, festival destinat filmului de comedie şi ajuns la a şaptea ediţie,  propune publicului trei secţiuni inovatoare: sub egida „Cel mai bun film de comedie Românesc” publicul va viziona cele mai populare comedii autohtone ale tuturor timpurilor, într-o campanie specială derulată în parteneriat cu Cinemaraton şi Prima Comedy. Cele 10 super producţii vor fi alese şi ierarhizate de 100 de nume de referinţă din cinematografia şi teatrul românesc. Rezultatele vor fi centralizate şi vor intra în Bucharest Best Comedy Film Festival – sărbătoarea umorului românesc și a moștenirii cinematografice care ne-a făcut să râdem de-a lungul generațiilor. Toate filmele de comedie româneşti se văd la Cinemaraton şi Prima Comedy.

Enea Dabija, fondator şi producător Best Comedy Film Festival 2025 spune:

„Festivalul propune în premieră o incursiune printr-un ‘best of’ al genului comic din România, într-un demers unic, în care două dintre posturile dedicate filmului și comediei de calitate, Cinemaraton și Prima Comedy, aduc un omagiu celor mai îndrăgite producții comice autohtone.”