Dorel Bîrsan – Totul e Unul

„Ceea ce e sus este la fel cu ceea ce e jos, întru minunăţia Unuia şi aceluiaşi.” Când afirma asta Hermes Mercurius Trismegistus ştia că Totul e Unul, că lumea este structurată după nişte forme arhetipale unice care se repetă la nesfârşit din profunzimea materiei spre meta şi mega cosmos, adică aşa cum le-a înfăţişat stilizat şi Brâncuşi în celebra coloană fără sfârşit. Spun stilizat, deoarece în realitate aceste trepte urcate de materie în devenirea ei sunt incluse unele în altele, întocmai păpuşilor ruseşti Matrioşca.

Diversificarea lumii este doar locală şi limitată, deoarece multiplul se va cristaliza revenind la forma arhetipală a Unului. Ca o exemplificare să luăm de bază atomul şi structura sa. Multitudinea de atomi se organizează, se pun împreună formând aştrii, sisteme solare, galaxii, clustere de galaxii şi toate acestea vor forma o metagalaxie, care nu este altceva decât un atom la o treaptă cosmică mai mare.

E ca şi cum toate lucrurile sunt pătrunse de un logos Unic, adică existenţa este infotropă, fiind controlată de un număr finit de legi, iar informaţia conţinută în oricare din componentele sale este aceeaşi, oricât de mari sau oricât de mici vor fi acestea.

Existenţa este o imensă holografie.

E şi cazul numerelor reale care aşezate crescător par a imita saltul materiei în devenirea ei, şi pornind de la cifra 1 se ajunge la cifra 10, iar 10 este un nivel superior al lui 1.

Goethe a sistetizat trecerea ciclică a materiei pe axa devenirii de la multiplu la unul afirmând că „Întreaga existenţă este o veşnică separaţie şi unire”.

Ca o concluzie s-ar părea că Unul se manifestă dominant în „codul genetic” al Existenţei, în timp ce multiplul este recesiv şi local. Unul înseamnă ordine care integrează multiplul, iar multiplul fără perspective de integrare în Unul este haos.

Philolaus spunea că „Unul este începutul tuturor lucrurilor” şi, cred eu, acea cauză primă şi unică nu poate fi decât Dumnezeul Existenţei.

A consemnat pentru dumneavoastră Dorel Bîrsan via ioncoja.ro.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!