Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Izvoare mitologice de la începutul timpurilor în toponime românești

Atât timp cât miturile și eposul popoarelor ne vorbesc de realități primordiale putem să-i numim pe acei locuitori ai Terrei, atlanți. Urmașii lor au fost popoarele pelasgo-hyperboree, din care au purces semințiile traco-geto-dace, cei mai numeroși după inzi, cum spunea istoricul Herodot. Toponimele care au păstrat memoria unor reprezentări ancestrale, ca și zidurile ciclopice și pietrele mari (bucăți tăiate în stâncă) ruinate, vorbesc despre așezări-orașe cetate, turnuri (multe cu rol de observatoare astronomice), toate mărturii despre o mare civilizație antediluviană, i-am putea spune megalitică.

Câteva dintre toponimele din munții Buzăului care au conservat izvoare mitologice de la începuturile timpurilor, cu care memoria Terrei a fost contemporană: Istrița, Urgoaia și cele trei movile de la Urgoaia, Ochiul Boului, Colarea și muchiar Grebănul unde eu localizez, în amfiteatrul dealului, templul și sanctuarul Zeiței Artemis Istriana, sora geamănă a Zeului Apollo, Urma de Uriaș sau Pasul Jidovului (bătrânii din Năieni așa îi spuneau Urmei de Uriaș), Jidova (cetățuia de la Haleș), cetatea Uriașilor de la Pragu (Monteoru), cetatea pelasgă de la Cârlomănești, sanctuarul de la Vârful Mălin (Jugureni), zidurile de la Bordari spre Perșinari (comuna Tohani) etc.

Misteriile traco-geto-dace au supraviețuit în calendarul tradițional precreștin și apoi creștin, manifestându-se în arealul Istriței, până în timpurile mileniului trei d.Hr. sub forma sărbătorii precreștină a Nedeilor și a sărbătorilor pascale.

La Vârful Crucii, la Proșca, localnicii organizau Târgul de Paști de la Năieni. Pentru distracția tinerilor se făcea Dulapul și Scrânciobul – sărbătoarea era creștină.

Pe platoul urmelor cetății pelasge din Vârful Istriței, se făcea, la Armindeni, Sâmbra Oilor – sărbătoare precreștină, ce marca plecatul turmelor și al ciobanilor în golul alpin.

Târgul de Ispas de la Vispești (sat de sub platoul Istriței): sărbătoare precreștină („Moșii de Ispas”), preluată de calendarul ortodox. „Moșul Ispas” este un personaj mitic care ar fi asistat la Înălțarea Domnului Iisus, de aceea Ispasul sărbătorește Înălțarea Domnului în împărăția de unde a fost trimis. În același timp este și o sărbătoare a Moșilor noștri, adică înălțarea sufletelor morților la cer, prin înălțarea Mântuitorului nostru la cer, celebrată în joia din săptămâna a șasea după Paște. La Ispas se țin în toate satele românești, vestite târguri și nedei. Este vestită sărbătoarea Joimari când abundă, mai ales, obiceiurile legate de cultul morților, de Moșii de Ispas.

În calendarul tradițional, ziua de Ispas era una de hotar pentru diferite activități gospodărești: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii și juncanii la pășunile montane, se creștează urechile mieilor (ca să fie însemnați).

Drăgaica de la Buzău: sărbătoare precreștină închinată divinității Soarelui și Luminii, celebrată în ziua Solstițiului de vară (21 spre 22 iunie), în calendarul tradițional românesc celebrată de Ziua Sânzienelor, pe 24 iunie. Este închinată și memoriei strămoșilor noștri, este marele praznic de pomenire a lor, la Sărbătoarea Moșilor de vară, cunoscutul Târg al Drăgăicii ori, la București, Târgul Moșilor.

Carol Popp de Szatmary – Târgul Drăgaica

Cele mai multe nedei, pe munții noștri sacri, sublimi, aveau loc de Sărbătoarea Sânzienelor (în Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureș) sau a Drăgăicii, cum era numită în Dobrogea, Moldova de sud și centrală, Muntenia). Este de presupus că Sânzienele, ori Drăgăicile, sunt preotesele zeițelor Ceres și Diana.

În noaptea magică de Sânziene se deschideau cerurile și toate viețuitoarele vorbeau o limbă comună, iar temerarii plecau să culeagă temuta iarbă a fiarelor, urmărind ariciul care pleca în acea noapte s-o culeagă. Doi mari scriitori români, Mircea Eliade în „Noaptea de Sânziene” și Mihail Sadoveanu în „Nopțile de Sânziene” vor imortaliza această magnifică noapte cosmică, dar noapte și zi hotărâtoare în destinul tinerilor (aruncatul cununilor de Sânziene pe casă), precum și în calendarul tradițional pastoral.

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!