Cristian Horgoș – ANAF-ura mă-sii…
O parte din cultură e slab finanțată sau chiar deloc, mult din actul de cultură rămânând la bunăvoința voluntariatului. Astfel, o lungă serie de evenimente culturale, site-uri culturale sau creații artistice se fac din prinosul inimii.
„Cultura este puterea cea mai tare de pe pământ şi o cetate nouă a unităţii naţionale”, spunea Simion Bărnuţiu (d. 1864).
„Cultura unei națiuni se află în inimile și sufletul poporului său”, spunea și Mahatma Gandhi (d. 1948)
Dar, mai recent, scriitorul și poetul gorjean Vasile Ponea (d. 2022) observa că „Demnitari cu demnităţi corupte pun în genunchi demnitatea naţiei”. Cam aceasta-i situația actuală.
Avem procurori și judecători care nu reușesc să recupereze mai nimica din evaziunea totală deși onor magistrații ar trebui să fie printre responsabilii de sănătatea financiară a țării. Că doar nu așteptăm să recupereze pictorii, filateliștii sau educatoarele de grădiniță banii din evaziuni.
Instituții culturale ale țării finanțează acte de cultură inferioare. De pildă, am scris recent cum Institutul Cultural Român finanțează o scriitoare cu premii județene ale Uniunii Scriitorilor din România pe când scriitori cu premii naționale ale USR rămân pe dinafară.
Iar o altă mare parte din vină o are și ANAF-ul, unde scandalurile se țin lanț. Amintim că Dragoș Anastasiu, ditamai vicepremier și consilier prezidențial a plătit „taxă de protecție” la ANAF. De asemenea, în august a ieșit la iveală cum cinci funcționari ai ANAF au reușit să transforme responsabilitățile lor de verificare fiscală în adevărate afaceri private.
O altă meteahnă, zilele trecute, chiar șeful ANAF a explicat de ce firmele mici sunt controlate mai des: „Având același salariu, colegii preferă activitatea mai simplă”. Și uite așa marile firme și corporațiile scapă basma curată.
Deși ar fi de dorit o culturalizare și conștientizare a angajaților fiscali privind importanța muncii lor, potrivit mai-marilor Finanțelor țării, o speranță s-ar lega de digitalizarea ANAF.
Doar că, vizavi de zicala „banul este ochiul dracului”, până și cuvântul „card” scris invers e tot un „drac”…
A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.
Si unii magistrati par ca au tendinta de a se acoperi de dosare mici si mijlocii dar nu prea la convine sa puna osul la dosarele mari, cu mize financiare consistente. De pilda, la Nordis s-au impiedicat de nu stiu ce chichita. De ce sa faci din chichite asa-zis neconstitionale un fel de din tantar armasar? Ca asa se ajunge la amanari, rejudecari si prescriptii