Cristian Horgoș – Romburi „para-conștiință” și Yin-yang preistoric în cultura Starčevo-Criș

Fiind mai târzii, culturile Cucuteni, Gumelnița sau Hamangia par superioare prin arta pe care au produs-o. Dar și cultura premergătoare Starčevo-Criș are profunzimile ei.

Această cultură “trans-frontalieră” a fost explorată de arheologi români precum Nicolae Vlassa, Dumitru Berciu, Mircea Petrescu-Dâmbovița, Eugen Comșa, Vladimir Dumitrescu, Silvia Marinescu-Bîlcu, Alin Frînculeasa, Gheorghe Lazarovici, Cornelia Magda Mantu, Zoia Maxim, Cătălin Lazăr, Mihai Ciută, Daniel Garvăn, Sanda Băcueț Crișan, Laurenţiu Grigoraș și alții.
Pe scurt, e prima cultură neolitică de la nord de Dunăre, dar a cuprins și partea Starčevo din Voivodina și alte zone ex-iugoslave.

De asemenea, s-a întins și în bazinul fostei delte a Crișurilor, aflat actualmente în Ungaria.

Primele articole aparținând culturii Körös–Criș s-au publicat în anul 1873 în urma unor descoperiri făcute la Sövényháza. Ulterior s-au înmulțit cercetările făcute în Ungaria mai ales în comitatul Békés, în jurul localităților Cerbu (Szarvas) sau Ionești (Hódmezővásárhely).

În afara Transilvaniei, în 1949 s-au făcute primele descoperiri privind Körös–Criș în estul Carpaților la Glăvăneștii Vechi în Moldova, iar în anii următori în Oltenia la Verbicioara sau Verbița.

S-au găsit locuiri în peșteri, cum este cazul descoperirilor din România de la Peștera lui Climente sau Peștera Veterani de lângă Dunăre, sau adăposturi sub stâncă, cum este cazul la Dubova – Cuina Turcului în România.

În campania de săpături arheologice din 1967-1968, efectuată la Cuina Turcului, pe Clisura Dunării, Vasile Boroneanţ și Alexandru Păunescu au descoperit o falangă de ecvideu, cu romburi suprapuse vertical, incizate în os. Analize mai recente au arătat că artefactul are 13 milenii vechime.

De asemenea, la Cârcea s-a găsit inclusiv un vas de lut inscripționat tot cu romburi aliniate. Despre acest vas pe România Culturală am publicat articolul „Arcuri peste timp spre Coloana Infinitului”. Am putea considera o coincidență formele romboide de pe osul de la Cuina Turcului și de pe vasul de la Cârcea.

Nu însă și dacă ținem cont că s-a mai descoperit un vas Starčevo-Criș cu romburi și în județul Alba: „Iconografia unui vas ceramic Starčevo-Criş descoperit la Acmariu (comuna Blandiana, judeţul Alba)”.

De ce sunt importante aceste romburi?

Într-adevăr mă repet dar răspunsul fascinant e că stră-strămoșii noștri aveau abilități psihice superioare nouă și le-au transpus în artă rezistentă peste milenii.

Atașez o diagramă din cartea „În mintea neolitică”, scrisă de arheologii David Lewis-Williams și David Pearce, în care se arată că prima fază de atingere a stărilor alterate de conștiință era percepția unor imagini ascuțite, zig-zag-uri, romburi etc.

Un alt articol publicat pe România Culturală și care e legat de cultura Starčevo-Criș a fost „Cultul falic la Cucuteni, tradiția Călușarilor și viziunea lui Eliade”.

Astfel, principala fotografie a articolului are legenda: „Female statuette with phallic head and testicle-like underside, from Starčevo, Hungary (ph. Maria Gimbutas, 2008)”. Deci Starčevo-Criș, masculin și femininul, ca Yin-yang, erau îmbinate în aceiași reprezentare antropomorfică.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!