Lucian Ciuchiță - Citadela scriitorilor (lansare emisiune de cultură)
Peste două săptămâni, prin bunăvoinţa unor oameni care iubesc arta şi literatura, se va lansa o emisiune de cultură dedicată scriitorilor şi, mai ales, cărţilor valoroase.
O veste bună care ar trebui să bucure în egală măsură pe scriitori, edituri şi cititori. O emisiune de televiziune special concepută pentru a promova literatura de calitate, o combinaţie reuşită între literatura de ieri şi cea de azi, unde scriitori autentici îşi vor imprumuta ideile şi pana, ca un arc peste timp, un dialog al autorilor, o masă rotundă cu literatori atât din ţară, cât şi din străinătate, o strălucită ilustrare a geniului creator în literatura autohtonă şi universală, dar şi evocarea unor intâmplări amuzante din viaţa lor şi, în mod special, pagini de literatură pură, toate la un loc într-o minunată întâlnire săptămânală.
O picătură de esenţă tare, cu arome spirituale, care se va prelinge într-un vas opac în care, până mai ieri, se adunaseră doar stropi ai compromisului actual… Un far apărut pe ţărmul aşteptărilor primare care va lumina prin ceaţa vremurilor, atât pentru creaţiile rătăcite într-un ocean al ignoranţei, cât şi pentru temerarii care au pornit pe drumul scrisului, în căutările lor existenţiale.
Nu va fi o emisiune pentru elite intelectuale, cu siguranţă se va adresa unui public larg, iubitor de frumos şi armonie, celor pasionaţi de lectură, care aşteaptă cu nerăbdare recomandarea unor cărţi bune, să împărtăşească savoarea lecturii prietenilor de suflet…Sunt acei cititori care îşi doresc să afle din gura scriitorilor, care sunt ingredientele necesare în elaborarea unei opere literare… Cărţile nu sunt o simplă „marfă”, sunt oglindirea sufletului şi merită respectul cuvenit. Impreună, vom redescoperi minunata lume a cărţilor!
Patrick Matiș - Iulian Bulai a devenit o amenințare serioasă la adresa culturii române
Frați români, am răbdat mult prea mult! Deputatul USR de Neamț, Iulian Bulai, devenit președinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților a încălcat grav orice limite prin atacurile sale publice la adresa culturii române și mai ales la adresa culturii noastre creștin ortodoxe.
O analiză extensivă, cu care putem să începem, a fost deja realizată de Justitiarul.ro. Vă rugăm citiți cu atenție!
A debutat prin a face o afirmație foarte ciudată pe pagina sa de facebook și, credem noi că și pe alte medii publice, în primă instanță, de Crăciunul lui 2019, despre Mântuitorul Iisus și Fecioara Maria, mama Sa, mai ales pentru faptul că se consideră un catolic practicant:
După cum vedeți, dragi cititori, o asemenea afirmație este făcută de acest individ pe data de 25 decembrie 2019, chiar de Crăciun.
A deconstruit anumite informații care nu pot fi luate ad-literam din Noul Testament, împreună cu alte informații cu caracter chiar istoric, și le-a dus în derizoriu, inclusiv, dar mai ales, comparând „acele comunități eșuate ca cea din Betleem” cu ceea ce avem astăzi de exemplu la Țăndărei.
Vorbește foarte socialist și mărinimos despre cei peste 50.000 de copii în grija statului, peste 3000 de copii anual dați spre adopție și alte mii de copii (foarte grijuliu acest individ! – n. red.), dar ignoră total că însăși creștinătatea i-a ținut pe toți uniți și face mult mai multe decât blasfemiile pe care le adresează cu tupeu și obrăznicie față de Scrierile Sacre Creștine. Să nu uităm cazul Parintelui Tănase de la Valea Plopului:
Dar, desigur, se pare că roata se întoarce, iar acesta a primit o amendă de 5000 de lei din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Și nu numai, dar internauții l-au „spulberat” pentru această încălcare gravă a eticii creștine și o jignire blasfemică adusă la adresa noastră a tuturor. Chiar și jurnalistul Cornel Nistorescu a spus: „Dacă Iulian Bulai ar fi trăit pe vremea lui Mihai Eminescu ar fi fost prins după incendierea unei biserici și dus într-un Lazaret, alături de alți piromani și oameni periculoși”, într-un articol al său. Desigur, s-a referit la afirmația pe care a făcut-o despre Eminescu, pe care, chipurile, îl respectă.
În aceste capturi de ecran am păstrat și comentariile deoarece unele dintre ele sunt „delicioase”.
După cum vedem, dragi frați culturali, își dă cu părerea cu privire la ceea ce ar fi făcut Eminescu dacă ar fi trăit astăzi, lucru pe care-l considerăm o eroare matematică. Eminescu a trăit la timpul lui și a lăsat preceptele pentru o Românie viitoare care sunt și vor fi valabile etern, chiar dacă ele au fost scrise în a doua jumătate a secolului XIX. Dar, acest individ ignoră ceea ce numim Teoria Statului Organic cu toate măsurile pe care Eminescu ni le-a lăsat pentru ca acest stat să existe dinnou. Am preluat extensiv cele optsprezece articole și fragmente de articole ale lui Eminescu despre acesta. Le puteți citi și studia pe această pagină. E suficient doar să dați o căutare după cuvintele statul organic și vor apărea rapid pentru citire.
Cornel Nistorescu l-a atacat dur în acel scurt articol și considerăm că merită, pentru că într-adevăr, nu numai că acesta dă dovadă de incultură și obrăznicie în atacarea culturii române fără pic de respect, ci dă dovadă de subtilă repulsie față de cultură punând în aceeași oală demagogiile și degradările care ne-au schilodit de-a lungul veacurilor cu ceea ce este de fapt cultura română, pângărind acest templu al nostru sacru, și care ne-a ajutat să răzbim prin toate aceste degenerări. Mai bine ar fi să i se dea un test de cultură română, ca un examen foarte dificil, pentru că funcția pe care o are ca demnitar nu i se potrivește sub nici o formă. Nu se ridică la nivelul ei și ar fi mai bine să lase locul altuia înainte să comită vreun dezastru.
Dar să ne întoarcem la chestiunea creștină și afirmațiile de-a dreptul înapoiate despre Iisus și Fecioara Maria. Să vedem reacția lui Bulai cu privire la amenda de la CNCD:
Sigur, citirea acestui mesaj este interesantă. Cum e vorba românească: „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute”. Motivația CNCD este una singură: Textul aduce atingere demnității umane a creștinilor. Punct. Ce nu se înțelege?!
Un alt atac dur și binemeritat asupra acestui deputat a fost cel al Purtătorului de Cuvânt al Patriarhiei Române, domnul Vasile Bănescu, în care vorbește despre „obrăznicia provenită din incultura și ideologizarea dezonorante”. Ca dovadă cele ce am relatat mai sus.
Dar interesant este comentariul unui utilizator lăsat mai jos în imagine care vorbește despre persoanele atee care nu-l mai susțin pe acesta datorită blestematelor afirmații de Crăciun. Însă, vorbește despre reformarea TVR. Ajungem imediat și acolo.
