Conf. univ. Mihaela Tătulescu a dus creațiile sale, reunite sub titlul Ars Fragmentarium, în Polonia, la galeria Sztuki Współczesnej, pe tot parcursul lunii octombrie.

Revenirea universitarului orădean pe simezele spațiului expozițional polon a fost consecința Premiului Special al galeriei de artă contemporană Sztuki Współczesnej, primit anul trecut de Mihaela Tătulescu, la cea de a XII ediție a Trienalei Internaționale de pictură a Euroregiunii Carpatice „Pătratul de argint”.

„Ars Fragmentarium reprezintă un seismograf al mentalităților românești; uniformizarea individului într-o societate lipsită de simboluri, evadarea dintr-un sistem în care orizontul este transformat într-un spațiu de izolare spirituală dar este și o încercare de a  redescoperi bucuria de a trăi într-o lume mai puțin fragmentată, mai puțin haotică”, își descrie lucrările sale Mihaela Tătulescu.

Prof. univ. dr. Aurel Chiriac, critic și istoric de artă, curatorul expoziției din Przemyśl, spune, la rândul său, că lucrările Mihaelei Tătulescu sunt „consecința unei atitudini doritoare să găsească răspunsuri la problemele de mentalitate cu care se confruntă încă lumea artiștilor contemporani români. Între lumi, Tensiuni mocnite, Pierdut în tranziție, Limbaj de lemn, Labirint. Izolare în grup, Puncte de vedere. Anarhia pionului, Aulic în contemporan  etc. sunt temele care au generat un imaginar ce mizează, în cazul Mihaelei Tătulescu, pe soluții compoziționale și armonii cromatice îndelung elaborate și asumate în plan stilistic”.

Mihaela Tătulescu, Nimburi Sfinți

Criticul și istoricul de artă consideră că Mihaela Tătulescu „a elaborat un vocabular plastic ce este  de fapt izvorât din respectul față de moștenirea autohtonă în domeniul artelor, mai cu seamă față de fresca medievală, unde bidimensionalitatea compozițiilor și frontalitatea reprezentărilor figurative asigură perceperea cu claritate a moralei subiectelor”.

De fapt, mai afirmă prof. univ. dr. Aurel Chiriac că „Mihaela Tătulescu construiește, prin seria de imagini caracterizate printr-un expresionism grafic ponderat, o succesiune de cadre orânduite în folosul înțelegerii vizuale a mesajelor transmise. Individualizarea, în acest mod, a unor compuneri artistice cu valențe estetice perfect individualizate asigură consacrarea unor puneri în pagină ce nu se complac a sta sub semnul suficienței. Dimpotrivă, Mihaela Tătulescu prin Ars Fragmentarium reușește să ne convingă că se află într-un moment fast al unei experiențe creatoare originale. Pentru Mihaela Tătulescu a fi parte implicată în confruntarea dintre tradiție și inovație în domeniul artei în general, a picturii în special, a condus-o la maturizarea unei poetici vizuale remarcabile prin coerența lexicului plastic care o susține din punct de vedere al unui concept estetic personalizat.”

Tabloul ales pentru a ilustra acest articol sugerează pierderea nimburilor din jurul capurilor de sfinți într-o tranziție spre indivizi cu vieți schematice, contorsionate și alcătuite din mici fragmente, ca un puzzle de nimicuri din care ne construim uneori viața.

O nouă expoziție urmează să fie vernisată la Muzeul Colecțiilor de Artă vineri, 14 noiembrie, ora 18.00: Corneliu Baba (1906-1997). Chipul feminin. O privire în detaliu. Curatoarele sunt Liliana Chiriac și Maria Muscalu Albani.

Proiectul expozițional este construit în jurul unei teme majore ale artei universale și, în același timp, o constantă a căutărilor plastice ale artistului: portretul feminin. 

Expoziția cuprinde peste 80 de lucrări de pictură și grafică, dar și obiecte personale și documente care au aparținut lui Corneliu Baba: caiete cu schițe, oglinzi, fotografii de familie, albume de artă etc., aranjate cronologic și tematic, însoțite de texte selectate din Jurnalele artistului și de informații despre personajele reprezentate completate de curatoare.

Portretele realizate după modele reale sau imaginare se regăsesc în toate perioadele sale de creație și ridică probleme picturale specifice, formând anumite conexiuni între privitor și creator, după cum însuși artistul dezvăluie:

„Portretul trebuie să șocheze nu prin asemănare, ci prin prezență, o prezență realizată pictural și încărcată de această forță dramatică”.

Între portretele feminine, pot fi identificate următoarele tipologii: portretul de familie, portretele de copii, portretul anonim, portretul cu identitate și portretul tematic sau portretul imaginar – inspirat de marii maeștri. Unele portrete aparțin temelor de suflet, începând de la portretele de țărani până la compoziții precum Scena de gen, Pieta, Spaima (teme cu un profund caracter filosofic).

Parcursul expozițional cuprinde mai mult de optzeci de lucrări de pictură și grafică, dar și obiecte personale sau documente ale artistului: caiete cu schițe, oglinzi, fotografii de familie, albume de artă etc., aranjate cronologic și tematic, însoțite de texte selectate din Jurnalele artistului și cu informații despre personajele reprezentate, completate de curatori.

Vernisajul este însoțit și de lansarea volumului bilingv C. Baba. Repertoriul colecției.

Ajuns recent la final, proiectul Mind the Gap. Echoes from the Archive, a adus în prim-plan arhiva artistică a teatrului, experiență fără precedent în Turda.

