Cristian Horgoș – Despre coiful de aur de la Coțofenești, mai pe șleau

Acum, când s-a mai potolit patosul cu care s-a scris despre furtul coifului de Coțofenești îndrăznesc să emit o părere cu potențial de a atrage destule critici. Însă aceasta e părerea mea: avem, din fericire, multe artefacte străvechi din lut ars care valorează ideatic mai mult decât un milion de coifuri precum cel de la Coțofenești.

Gânditorii de la Hamangia și Târpești, Hora de la Frumușica, Hora de la Berești, Dansul Ielelor de la Chirileni (raionul Sîngerei), Venus de la Drăgușeni și suratele ei, Soborul Zeițelor de la Isaiia, Soborul Zeițelor de la Poduri – Ghindaru, Îndrăgostiții din cultura Gumelnița, Tăblițele de la Tărtăria, Sanctuarul de la Parța și încă multe altele. Astfel de piese au o valoare inestimabilă prin rafinamentul și complexitatea gândurilor și spiritualității care au stat în spatele creării lor.

Coiful de aur de la Coțofenești are arhetipul soarelui încrustat, iar în imaginea alăturată avem arhetipul spiralei reprezentat în mod artistic cu mesaj geometric sacru semnificativ.

Coiful de aur de la Coțofenești, a cărui simbolistică se reduce la făpturile mitologice de pe părțile laterale, îmi pare că denotă doar accesul la aur al vreunui lider politico-militar al vremurilor respective. Cu alte cuvinte, cocălari au fost și sunt în toate epocile.

Regele get Dromihete, după ce l-a învins și luat prizonier pe regele Lisimah, fost general al lui Alexandru cel Mare, i-a oferit un festin simbolic pentru acesta și comandanții săi în cetatea sa Helis. Ei au fost tratați cu cea mai buna mâncare servită în farfurii de aur, în timp ce geții au mâncat modest, în vase de lemn. Mesajul transmis de Dromihete era:

„Dacă aveți toate bogățiile acestea la voi în Macedonia, de ce vreți să veniți la noi și să ne cuceriți?”

Apoi, Dromihete l-a eliberat pe Lisimah i-a oferit daruri, pacea dintre geți si macedoneni fiind întărită, în cele din urmă, chiar prin căsătoria dintre Dromihete și fiica lui Lisimah.

Nota redacției 1: O altă istorisire spune că de șapte ori s-au întâlnit în luptă Lisimah cu Dromihete, de aproape atâtea ori Dromihete l-a luat prizonier, iar ultima oară l-a ucis în luptă. În nici un caz nu i-a devenit socru lui Lisimah. Dar la prima luare în prizonierat, când i-a invitat la vestita masă, i-a întrebat pe Lisimah și ai lui subordonați ce este regalitatea, ce crede el că este, de o râvnea atât de mult. Conversația, deși oarecum filozofică, avea menirea să îl învețe minte pe generalul lui Alexandru cel Mare care este adevărata putere a unui rege domnitor peste poporul său, și anume aceea a smereniei, a modestiei reale și a simplității. Atât Dromihete, cât și generalii săi nu se sfiau să mănânce în vase de lemn cu linguri de lemn. Pentru ei, bogăția era un dat divin, dar și lipsa ei ca și motiv de învățătură cu mai puțin, a trăi simplu și mulțumitor divinități cu ceea ce are.

Arc peste timp, Avram Iancu, liderul politico-militar care a controlat Munții Apuseni plini de aur, nu și-a făurit fluier din metalul nobil, ci fluier simplu, din lemn, dar din care a cântat din tot sufletul.

E adevărat că mareșalul Alexandru Averescu, militar de carieră, se fălea cu creionul său de aur. Dar savantul Nicolae Iorga sau Mihai Eminescu nu s-au mândrit cu vreun stilou de aur.

Din toate timpurile coroanele de aur cu nestemate au avut ca mesaj doar că purtătorii lor erau deținătorii puterii monarhice dar nimic despre sentimente și idei universale precum cele surprinse în artefacte neolitice. Nu întâmplător, un voievod mare iubitor al artelor și culturii precum Constantin Brâncoveanu nu ne-a lăsat vreun portret purtând coroană de aur.

În povestea „Neghiniță” a lui Agârbiceanu, prichindelul îl întreabă pe împărat:

„Pune foaie lată de lipan pe deasupra pletelor albe şi spune-mi drept, care e mai uşoară, coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele?”.

De fapt, nu vreau să devalorizez obiecte de tezaur precum coiful de la Coțofenești ci să atenționez asupra faptului că dacă anumite obiecte din patrimoniu sunt din metale scumpe nu înseamnă neapărat că au o valoare culturală intrinsecă. Mărturisesc că majoritatea pieselor din Tezaurul de la Pietroasa, numit și Cloșca cu pui de aur, nu mă impresionează nici pe sfert decât oricare din piesele pe care le-am amintit la începutul acestui eseu. După cum nu-mi închipui nici cum, de-a lungul istoriei, unii slujitori ai bisericii au împăcat în capul lor sfeșnice și potiruri de aur sau icoane ferecate-n aur și argint cu cumpătarea rânduită de Iisus.

Tezaurul de aur dacic de la Sarasău

Testul unui artefact din aur e să-l privești ca fiind din fier sau bronz și să-i evaluezi atunci mesajul cultural.
Sunt și contra-exemple, bunăoară tezaurul dacic de aur de la Sarasău este unul deosebit de valoros semantic, dovedind o continuare a motivului spiralelor neolitice care simbolizau aspirația spre eternitate.

Dar absolut regretabil e că în ultimele decenii, multe artefacte neolitice din culturi ce s-au regăsit pe teritoriul României au fost vândute, în condiții dubioase pe diverse site-uri de licitații internaționale văduvindu-se astfel cultura noastră de valori greu de cuantificat. Iar despre aceasta nu s-a scris nici pe departe cât s-a scris de coiful de la Coțofenești.

P.S.: Ilustrez cu un superb artefact de Cucuteni mai puțin cunoscut dar care are o geometrie și o armonie greu de egalat de orice expoziție de artă contemporană.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Nota redacției 2: Din păcate internetul este plin de interpretări subiective cu privire la faimosul coif de la Coțofenești, care mai de care mai ireale, ca și când s-ar întrece în prostii debitate despre acest artefact. Aproape nici un comentariu nu există care să explice adevărata origine (posibil pelasgă, atlantă) și simbolistica bogată din încrustările sale. Toate interpretările sunt pur subiective și neadevărate, lipsite de orice cunoaștere reală. În curând vom scrie un editorial despre acest artefact și simbolistica sa – dincolo de povestea descoperiri lui – bazat pe elemente de cunoaștere universală la care am avut acces. Nu în ultimul rând menționăm că atât acesta, cât și celelalte artefacte din culturile menționate, indiferent din ce material sunt făcute (din aur, argint, fier, plumb, lut sau lemn) toate sunt precum perlele minunate de pe colierul cunoașterii universale și nu merită să facem comparații între ele, fiecare având propria sa parte de mesaj și propria sa simbolistică. Între timp, vă sfătuim să urmăriți unul din episoadele emisiunii „Adevăruri Tulburătoare” cu Daniel Roxin și prof. dr. ist. Mihai Popescu despre Coiful de la Coțofenești pentru mai multe detalii:

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!