Și ce să mai spunem despre afirmația făcută de un coleg de-al său din USR, Dan Cazacu, să vedem: „Biserica, așa cum e ea coruptă și dată cu statul este una din instituțiile în care românii mai au încredere. Mai mult decât în Parlament, de exemplu. În acest context să vii să spui ditai blasfemia public, ca să explici situația familiilor defavorizate, este dincolo de prostie, Iulian Bulai. Este suicid politic. Dacă vrei să îți închei cariera politică, dă-ți frumos demisia din BN. (…) Tot electoratul nostru 65+ s-a dus. În a treia zi de Crăciun, echipa Dan Barna, vouă nu vă e un pic rușine de colegul? Vreo sancțiune, ceva?” Vom vedea mai jos ce este și cu Biserica…
Iulian Bulai mai este și editorialist invitat la republica.ro, unde mai scriu de-al de CTP și alți neo-marxiști cu pete urâte pe cap, împreună cu un debutant fost coleg de-al meu (nu-i voi da numele), marxist declarat și el, și ateu. Nu avem nimic cu ateii, fiecare să creadă sau să nu creadă în ceea ce doresc, neimpunându-ne nimic, însă avem ce avem cu afirmațiile lor și cu efectele afirmațiilor lor. Aici ne opunem vehement!
A trecut Crăciunul și a venit și Revelionul. Desigur că s-a realizat un spectacol de pamflet și satiră marca Vacanța Mare despre măsurile de „siguranță” din „pandemie”, pe care Iulian Bulai le-a combătut într-o altă afirmație și o audiere mai apoi. Spune așa:
Nu vom intra în subiectul așa-numitei pandemii, deoarece este un subiect cu totul special și se abate destul de la cultura română. Dar, vom vorbi un pic despre ceea ce s-a intamplat de Revelion. Sigur, cu toții avem dreptul la exprimare, însă nu putem fi de acord cu ceea ce spune acest deputat în afirmațiile sale. Să nu uităm că grupul Vacanța Mare a avut nenumărate spectacole de pamflet și satiră politică (și nu numai) peste tot în țară și difuzate foarte frecvent la TV, încă din anii ’90. Nimeni, dar absolut nimeni, nu i-a cenzurat și nici măcar nu au luat vreo măsură ca ceea ce ar urma să se ia ca să îi sancționeze, precum acelea de la sfârșitul anilor ’80, pe vremea regimului socialisto-ceaușist. Astăzi se încearcă să se întoarcă la această metodă prin acest Iulian Bulai.
Dacă Vacanța Mare și TVR au parte de asemenea măsuri, cât mai durează până când și alții care nu sunt politic corecți să fie cenzurați și „reformați”. Nu negăm nepotismele din instituțiile media de la noi și nici apartenența unora dintre ei la diferite grupări politice, însă aceasta este bucătăria lor interioară de care sunt nevoiți să se îngrijească și care nu are de-a face cu cultura română. Ceea ce ne atrage atenția cu privire la acest deputat este modul „anti-PSD” pe care l-a adoptat și el ca și cel care este astăzi președintele României. Aceeași metodă politicianistă agresivă o au și majoritatea celor din Partidul Democrat față de Partidul Republican din S.U.A. (copie la indigo). Avem impresia că este doar o scenetă pe care aceștia o joacă, deoarece și unii, și alții sunt prieteni la aceeași masă și actori pe aceeași scenă (complici la aceeași infracțiune…). Să nu uităm că într-o problemă trebuie să existe cel puțin două componente care se combat reciproc, dar sunt împreună. Desigur, atacul asupra TVR nu este singurul, ci mai este și atacul asupra radioului public tot pe aceleași criterii: apartenența la PSD, o retorică de fațadă ieftină, care distrage atenția de la adevăratele probleme.. atacul este asupra culturii române și nu asupra televiziunii române „PSD-iste”. Cultura română, mister Bulai, nu înseamnă doar a fi anti-PSD altfel nu ai ce căuta în cultura română, ci a fi român cu adevărat, cu toată complexitatea a ceea ce înseamnă, ceea ce dumneata nu ne-ai arătat niciodată mai ales când ai atacat emisiunea Viața Satului pe criteriul faptului că nu se alinieaza la valorile europene (și ceri închiderea ei). Spune-i asta unui polonez, german, italian, spaniol sau britanic, că te vor calca în picioare dacă le ataci naționalitatea invocând valorile europene pe care le consideri dumneat și cu care ai fost spălat pe creier, fără ca măcar să ai habar de istoria acestui continent și cine a contribuit la ea!
A propos de valorile europene, chiar și Biserica Ortodoxă are de-a face acum cu acest inspector al culturii române, Iulian Bulai. Într-un articol am găsit că acesta își dorește ca Biserica Ortodoxă Română „să se alinieze la nivel european” și să schimbe calendarul, pentru ca Paștile ortodoxe să coincidă cu Paștile catolice și protestante. Dovadă clară de incultură și obrăznicie! Nu mai spunem că: „Învierea este și despre tentativa unui grup criminal organizat de a promova un fake-news, mituind martorii și promovând un mesaj fals, ceea ce se întâmplă și în zilele de astăzi, la tv, pe stradă, sau în Parlament”, a conchis Iulian Bulai ca să o dea și mai rău cu bâta în baltă.
Desigur că și Ion Cristoiu, nu putea să-i scape.., l-a analizat foarte serios:
Sărbătoarea creștină a Paștilor are o semnificație nu numai umană, divină, dar și cosmică. Există un motiv bine întemeiat pentru care datele sărbătorii sunt separate și uneori coincid. Acest ignorant nu știe nimic despre această sărbătoare și nici nu știe că nu știe, ca să-l sanționăm socratic. Mai bine să nu-și bage nasul și aici!
Mergem mai departe și spune în felul următor. Cerem imediat intervenția Academiei Române cu privire la acest accident al vremurilor noastre neo-marxiste și sancționarea sa imediată pe cât se poate. Cerem ca acesta să fie investigat și demis urgent pe criteriu de incompatibilitate cu funcția pe care o deține la Comisia pentru Cultură a Camerei Deputaților! Nu are ce căuta acolo!
A consemnat pentru dumneavoastră al vostru devotat Patrick Matiș.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2021/01/iulian-bulai-facebook.jpg560900Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2021-01-29 17:31:362021-12-18 21:52:23Patrick Matiș – Iulian Bulai a devenit o amenințare serioasă la adresa culturii române
Miron Manega - Adio CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanța, Aeroportul Henri Coandă și Tarom! Florin Cîțu le scoate la vânzare activele
Încă de la începutul lunii septembrie a anului trecut, analistul economic Adrian Câciu trăgea un semnal de alarmă în legătură cu proiectul unei ordonanțe de urgență privind modificarea Legii 173/2020. Această lege, așa cum era ea formulată la acel moment, interzicea, pentru o perioadă de 2 ani, înstrăinarea participațiilor statului la companiile la care mai este acționar, participații care includ nu numai ACȚIUNILE, ci și ACTIVELE acestor companii. Erau vizate de ordonanță companii precum CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanta, Aeroportul Henri Coanda și Tarom. În ciuda avertismentului, preluat de mai multe publicații, la începutul lunii octombrie 2020, Guvernul Orban a adoptat această Ordonanță de Urgență care dă, practic, startul pentru privatizarea mascată a ultimelor companii în care statul român mai este acționar.
Iată care era vechea formă a Art.2 (1) din Legea 173/2020: „Se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operațiuni privind înstrăinarea PARTICIPAȚIILOR (s.n.) statului la companiile și societățile naționale, precum și la societățile la care statul are calitatea de acționar, începute anterior intrării în vigoare a prezentei legi”.
Și iată noua formă: „Se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operațiuni privind înstrăinarea ACȚIUNILOR (s.n.) deținute de stat la companiile și societățile naționale, precum și la alte societăți la care statul are calitatea de acționar, aflate în curs de realizare”.
