Cristian Horgoș – Anul acesta, fără „Remember Nichita Stănescu” (d. 13 decembrie 1983)

Muzeul Național al Limbii Române (MNLR) și-a făcut un punct de onoare din a organiza ediții ale „Remember Nichita Stănescu” în anii 2020, 2023 și 2024, pentru a comemora ziua dispariției dintre noi a poetului Nichita Stănescu, 13 decembrie 1983.

Anul acesta însă pe site-ul MNLR nu a apărut încă niciun anunț privind organizarea unei ediții actuale a evenimentului comemorativ și nici nu ne-a răspuns încă la întrebarea adresată compartimentului de Relații Publice pe acest subiect.

Nichita Stănescu este considerat un poet al nemuririi, o temă centrală în opera sa, deși el însuși a murit la 50 de ani, iar ultimele sale cuvinte, „Respir, respir…”, simbolizează dorința de a continua să trăiască prin poezie, artă și amintirea lăsată, o nemurire poetică și spirituală, nu fizică, fiind un reper al literaturii române contemporane. Nichita Stănescu nu s-a referit, în opera sa, la o nemurire literală, ci la imortalitatea artistului, prin creația sa, care transcende moartea. Astfel, poezia sa explorează adesea ideea de trecere, de timp, dar și de eternitate, făcând din artă un mijloc de a atinge nemurirea.

Ca o recunoaştere a valorii creaţiei sale incontestabile, lui Nichita Stănescu, laureat de patru ori al Premiului Uniunii Scriitorilor din România, i s-a conferit în 1975, la Viena, Premiul Herder și a fost nominalizat o dată și la Premiul Nobel pentru Literatură, în anul 1980.

Astfel, în anul 1980, scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, Nichita fiind nominalizat alături de nume mari precum Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn, laureatul acelei ediţii fiind, însă, poetul grec Odysseas Elytis.

Anul acesta însă, și Festivalul Internațional de poezie dedicat zilei sale de naștere pare să fi intrat într-un con de umbră, așa cum s-a titrat și în acest articol al Dada TV.

Iată cum începe articolul:

„Organizatorii Festivalului Internațional de Poezie Nichita Stănescu par să nu fi înțeles nimic din semnalul de alarmă tras anul trecut, când am vorbit despre organizarea discretă, promovarea modestă și distribuția aproape neschimbată. Ne-am fi așteptat să vedem o viziune nouă, capabilă să redea relevanța acestui festival și să-l readucă, în timp, la prestigiul de care s-a bucurat la primele ediții.

Din păcate, și anul acesta singurul aspect notabil rămâne contribuția editorială a lui Nicolae Băciuț, autor prolific și editor al publicației <Vatra Veche>, care, cu eforturi personale și resurse proprii, continuă să aducă în atenție opera și personalitatea lui Nichita Stănescu prin volume și ediții speciale. Fără sprijin consistent, dar cu o pasiune incontestabilă, acesta pare să fie unul dintre puținii care mai cred în menirea reală a festivalului. Vorbim despre un festival care, cândva, transforma Ploieștiul într-o veritabilă capitală culturală, dar care a devenit o activitate bifată anual de autoritățile județene, fără entuziasm sau implicare reală. Un eveniment ce ar fi trebuit să fie un omagiu adus lui Nichita Stănescu și o platformă de promovare a valorilor culturale autohtone s-a transformat într-un exercițiu de rutină, la care participă, în mare parte, aceiași invitați în fiecare an. Premiile, cândva râvnite, și-au pierdut orice relevanță.”

Nu ne rămâne decât să amintim un articol al MNLR dedicat un „Remember Nichita Stănescu” anterior: https://mnlr.ro/remember-nichita-stanescu-2/.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

P.S.: De asemenea, un film despre ediția de anul trecut poate fi urmărit aici:

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!