Cristian Horgoș – Biroul lui Sextil Pușcariu, donat Muzeului Țării Crișurilor

O piesă de mobilier unicat a fost prezentată miercuri, 17 septembrie, la Muzeul Orașului Oradea. Piesa, intrată în patrimoniul Muzeului Țării Crișurilor grație donației familiei Casian, a aparținut cărturarului ardelean Sextil Pușcariu, fiind prezentată publicului de managerul instituției, prof. univ. dr. Gabriel Moisa.

La prezentarea biroului de lucru al lui Sextil Pușcariu, alături de managerul Muzeului bihorean, au fost doamna doctor Mariana Casian și restauratorul Precub Attila, de la secția de Arheologie și Restaurare.

Aflată în toiul pregătirilor pentru o expoziție de tablouri din mărgele de sticlă ce urmează să fie vernisată la Baia Mare, doamna doctor Mariana Casian a mărturisit că „mă bucur nespus că ziua de ieri începe azi, când un moment de aducere aminte creează punți între trecut, prezent și viitor. Un moment de recunoștință, de memorie a inimii, uitarea fiind un uriaș care ucide sufletul”. Donatoarea piesei de mobilier a relatat cum a ajuns acest birou în posesia familiei sale, tot printr-o donație din partea moștenitorilor lui Sextil Pușcariu. Astfel, exponatul a ajuns în posesia domniei sale prin intermediul lui Vasile Bologa, nepotul lui Sextil Pușcariu și fondatorul Catedrei de Istoria medicinei la Universitatea din Cluj-Napoca. Profesorul a fost prieten cu părinții doamnei Mariana Casian, familia Aurora și Virgil Enătescu, cărora le-a dăruit acest birou.

Sextil Pușcariu, înfierat de comuniști ca legionar

Sextil Pușcariu

Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român. A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hașdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat lider de școală.

Conform lucrării „Spița unui neam din Ardeal”, scrisă de Sextil Pușcariu, obârșia neamului Pușcăreștilor ar fi din Maramureșul voievodal, inițial aceștia s-ar fi numit Iuga, denumirea Pușcașu, devenită Pușcariu la sugestia episcopului greco-catolic Ioan Lemeny de la Blaj, ar fi fost doar porecla familiei. Familia ar fi trecut prin Moldova, Făgăraș înainte de a se stabili lângă Bran la finele secolului al XVIII-lea.
A fost numit comisar general al Consiliului Dirigent privind transformarea Universității Franz Joseph din Cluj în Universitatea Regele Ferdinand I.

Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.

A fost numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936.

Sextil Pușcariu și Mișcarea Legionară

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea creștină, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ:

„Cu dragostea, care e principiul de bază al Mișcării Legionare, apropiați-vă de dascălii voștri… V-o spune vouă unul care, atunci când a trecut prin Cluj sicriul lui Moța și Marin, n-a considerat ca atâția alții din generația sa că sacrificiul lor a fost un gest inutil de fanatism, ci a crezut în ‘Învierea prin moarte’. De aceea a spus câteva cuvinte de bun rămas, în numele Universității, celui ce ca președinte al societății ‘Petru Maior’, a fost un apostol al studențimii clujene. Când spiritul de sacrificiu legionar și altruismul total al lui Ionel Moța îi vor însufleți deopotrivă pe profesorii și studenții acestei Universități, atunci… putem avea încredințarea deplină că suntem folositori acestei țări, Regelui, care veghează cu iubire asupra ei, înțeleptului Conducător al Statului și vrednicului conducător al Mișcării Legionare”.

După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist România liberă publică rubrica „Figuri de trădători”, vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material:

„Figuri de TRĂDĂTORI: SEXTIL PUȘCARIU

Are circumstanțe atenuante: de mic copil a fost nemțit. Născut la Bran, pe vechea frontieră, el a înclinat totuși în direcția opusă nouă. Studiile secundare și le-a făcut la Viena, și până astăzi știe nemțește mai bine decât românește. S’a specializat totuși în istoria limbii române. Deși obtuz la minte, a reușit să devină profesor universitar. Odată cu înflorirea cămășilor verzi, Sextil Pușcariu, om de peste 60 de ani, se declară legionar, colaborează la „Buna Vestire” și devine membru al senatului legionar. A rămas de pomină telegrama lui către părintele Moța, căruia îi scria că-l invidiază fiindcă i-a murit băiatul pe frontul fascist spaniol. A fost astfel unul dintre inspiratorii ororilor și masacrelor legionare. Ca plată, amicul lui, Gamillscheg, îl numește director la Institutului român din Berlin, fiind plătit însă de guvernul român. Evenimentele din Ianuarie 1941 îl surprind la Berlin. După zdrobire rebeliunii, el transformă Institutul din Berlin într’un centru oficial de propagandă legionară, în legătură directă cu Horia Sima. Studenții nelegionari erau pur și simplu expulzați:

– Cine nu e înscris în legiune nu are ce căuta la Universitar(!), le spunea de la obraz Pușcariu. Un timp el a fost salariat oficial al guvernului nazist, care îl întrebuința ca un mijloc de presiune asupra lui Antonescu.

Astăzi Pușcariu se plimbă liber pe stradă și nimeni nu-l deranjează. Ce așteaptă guvernul ca să-l aresteze?

T. D.”

Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai 1948.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!