Prin această modificare „subtilă” a legii s-a urmărit scoaterea activelor companiilor din rândul interdicțiilor, pentru a le putea înstrăina prin vânzare, companiile de stat rămân astfel doar entități juridice pe hârtie.
Am semnalat cele de mai sus, încă din numărul 76 al revistei CERTITUDINEA (10 noiembrie 2020). Revenim la subiect, întrucât Florin Cîțu îl readuce în actualitate cu asupra de măsură. El nu vrea doar să preia spre instrumentare prevederile ordonanței, vrea să abroge în întregime Legea 173/2020, în scopul „atragerii de noi investiții străine în România”. Iată ce declara premierul, la jumătatea lunii ianuarie, într-un interviu la Radio Guerila: „Vom abroga acea lege, cu totul […]. Aici nu este vorba de înstrăinare a acţiunilor, e vorba de a atrage capital în România. Asta facem, capitalizăm aceste companii. Nu avem resursele la buget să capitalizăm toate aceste companii, la nevoile pe care le au aceste companii pentru investiţii şi pentru a se dezvolta. Şi atunci, bineînţeles, că o parte din acţiuni sau din proprietatea acestor companii este transferată, în schimbul acestui capital, altor acţionari. Se întâmplă peste tot în lume. Şi, mai mult de atât, ceea ce am observat şi în România, dar şi în alte ţări, acolo unde am avut astfel de injecţii de capital şi au venit după aceea cu un management performant, cu o guvernanţă corporativă […], acele companii au fost salvate, au mers mai departe, au angajat oameni, au fost profitabile, au plătit taxe la buget. Asta este reţeta pe care vrem să mergem […]. Ceea ce facem noi prin abrogarea legii nu înseamnă neapărat că mâine vom începe să vindem. Nu, este un semnal pe care-l dăm pieţei de capital, investitorilor străini că în România proprietatea privată este sfântă, în primul rând, şi, în al doilea rând, că nu suntem o ţară care nu doreşte să vină investitori. Deci, suntem o economie deschisă, o economie modernă, care ştie să lucreze cu instrumentele pieţei de capital”.
Este o întoarcere la metoda privatizării prin vânzarea de active, care a dus la punerea pe butuci a industriei și economiei românești în anii ’90. Reamintim companiile de stat vizate de „transferul” activelor în proprietatea unor companii străine: CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanța, Aeroportul Henri Coanda și Tarom. Din cele declarate de Florin Cîțu, rezultă una din două: ori că premierul nu știe ce vorbește, ori că ne crede mai proști decât domnia sa, ceea ce ar fi destul de greu. Reușește totuși să ne lase fără replică atunci când afirmă că „aici nu este vorba de înstrăinare a acţiunilor, e vorba de a atrage capital în România” (sic!)… Sau când spune că vrea, de fapt, să salveze companiile, nu să le vândă. Să le salveze, poate, dar pentru cine?… Și mai zice una, monumentală: „prin abrogarea legii nu înseamnă neapărat că mâine vom începe să vindem”. Dar când, domnule Cîțu? Poimâine?
Miron Manega - Atenție, AUR! Ca să fii român, trebuie să poți!
Fraza din titlu îi aparține marelui poet patriot Grigore Vieru și constituie sloganul sau deviza defunctei mele emisiuni „Trezește-te, Gheorghe, trezește-te, Ioane!” de la 6 TV. „Defuncte” e un fel de a spune, căci ea a încetat odată cu retragerea licenței de emisie a postului amintit, dar poate fi reluată oricând, în altă parte. Ceea ce chiar se va întâmpla, anul acesta…
Sfârșitul anului trecut a… început cu intrarea în Parlamentul României a Alianței pentru Unirea Românilor (AUR). S-au emis tot felul de teorii conspiraționiste care încearcă să explice „inexplicabilul” acestei apariții neașteptate, deși ea este perfect explicabilă din punct de vedere sociologic.
Electoratul, în ansamblul lui, păstrând proporțiile participării la vot, s-a săturat, pur și simplu, de corupția, miciuna, nesimțirea, trădarea de neam și țară, jaful generalizat și toate corelativele lor, instrumentate de la nivelul structurilor de putere, începând chiar din 1990.
În toată această perioadă, a existat un singur moment de redeșteptare națională, care s-a dovedit ulterior o ambuscadă politică în care au eșuat, aproape iremediabil, toate speranțele unui popor umilit și obidit: în 2012, partidul lui Dan Diaconescu (PP-DD), a intrat în parlament cu 14,65% voturi în Senat (21 de senatori) și 13,99% la Camera Deputaților (47 de deputați). A fost cea mai mare manipulare politică din ultimii 30 de ani, magistral regizată și genial valorificată de cei care au gândit-o, Legea Cojocaru fiind variantă socială a drepturilor naționale.
Dându-și seama de potențialul electoral al acestei legi, Dan Diaconescu l-a invitat pe Constantin Cojocaru la OTV, s-o prezinte. A urmat un întreg serial despre Legea (varianta) Cojocaru, la emisiunea „Se întâmplă acum” a lui Tudor Barbu, în care marele economist a prezentat pe îndelete, punct cu punct, oportunitatea, necesitatea dar, mai ales, fezabilitatea acestei legi, adaptată la condițiile economice ale României anului 2010.
Efectul de audiență a fost fulminant. Publicul a constatat brusc că există o soluție concretă de ieșire a României din prăpastie și de asigurare a bazelor unei bunăstări generale pentru toți cetățenii țării. Creșterea neașteptată de audiență l-a determinat, în februarie 2010, pe Tudor Barbu să declanșeze o campanile de strângere de semnături pentru susținerea „Legii Cojocaru”. O idée aparent lăudabilă dar care, în realitate, avea în spate un plan diabolic.
La începutul lunii martie numărul semnăturilor era atât de mare (se adunau zilnic adeziuni de ordinal zecilor de mii) încât asta l-a determinat pe Tudor Barbu să treacă la Planul B. La acel moment, pe site-ul lui Constantin Cojocaru era publicată doctrina proiectului de partid conceput de acesta, care se numea PARTIDUL POPORULUI (denumire împrumutată de la partidul mareșalului Alexandru Averescu, înființat în 1920).
Pe 25 martie 2010 (dată la care se adunaseră 600.000 de semnături), Tudor Barbu a anunțat pe post că susținătorii Legii Cojocaru s-au hotărât să-și facă un partid. Numai că, pe burtiera emisiunii nu a mai apărut „Legea Cojocaru”, ci „Legea Cojocaru – OTV”. Ceea ce l-a deranjat pe autorul legii, care i-a reproșat lui Tudor Barbu maniera incorectă în care a procedat.
Din acel moment, Constantin Cojocaru nu a mai fost invitat la OTV, deși emisiunile pe aceeași temă au continuat. În câteva luni, „Legea Cojocaru – OTV” s-a „transformat” în „Legea OTV-Cojocaru”, apoi, în final, în „Legea OTV”. A urmat, în luna iulie a aceluiași an, circul cu arestarea lui Dan Diaconescu care, în drum spre închisoare, a declarat presei că e arestat pentru că a susținut „Legea Cojocaru”.
„Spectacolul” a continuat după ieșirea acestuia din arest, când el a anunțat că, împreună cu colegii de celulă, a luat decizia istorică de a înființa PARTIDUL POPORULUI ROMÂN (cu Tudor Barbu viitor premier și Dan Diaconescu președinte al țării). Erau strânse, la acel moment (23 iulie 2010), peste un milion de semnături pentru Legea Cojocaru.