Proiectul a fost inițiat de Teatrul Național „Aureliu Manea” și a fost realizat cu sprijinul comunității locale, cercetătorilor și artiștilor din diverse domenii, care s-au întâlnit pentru a reimagina trecutul teatrului și a-l transforma într-un spațiu viu și accesibil pentru toate vârstele.

Acesta a debutat cu programul de cercetare, când în urma unui call național au fost selectate cinci artiste: Sabina Cojocaru, Diana Ludu, Sara Pongrac, Alexandra Rusu și Larisa Tofan, cărora li s-au alăturat Luana Hagiu și Paula Dalea.

Sub îndrumarea trainerilor Rucsandra Pop, Iuliana Dumitru și Kaya Behkalam, artistele au participat la workshopuri dedicate cercetării arhivei teatrului. Împreună cu echipa de proiect, au lucrat direct cu documentele și au creat materiale editoriale originale, completate de replici 3D ale unor elemente scenografice care readuc la viață istoria vizuală a teatrului.

Rezultatele cercetării s-au concretizat în texte cu teme diverse — de la relația publicului turdean cu spectacolele sale și colaborările internaționale din anii ’90, până la poveștile mai puțin cunoscute despre femeile din spatele cortinei și rolul fotografiei de spectacol ca martor al transformărilor politice.

Articolele pot fi regăsite pe platforma tnamtdigital.ro, alături de o secțiune dedicată lucrărilor AR și materiale despre stagiunile teatrului din perioada 1989–2023.

A urmat pregătirea expozițiilor care au adus arhiva teatrului în spațiul public. În iunie și iulie, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Turda (FITT), publicul a participat la expoziția stradală de fotografie în zona pietonală și la conferința „Arhiva artistică TNAMT în dialog cu prezentul”, organizată la Centrul Rațiu pentru Democrație.

Programul s-a încheiat cu expoziția digitală stradală și tururile ghidate realizate în parteneriat cu mai multe licee și școli din localitate, inclusiv cu Direcția de Asistență Socială Turda.

„Vibrația fragilă a trecutului. Teatrul turdean reimaginat” a invitat publicul să trăiască o experiență imersivă în care documentele de arhivă s-au transformat în imagini animate, sunete și povești reinterpretate. Elementele fotografice și lucrările AR (realitate augmentată) au fost realizate mulțumită artiștilor Ioana Nicoară și Sergiu Negulici (Reniform), în colaborare cu dramaturga Ioana Toloargă cu ilustrația sonoră semnată de de Makunouchi Bento, iar instalația sonoră a fost realizată de regizoarea Luana Hagiu.

Prin intermediul proiectului Mind the Gap. Echoes from the Archive, teatrul a încercat să creeze o punte între trecut și viitor, între memorie și inovație, aducând arhiva artistică mai aproape de comunitatea sa.

Muzeul Ţării Crişurilor Oradea organizează împreună cu Revista Familia și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Oradea și Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea, conferința Despre libertate, susținută de Varujan Vosganian, Președintele Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul va avea loc joi, 30 octombrie, ora 17:00.

Conferința propune o reflecție asupra sensului libertății în lumea contemporană, asupra responsabilității care însoțește dreptul de a alege și asupra rolului conștiinței în construirea unei societăți democratice.

Evenimentul va fi moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, manager al instituției muzeale, și va fi urmat de lansarea volumului „Dublu autoportret”, Editura Polirom, Iași, 2024, autor Varujan Vosganian. Prezentarea cărții va fi făcută de către Miron Beteg, redactor al Revistei Familia.

Dublu autoportret este o carte unică în felul ei, o cruciadă a inocenților. Paginile ei pot fi citite ca un jurnal în care stările lăuntrice și descrierile detaliate ale lumii înconjurătoare alternează, ca o reconstituire istorică a Revoluției, atât de necesară unei memorii colective înțesate de ambiguități, ca o meditație asupra istoriei ori, de ce nu, ca un roman de acțiune.

Varujan Vosganian (n. 25 iulie 1958, Craiova) este scriitor, economist și om politic. A fost timp de trei decenii (1990–2020) membru al Parlamentului României și, în mai multe rânduri, ministru al economiei și al finanțelor. Din 1990 este președintele Uniunii Armenilor din România și, din 2005, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei președinte a devenit în 2024. Este membru al Academiei Europene pentru Știință și Artă.

A publicat numeroase volume de poezie și proză. Romanul „Cartea șoaptelor”, o panoramă a secolului XX, pornind de la Genocidul armean, a fost desemnat de Festivalul de Literatură din Berlin drept o carte-simbol a luptei împotriva acestor crime.

Critica literară îl apreciază ca „poet de o echilibrată modernitate, profund actual” și îl situează pe scriitorul Varujan Vosganian în prima linie a prozatorilor români contemporani. Cărțile sale s-au bucurat de traduceri în peste 20 de limbi, prilejuind lecturi publice, comentarii și eseuri în peste patruzeci de țări de pe toate continentele.

A primit premii și distincții, printre care:

– Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea științei și culturii românești (2006)

– Medalia de aur pentru cultură, oferită de Guvernul Armeniei (2006, 2013)

– „Crucea Sfântului Andrei”, oferită de Patriarhia Română

– Ordine della Stella della Solidarietà Italiana (2008), oferit de președintele Italiei

– Premiul „Cartea anului 2009”

– Premiul Europei Centrale „Angelus” (2016) pentru Cartea șoaptelor.