Intenția declarată de Dan Diaconescu de a-și face partid fusese devansată însă de Constantin Cojocaru, care înființase déjà (încă din 3 iulie), partidul cu denumirea PARTIDUL POPORULUI. A urmat un război surd între Constantin Cojocaru și Dan Diaconescu, pe care l-a câștigat acesta din urmă, având atuul unui post de televiziune și complicitatea întregii mass-media, care l-a supus pe Cojocaru unui embargo total: niciun post de televiziune nu i-a acordat șansa de a denunța public uriașa escrocherie, prin care electoratul a votat pentru Dan Diaconescu, crezând că votează pentru Constantin Cojocaru.
Această șansă, mai exact acest drept elementar la replică, i-a fost acordat abia în februarie 2014, în cadrul emisiunii „Trezește-te, Gheorghe, trezește-te, Ioane!” de la NAȘUL TV. A fost însă o reabilitare tardivă și cu o audiență extrem de limitată în raport cu impresia generală indusă de OTV: aceea de mega-escrocherie, prin care poporul român a fost furat grosolan, Constantin Cojocaru fiind „îngropat” în dejecțiile acestei manipulări sordide. Prin ceața toxică emanată de OTV, marele economist a fost perceput de opinia publică nu ca victimă, ci ca părtaș la această mega-escrocherie. Percepție greu de contracarat, chiar și astăzi.
Am făcut această digresiune din mai multe motive. Unul ar fi acela de a sugera partidului AUR reluarea și promovarea, la nivel parlamentar, a Legii Cojocaru, care este nu numai o șansă reală de prosperitate pentru cetățenii României, ci și un prilej de a onora memoria unuia dintre cei mai mari economiști pe care i-a dat acest pământ. Precizez că atunci, în 1990, când a fost lansată „Varianta Cojocaru”, cei care conduceau România au preferat să adopte „Legea Brucan” (Legea 15), care continuă să-și producă efectele și care a adus țara în prăpastia economică în care se află.
Un al doilea motiv este acela de a atrage atenția asupra pericolelor la care este supusă orice inițiativă sănătoasă, oricât de generoasă ar fi ea, atunci când se pune de-a curmezișul unui program de distrugere, hotărât la nivel supranațional sau suprastatal. Hai să-i zicem, generic, globalist… Or, AUR-ul este, în acest moment, „nebunul de pe tabla de șah”. E chiar mai mult decât atât, e nebunul antisistem care a răsturnat piesele de pe tablă, încurcând toate strategiile de joc.
Și, cum acest lucru nu se poate ierta, s-au mobilizat, împotriva lui, toate resursele de manipulare, denigrare, caricaturizare, dezbinare sau distrugere la propriu a partidului, pentru a repune jocul politic în albia „corectitudinii”. Toate vulnerabilitățile (care nu sunt puține) au fost și vor fi exploatate la maximum, pentru ca acest partid să-și dea duhul, fie sfâșiat de haitele de lătrători din mass-media, fie subminat de cei care ar fi trebuit să-i fie aliați, fie tras la fund de numărul de incompetenți care au ajuns în parlament prin conjunctura alegerilor. Pentru că ăsta-i adevărul: AUR este o armată de strânsură! Nu este ceva neapărat negativ în asta, doar că e nevoie de multă știință și abilitate ca să faci funcțională și să ții unită o oaste neinstruită în care fiecare caporal se crede general și orice mârțoagă, cal de curse.
Există, din fericire, în partid și câțiva intelectuali de rasă, a căror meserie este gândirea și care au și un profund sentiment al apartenenței la propria națiune. Dar nici ei nu au experiența politică a conviețuirii cu șacalii din parlament, care îi vor sfâșia la prima mișcare greșită. Le vor fura membrii importanți, le vor sparge unitatea (și așa fragilă), îi vor ridica pe unii împotriva altora, îi vor ademeni pe cei mai slabi cu promisiuni deșarte, îi vor denigra pe cei valoroși prin campanii mediatice, le vor scormoni sau le vor inventa trecutul, vor murdări tot ce se poate murdări. Lista „tehnologiilor” de manipulare este uriașă iar cei care le folosesc sunt experți. Cazul-școală Constantin Cojocaru este o ilustrare emblematică a arsenalului de resurse și mijloace care se pot mobiliza pentru exterminarea unei simple idei luminoase, dar incorectă politic.
Or, AUR, în integralitatea sa, este incorect politic. Este un partid antisistem. Nu știu dacă George Simion și Claudiu Târziu sunt conștienți de disproporția raportului de forțe dintre AUR și Sistem, dar mai ales de răspunderea uriașă care apasă pe umerii lor, respectiv întreg patrimoniul de valori identitare românești, pe care vor trebui să le protejeze și să le redea demnitatea pierdută.
N-o vor putea face singuri, asta e sigur. Dar o pot face cu ajutorul celor pentru care se luptă. Nu e imposibil să identifice specialiști voluntari în oricare domeniu al vieții social-economice. Există déjà un nucleu de oameni care au soluții pentru aproape orice problemă care a pus România pe butuci. Trebuie să știe doar să-i mobilizeze.
Există ipoteza (conspiraționistă) că partidul AUR, al cărui stindard sau crez e românismul, ar fi intrat în Parlament tocmai pentru a compromite românismul. Nu cred. Dar, ca ziarist pățit, nici nu exclud această neagră perspectivă. Prea au compromis mulți ideea națională, folosind-o ca steag fals, ca să nu-mi rezerv această minimă prudență metodică.
Dacă nu vor reuși sau dacă, mai rău, vor compromite ideea pentru care luptă (salvarea valorilor identitare românești), ei vor fi singurii vinovați. Pentru că au intrat în luptă nepregătiți. Vor fi judecați după „scorul” obținut, nu după șansele ratate, nici după scuzele invocate. E o luptă din care nu te porți întoarce decât „sub scut sau pe scut”. Căci, așa cum spunea Grigore Vieru, „ca să fii român, trebuie să poți”. Iar pentru asta îți trebuie trei lucruri esențiale: voință, știință și conștiință.
P.S.: Emisiunea „Trezește-te, Gheorghe, trezește-te, Ioane!” în care Constantin Cojocaru a denunțat mega-escrocheria OTV prin care PP-DD a intrat în Parlament, poate fi vizionată AICI.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646x404-2.jpg404646Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2021-01-16 18:09:392021-01-16 18:12:37Miron Manega – Atenție, AUR! Ca să fii român, trebuie să poți!
Deci, se poate? Ștefan Stănuș, are două facultăți, este cioban și vrea să revoluționeze fermele tradiționale
Ștefan Stănuș are puțin peste 20 de ani și pentru că de mic copil a fost cioban, a decis că e momentul să-și facă meseria într-un mod mai apropiat de vremurile moderne.
Avea doar cinci, șase ani când a fost lăsat pentru prima dată să aibă grijă de animale, motiv pentru care spune că nu prea a ajuns pe la grădiniță, iar, cel puțin în clasele primare, anul lui școlar era mult mai scurt deoarece trebuia să meargă cu animalele de primăvara până toamna târziu. Abia pe la 19 ani a realizat că el poate să învețe, s-a ambiționat, iar azi este student la două facultăți, la una dintre ele cu bursă de merit, bani pe care îi folosește pentru a-și plăti studiile la cea de-a doua.
Familia lui Ștefan Stănuș are sute de oi și zeci de vaci, animale ce asigură traiul de zi cu zi tuturor membrilor, dar care cer și un efort fizic deosebit. Tatăl se ocupă de animale, iar mama de brânzărie, Ștefan și fratele său ajutând cât e ziua de lungă acolo unde e mai multă nevoie.
Am vorbit cu Ștefan Stănuș înainte de Crăciun, o perioadă în care nu e foarte mult de muncă la fermă pentru că oile nu dau lapte și nici nu trebuie duse la păscut, o perioadă mai liniștită pentru familie. Ștefan însă își pregătea licența și examenele finale, așa că nu era nici pe departe odihnit. Am povestit mult, am râs și mai mult și la final am tras o concluzie: dacă iubești natura, animalele și viața liniștită de la țară, poți face lucruri minunate în România. Trebuie doar să-ți dorești și să muncești, restul se întâmplă de la sine.
Cei de la revista Life i-au luat un interviu în exclusivitate lui Ștefan. Să vedem:
Ștefan, cum arată o zi din viața ta? Ce faci de când te trezești, până seara?
Anul acesta nu fac prea multe pentru că sunt anul IV la facultate și mă ocup mai mult de școală. Intru la cursuri dimineața, între timp lucrez pentru licență, iar după-amiaza intru iarăși online, la cursuri.
Ești student la două facultăți, nu?
Da, la Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere la Brașov și la Facultatea de management, la Cluj.
Dar tu din ce zonă a țării ești?
Sunt din județul Alba, din satul Cheia de Sus.
E un sat dintr-acela pitoresc, pe vârf de deal?
Nu e pe vârf de deal, e între dealuri, însă chiar la baza dealului. E un sat destul de mare și populat și tranzitat datorită industriei din Sebeș. Partea frumoasă e că tineretul din sat nu prea pleacă la oraș sau în alte țări, sunt foarte mulți care rămân.
Ștefan, tu ești singur la părinți?
Mai am un frate și o soră, amândoi mai mari decât mine.
Ștefan Stănuș alături de familia lui
Ei sunt acasă, sau sunt plecați prin lume?
Sora mea s-a măritat și s-a mutat lângă Orăștie, iar fratele meu e acasă și îi ajută pe părinții mei. Cât timp eu sunt plecat la școală, el e baza.
Părinții tăi cu ce se ocupă?
Sunt fermieri dintotdeauna. De când erau copii, au avut grijă de animale și asta a fost ocupația lor toată viața. Tata administrează ferma de oi, iar mama se ocupă de brânzărie. Ferma de animale este separată de casă, e undeva la vreo 50 de kilometri, așa că taică-meu e mai mult în fermă, iar mama e acasă cu brânzăria.
Aveți și vaci?
Da, sunt tot la fermă.
Câte animale aveți?
Avem câteva… Vreo 700 de oi și vreo 40 de vaci.
Ștefan Stănuș
Și doar familia voastră se ocupă de atâtea animale?
Da, doar familia noastră. Uneori mai angajăm și oameni, dar asta e o mare problemă pentru că nu se găsește forță de muncă. Însă cu vacile avem noroc pentru că sunt de carne și nu le mulgem. Sunt vaci din rasa Angus, rasă de carne pe care nu le mulgem niciodată, lăsăm vițeii să sugă laptele până aproape de înțărcat ca apoi să fete iarăși. Iar vițeii îi vindem.
Și oile le mulgeți, nu, că doar de aceea aveți brânzărie?
Da, oile le mulgem și facem doar brânză de oaie. Dar și acestea le mulgem doar pe timp de vară pentru că iarna fată ca să avem miei de Paște.
Chiar aseară am vorbit cu tata și mi-a spus că au fătat cinci.
Tu asta știi de când te-ai născut? Ai crescut printre animale?
Da. Când eram mic stăteam la bunici, ei fiind la rândul lor fermieri. De foarte mic mergeam cu vacile la pășune. Asta făceam doar primăvara și toamna pentru că toată vara urcau la munte vacile și eu nu puteam merge cu ele. Pe la 5-6 ani eu alergam după vaci.
Ștefan Stănuș la vârsta grădiniței
La școală aveai timp să te duci?
La grădiniță nu am prea fost și nici la școală, mai ales în clasele mici. Primăvara și toamna vorbeau părinții cu profesorii să-mi dea note mai repede ca apoi să pot pleca cu vacile, iar ei înțelegeau și mă lăsau. Eu terminam anul școlar primăvara și îl începeam toamna târziu, când se termina sezonul de mers cu vacile.
Ce norocos! Mergeai mai puțin la școală…
Da, anul meu școlar era mai scurt cu vreo lună și jumătate, maxim două luni.
Păi și îți plăcea cu vacile sau ți-ar fi plăcut să mergi și tu la școală ca toți ceilalți copii?
Nu-mi plăcea la școală, eram foarte fericit cu animalele. Și când mergeam cu vacile bunicilor, și când mergeam cu ai mei la oi, tot timpul eram singur cu animalele, dar nu mă plictiseam. Frații mei fiind mai mari ca mine, nu se jucau cu mine, motiv pentru care îmi inventam tot felul de jocuri de unul singur.
Ștefan Stănuș în fragedă pruncie, pe câmpul pe care pasc animalele familiei
În ce moment ai realizat tu importanța învățăturii?
Pe la 19 ani. Până atunci nu m-a interesat școala, motiv pentru care am rămas și corigent și am avut foarte multe note mici.
Și ce s-a întâmplat la 19 ani, ce te-a luminat de ai ajuns student la două facultăți?
Nici nu știu exact, nu am un motiv anume. Îmi amintesc însă că am fost în Germania să cumpăr o mașină, iar la întoarcere m-am oprit să mă odihnesc la verișoara mea de la Timișoara. Ea învăța pentru BAC și se văita că e greu, deși avea doar o jumătate de caiet studențesc. Atunci m-am ambiționat și am zis: „dar ce, nu pot eu să învăț caietul acesta, ce e așa de greu?”. Așa că m-am ambiționat și pentru că urma să dau și eu BAC-ul m-am pus pe învățat. Dimineața la 4 mă trezeam și mergeam la muls, de la 7 la 10 dimineața dormeam și apoi învățam până la 4 după-amiaza când mă duceam iarăși la muls. O lună și jumătate am avut programul acesta și după ce am văzut că am luat BAC-ul, am prins curaj și am prins gustul învățăturii.
Ștefan Stănuș în vremea adolescenței, când a descoperit importanța învățăturii
Și când ai ales să mergi la două facultăți, ce au spus părinții tăi?
Mama a zis că o să-mi fie greu, mai ales că vedea că mă stresam foarte tare. Eu când m-am apucat serios de învățătură eram paralel cu totul, nici nu știam să învăț.
Nu te-au întrebat la ce-ți trebuie atâta școală?
Nu. Ei sunt genul de părinți care mă susțin în tot ceea ce vreau să fac.
Mai sunt ciobani cu atâta școală ca tine?
Sincer, nu am văzut. Mai demult am întâlnit în vârf de munte un cioban care avea două facultăți, dar părea că picase într-o altă extremă. Sper să nu ajung și eu așa. Stătea singur în vârf de munte și se ocupa de oi și făcea și brânză.
Din ce-mi povestești, ferma familiei ar putea să vă asigure un trai bun tuturor dacă munciți. Ce vrei tu să faci cu școala? Nu vrei să rămâi acasă?
Nu știu. La un moment dat mă gândeam să mă angajez, dar după cum stă treaba, stau să analizez dacă nu ar fi mai bine să duc mai departe afacerea familiei. Și dacă m-aș angaja, aș face-o doar în apropierea casei ca să pot veni să-i ajut pe părinți.
Să vii în continuare la muls?
La muls nu mai vreau, m-am săturat. Aș vrea să mă ocup să modernizez ferma, să accesez fonduri europene, să investim în mulgătoare și să găsim o soluție să mulgem oile și pe timp de iarnă. Aș vrea să avem tot timpul lapte ca să facem brânză tot timpul, nu doar pe timp de vară.
Și mama face singură brânză?
Toată vara trecută eu am ajutat-o că am fost acasă.
Și ce faceți cu brânza?
O vindem la piață la Aiud, facem parte din Asociația de produse tradiționale din județul Alba, mergem la diferite târguri – acum nu, din cauza pandemiei – și o vindem și en gros, către mai multe magazine.
Ștefan Stănuș în clasele primare
La noi la București ajunge brânza voastră?
S-ar putea să ajungă, noi nu știm pentru că nu știm către ce magazine pleacă. Am mai fost și la București la diferite târguri de produse tradiționale, dar, repet, acum nu se poate.
În afară de brânză și viței de carne, mai aveți și alte bunătăți?
Am mai făcut virsli, sloi de oaie și mai multe sortimente de brânză.
Ștefan, ce vrei să te faci când o să fii mare?
Și acum mai râd cu frate-meu când vedem ceva frumos și îi spun: „Când o să fiu mare o să fac aia, sau o să-mi cumpăr aia”. Nu știu, încă mă gândesc la viitor, nu am niște planuri clare pentru că vremurile pe care le trăim nu sunt foarte stabile. În 2021 am de gând să accesez fonduri europene și cred că prima investiție va fi o plantație de zmeură pentru că-mi place foarte mult zmeura. În același timp vreau să modernizez și ferma de oi. Am multe idei, sănătoși să fim.
Bănuiesc de asta ai ales facultatea de Management?
Da, acesta a fost motivul. De mic îmi plăcea să fac afaceri și aș vrea să ajung să le fac la un nivel profesionist. Ținând cont că iau bursă la Brașov, mi-am făcut calculele și am realizat că bursa de pe un an de zile îmi ajunge să plătesc trei ani la Cluj. Așa mi-am permis a doua facultate.
Ce înseamnă că ți-au plăcut afacerile de mic? Ce afaceri făceai?
Diferite schimburi și negocieri cu copiii din sat. Când am intrat la facultate mergeam la București, cumpăram tricouri din Dragonul Roșu și le vindeam apoi în cămin sau la prieteni.
Dar când erai mic, ce spuneai că vrei să te faci?
Spuneam că vreau să mă fac bucătar sau tâmplar. Unchiul meu era tâmplar și îmi plăcea la nebunie să stau pe lângă el. În plus, mi-a plăcut tot timpul să fac mâncare, iar meseria de bucătar părea un drum firesc.
Te-ai gândit vreodată să te muți în București sau să pleci din țară?
Nu. Am fost doar în vizită, însă nu mi-a plăcut, e prea mult haos, mie îmi place liniștea și îmi place să trăiesc la țară.
Din țară nu m-am gândit să plec. Poate, la un moment dat, dacă nu voi putea să realizez aici ceea ce vreau, o să iau în considerare și asta. Până atunci o să stau în țară pentru că eu cred că se pot face lucruri frumoase și aici. Doar să-ți dorești și să muncești.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2021/01/img-20201201-wa0029-800x460-1.jpg460800Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2021-01-16 17:35:212021-01-16 17:35:21Deci, se poate? Ștefan Stănuș, are două facultăți, este cioban și vrea să revoluționeze fermele tradiționale
Neînfricatul Mărgelatu vine la TVR 1 - urmăriți seria integrală, din 3 octombrie
Unul dintre cei mai iubiţi eroi din filmul românesc, Mărgelatu, vine în fiecare sâmbătă, de la ora 21.10, la TVR 1, cu întreaga sa serie de aventuri. În 3 octombrie, el porneşte aventura pe „Drumul oaselor”
De-a lungul a şase episoade, actorul Florin Piersic, acest „Clint Eastwood dâmbăviţean admirabil în deghizări, scump la vorbă, neprecupeţit în lovituri” – după cum îl caracteriza criticul Tudor Caranfil – dă viaţă eroului care i-a marcat cariera. Când spui Florin Piersic, inevitabil te duci cu gândul la Mărgelatu – nonşalant, cu pălăria pe ochi, spărgând seminţe şi zâmbind zeflemitor. Pornind pe Drumul Oaselor, primul film din serie, Mărgelatu păşeşte simbolic pe drumul spre nemurire, devenind probabil cel mai îndrăgit personaj de aventuri pentru cinefilii români şi nu numai.
Mărgelatu a devenit erou apreciat şi în alte ţări în care a fost difuzat, reacţii impresionante venind, surprinzător, chiar şi din partea spectatorilor din China. Nebărbierit, cu hainele prăfuite, scump la vorbă, persoanjul interpretat de Florin Piersic a strâns cu „Drumul oaselor” (1980)aproape 5 milioane de spectatori în doi ani şi jumătate, un record absolut pentru anii în care a fost lansat.
Au urmat încă cinci episoade pline de acţiune, cascadorii şi intrigă în filmele: „Trandafirul galben” (1982), „Misterele Bucureştilor” (1984), „Masca de Argint” (1984), „Colierul de Turcuoaze” (1985) şi „Totul se plăteşte” (1986) – toate având peste un milion de spectatori în primele şase luni.
În 3 octombrie, aventura lui Mărgelatu începe la TVR 1 în Drumul oaselor cu transportul unor giuvaere cu care paşoptiştii trebuie să cumpere arme pentru revoluție. O mână de revoluţionari ies învingători în lupta cu potera prin inteligență, ingeniozitate şi curaj, până ajung să fie trădaţi şi riscă să piardă totul. Atunci apare Mărgelatu, un personaj misterios care se alătură revoluţionarilor și-i ajută fără ca cineva să ştie cine este, de unde vine şi ce urmăreşte. Mărgelatu una spune, alta face. Spune enigmatic că vine de la ocnă unde fusese aruncat pentru o muiere, dar dovedeşte că este un viteaz, un obişnuit al luptelor directe şi al celor de culise, un individ inteligent, stăpânit la vorbă dar iute în gândire, obişnuit să poruncească. Misterul lui Mărgelatu nu se dezvăluie la finalul primului episod, el doar dovedeşte că este un conducător înțelept dar autoritar, un om care a văzut şi a făcut multe la viața lui. La finalul episodului, când totul se sfârşeşte cu bine, Mărgelatu pleacă singur, spre o nouă aventură.
Urmăriţi seria Mărgelatu la TVR 1, din 3 octombrie, în fiecare sâmbătă, de la ora 21.10, astfel:
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2020/10/margelatu-3.jpg359640Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2020-10-08 18:07:462020-10-08 18:07:46Neînfricatul Mărgelatu vine la TVR 1 – urmăriți seria integrală, din 3 octombrie
Mihai Șomănescu - Profesor universitar de la București anunță că pleacă din țară după alegerea lui Fritz și a lui Clotilde
Horea Mihai Bădău este lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București și printre altele, Profesor-cercetător la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franța, iar joi a anunțat că în urma rezultatelor alegerilor locale din weekend, va pleca din țară.
Mai precis, este vorba despre faptul că Timișoara l-a ales pe germanul Dominic Fritz ca primar, iar la Sectorul 1 din București a fost votată franțuzoiaca Clotilde Armand.
Horea Bădău scrie pe blogul său că a primit mailuri de la colegi din Franța care erau stupefiați că „un om cu un CV atât de slab cum este cel al lui Fritz, poate ajunge primarul unui oraș atât de mare cum este Timișoara?”.
Reacțiile au fost și mai puternice în cazul Clotildei Armand.
„La al doilea mail aflaseră că a câștigat și Clotilde Armand. Și atunci s-a dezlănțuit cumplita ironie franțuzească, mi-au scris: ‘Formidabil, atunci vin și eu să fiu primar la București’! Etc. Formidabil! Adică dacă e atât de ușor la voi să ajungi primar, adică dacă oamenii sunt atât de proști și slab pregătiți încât nu există cineva mai bun decât Clotilde Armand, atunci vin și eu la voi în Bangladesh, să fiu boier… Acest ‘Formidabil’ ascunde tot disprețul, arată opinia care se creează despre noi ca popor, mai exact opinia că suntem un popor de mâna a doua, un popor slab pregătit, atât de slab pregătit, că nu are reprezentanți proprii mai bine pregătiți decât Clotilde și Fritz. Ne-am făcut de râs în Europa. Francezii râd de noi, cu siguranță râd și alții. Și eu m-am săturat să mă lupt cu asta. M-am săturat să văd că râd de noi, pentru că români cu studii superioare fac munci necalificate în Franța, Germania, Anglia etc., m-am săturat să râdă de noi, că aproape toate femeile care curăță veceuri în hotelurile din Franța sunt românce și peste 50% au studii superioare, m-am săturat să râdă de noi, pentru că românii sunt atât de proști, încât apelează la Fritz și Clotilde, pentru că nu au alte persoane mai deștepte și mai bine pregătite de atât, m-am saturat să râdă de noi pentru că românii din străinătate pleacă capul pentru bani (iar românii din țară cred că străinii sunt rasă superioară)”, a scris Horea Bădău.
Tânărul spune că în urma acestor evenimente, a hotărât să plece din țară, pentru că nu vrea să mai trăiască într-o țară în care oamenii au mentalitatea de iobagi.
„De aceea, acum, mi-e rușine că sunt român.
Și, sincer, am început să mă satur să-mi fie rușine să fiu român. Aș vrea să aparțin unei nații mândre, cum sunt sârbii, care să nu spele veceuri în străinătate, să nu se umilească și să nu plece capul în fața străinilor, să nu se poarte cu ei ca și cum ar fi o rasă superioară, aș vrea să nu simt că trăiesc într-o țară unde oamenii nu pot să uite că au fost iobagi și nu se pot dezbăra de mentalitatea de iobagi”, a continuat el.
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2020/10/horea-badau-pleaca-din-tara.png219537Patrick Matishttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgPatrick Matis2020-10-04 08:10:202020-10-03 22:12:41Mihai Șomănescu – Profesor universitar de la București anunță că pleacă din țară după alegerea lui Fritz și a lui Clotilde
Cătălin Berenghi - Democrație înseamnă, în primul rând, respectarea Libertății de Exprimare
Democrație înseamnă, în primul rând, respectarea Libertății de Exprimare. Nu voi face referire la modul în care unii înțeleg să abuzeze de această libertate. Ci, cu profundă indignare, voi face referire la instituțiile Statului, care au fost îndrituite să vegheze ca, și libertatea mea de exprimare, atât ca cetățean dar mai ales ca și Candidat Independent la Primăria Generală, să fie respectată și asigurată! Aceste instituții, în privința mea, au încălcat atât Legea Electorală cât și propriile Decizii!
Mă voi opri la nici mai mult nici mai puțin decât Decizia din 14 August 2020 a Consiliului Național al Audiovizualului care, în conformitate cu Legea 115/2015 cu completările și modificările ulterioare, a stabilit, la Articolul 2, următoarele:
„Candidații și reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice (…), precum ȘI CANDIDAȚII INDEPENDENȚI au acces GRATUIT la posturile de Radio și de Televiziune publice și private, în condițiile art. 66-68 din Legea nr. 115/2015.”
Iar la Articolul 3 din aceeași Decizie a CNA, se stipulează că:
„Radiodifuzorii publici și privați sunt OBLIGAȚI sa asigure desfășurarea unei campanii electorale ECHITABILE și CORECTE pentru TOȚI competitorii electorali, respectând următoarele principii:
a) echitate – toți candidații trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuți electoratului (…)”!
Doresc să o întreb pe distinsa doamnă Maria Monica Gubernat, Președinta Consiliului Național al Audiovizualului, dacă Consiliul dumneaei a monitorizat, așa cum prevede LEGEA, desfășurarea campaniei electorale de la televiziuni. Căci, dacă ar fi făcut-o, nu se putea să nu observe încălcarea flagrantă de către acestea a articolelor de mai sus, în sensul că, de mai mult de două săptămâni, asistăm la prezentarea, chiar și în afara timpilor legali de emisie, a doar trei candidați. Îi reamintesc doamnei în cauza și instituției pe care o conduce din banii poporului român, că eu, candidat independent, nu am putut sub nicio formă să îmi expun programul electoral, asa cum prevede legea.
Îmi poate spune CNA de ce? Mi-e greu să cred că, o instituție care se prezintă ca fiind o adevărată „poliție” ce controlează respectarea drepturilor cetățenești de către televiziuni, nu știe care e tariful la aceste televiziuni. Sau, mai exact, șpaga cerută. Păi nu scrie în lege căci competitorii electorali au acces GRATUIT la spațiile de antenă, fără discriminare și echitabil? Sau doar milioanele de euro date de 3 dintre candidați sunt importante și televiziunile, prezentându-i numai pe ei, manipulează electoratul?
Răspunde cineva moral, penal, administrativ pentru nerespectarea Legii?
A consemnat Cătălin Berenghi pe pagina sa de facebook, într-un comunicat de presă.
Bucureștiul este cel mai mare pol de dezvoltare urbană din România și chiar din această zonă a Europei.
PIB-ul pe locuitor este mai mare decât cel din Berlin și chiar decât cel din Helsinki, având șanse să prindă din urmă PIB-ul pe locuitor din Viena.
Salariul mediu net este de 3800 de lei/luna (775 euro). Față de salariul mediu ale vienezului este cu mult în urmă, dar în raport de veniturile medii pe țară este dublu, iar în raport cu pensia medie este aproape triplu.
De aceea în București sunt și cele mai multe credite de retail, cele mai multe dezvoltări imobiliare, cele mai multe super și hipermarketuri sau mall-uri și toate acestea au profit. Ca să nu mai vorbim că în București există cel mai mare (și cel mai poluant) parc auto din țară – peste 5 milioane de automobile.
Rata șomajului este neglijabilă – sub 0,1%.
Foarte multă lume lucrează în comerț, servicii și activități independente. Șoferi pe taxi sau uber/bolt/yango, frizeri, coafeze, cărăuși de mâncare sau produse, antrenori de fitness sau de dans, experți, consultanți, hotelieri etc., cei mai mulți și mai pe picioarele lor din țară.
Zonele turistice ale țării există și supraviețuiesc doar pentru că bucureștenii merg în concediu.
Chiar și vecinii bulgari sau unguri o duc bine pentru că bucureștenii merg în concedii în Bulgaria și Ungaria. Turismul din Grecia și cel din Turcia fac bani frumoși din concediile bucureștenilor. Toate aceste realizări economice incontestabile au început să se vadă în urmă cu 15 ani, dar au explodat în ultimii 4 ani.
Deși produce 24% din PIB-ul național (în masura în care România nu mai are economie – n. red.), Bucureștiul nu primește înapoi de la buget mai mult de 2,5% din PIB. Și nu se plânge de acest dezechilbru ciudat și injust decât rar, atunci când porțiunea din impozitele pe veniturile bucureștenilor care se cuvine administrației publice locale (principala încasare la bugetul capitalei) nu este în totalitate și la timp virată de la bugetul de stat, pentru ca politicieni ca Dragnea sau Orban/Cîțu au alte „priorități”.
În schimb, orașe ca Clujul, Timișoara, Aradul, Oradea sau Sibiul primesc mereu bani excedentari de la buget, deși se plâng permanent de „corupțea” de la București. Este clar că aceste orașe (pe care le iubim, căci nu contează politicienii care le gestionează temporar) primesc bani de la bucureșteni, în ciuda proiectelor (cel puțin interesante) de „aliante ale vestului” pe care le mojmondesc primarii lor de driapta, proiecte care vizează independența financiară de București (preferând, probabil, dependența financiară de Budapesta sau de Viena, adica statutul multisecular de vasal al suzeranului vestic).
Asta este o realitate a anului 2020, dar numai pana la „pandemie”.
În timpul pandemiei, principalul perdant este bucureșteanul, obișnuit să nu aștepte intervenția puterii centrale, politice, pentru a se descurca și dezvolta personal sau ca afacere.
Șomajul, înghețarea sau chiar încetarea activităților profesiilor liberale sau independente, falimentul, spectrul executării silite fiscale (final de octombrie) sau bancare (final de decembrie), blazarea, stresul constant generat de un sistem medical public închis aproape total (90% din capacitate nu lucrează, căci tot efortul este concentrat pe „lupta” cu covidul), costul ridicat și tensiunea maximă referitoare la școală și facultate etc., toate acestea vor șterge mare parte din realizările economice ale Bucureștiului și din veniturile bucureștenilor, cu consecința unei unde de șoc enorme în buget și în economia restului regiunilor țării (mai ales în turism).
O nouă stare de urgență – foarte probabilă, la cum arată cifrele și mutrele pământii ale statuilor pandemice – va pune bucureșteanul la pământ pentru mulți ani de acum încolo.
La această belea se adaugă si potențialul (nu foarte ridicat, din fericire) ca autoritățile publice locale – primar general, consiliu general, primari de sector, consilii locale – să fie populat cu prieteni ai interlopilor.
După „regulile” mafiei, interlopii cu nume de scenă de toate felurile (Câine, Capone, Duduianu) nu fac cadouri politicienilor, ci își cumpără privilegii. Donațiile, sponsorizările, voturile puse pe tavă în favoarea plicușor-danilor nu sunt daruri din inimioara lor, ci prețul plătit în avans pentru viitoare puz-uri, piețe agroalimentare, locuri de casă în parc, gropi de gunoi „ecologice”, parcări și alte „mizilicuri” de acest gen.
Cu acest gen de administrație locală nu doar că întreaga capitală va putea fi dusă în faliment și sub controlul interlopilor, dar noi toți vom ajunge in pragul sărăciei și vom fi nevoiți să ascultăm zilnic, pe stradă, la maxim maximorum, dedicații și manele pentru „fratele Câine” sau „barosanul Capone”.
Așa că vă întreb – asta vă doriți, stimați concitadini?
Mariana Rusen - Două noi emisiuni la TVR3 - din 19 sept. - cu și despre hituri internaționale și mari artiști
Din 19 septembrie, TVR 3 aduce două noi programe în grila sa de toamnă
MUSIC ®EVOLUTION – despre muzică, hituri şi artişti internaţionali şi 10 la 10 – un ciclu de 10 mini-interviuri neconvenţionale, cu 10 artişti români de nivel internaţional. Ambele proiecte sunt realizate de producătoarea Valentina Băinţan.
Sâmbătă, 19 septembrie, de la ora 21.00, debutează MUSIC ®EVOLUTION –un program inedit despre ce au în comun Johann Sebastian Bach şi Lady Gaga, Robbie Williams şi Serghei Prokofiev, Celine Dion şi Serghei Rahmaninov, sau The Beatles şi Beethoven. Pentru prima dată, vom avea ocazia să descoperim muzica clasică în mari hituri internaţionale, în celebre piese moderne de pop, rock, jazz sau blues.
Săptămânal, la MUSIC ®EVOLUTION, megastaruri precum Elvis Presley, Lady GaGa, Nat King Cole, Madonna, Robbie Williams, The Beatles, Beyonce devin protagoniştii unor ediţii în care muzica lor este analizată de invitaţi speciali.
Monica Davidescu, Alexandru Tomescu, Zoli Toth, Liana Stanciu, The Mono Jacks, Timpuri Noi, trupa FiRMA, Medeea Marinescu, Dan Dediu, Tiberiu Soare şi mulţi alţi artişti vor fi martorii unor demonstraţii concrete despre cum fragmente muzicale arhicunoscute din muzica modernă au corespondent de inspirație din muzica clasică.
Așadar, ce au luat starurile de azi din muzica geniilor de ieri – aflați la Music ®evolution, în fiecare sâmbătă, de la ora 21.00, numai la TVR3.
Tot din 19 septembrie, în fiecare sâmbătă de la ora 21.30 şi duminica de la 16.30, TVR 3 vă propune 10 la 10– un nou program în carefaceţi cunoştinţă, pe scurt, cu diverse personalităţi din lumea artistică: muzicieni, interpreţi, actori – artişti valoroşi, apreciaţi şi iubiţi de numeroşii lor fani din ţară şi din străinătate. În serii de câte 10 artişti, materialele difuzate sunt realizate de către fiecare intervievat în parte. Protagoniștii s-au filmat cu telefonul mobil sau cu tableta, răspunzând deschis și jovial la întrebările inedite primite.
Primii 10 artişti de nivel internaţional care au răspuns provocării de a-şi dezvălui personalităţile şi preferinţele, gândurile ascunse şi năzuinţele sunt: pianistele Alexandra Dariescu, Sânziana Mircea, Mara Dobresco, Axia Marinescu, dirijorul Gabriel Bebeşelea, actrița Monica Davidescu, interpreta de jazz Teodora Enache, solistul trupei The Mono Jacks – Doru Trăscău, violonistul Alexandru Tomescu, violistul Răzvan Popovici.
10 la 10 cu Alexandra Dariescu
Aşa cum declară producătoarea Valentina Băinţan „cu toţii sunt artişti de nivel internațional și îmi sunt și buni prieteni, astfel că atunci când le-am propus această mică ‘nebunie’ de a se filma singuri răspunzând la întrebările trimise pe mail, mi-au spus DA fără ezitare. Iar dacă la început au fost destul de sceptici privind valoarea răspunsurilor lor, în momentul în care și-au vizionat materialul finit au realizat că aceste mici filmuleţe au reușit să le surprindă personalitatea într-un mod cu totul inedit, punând în lumină partea lor intelectuală profundă și versatilă. Vă invit la TVR 3 ca, de-a lungul a aproximativ 10 minute, să descoperiţi artişti în frumoase ipostaze, în mediul lor, acasă, devoalând câteva dintre cele mai personale trăiri și situaţii ce nu au mai fost dezvăluite până acum.”
https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2020/09/10-la-10.jpg10801920Tudor Ursehttps://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2023/06/romania-culturala-logo-6.jpgTudor Urse2020-09-22 09:15:402020-09-22 09:15:40Mariana Rusen – Două noi emisiuni la TVR3 – din 19 sept. – cu și despre hituri internaționale și mari artiști
