George Pascal – Portul popular din sudul Moldovei
Motto: „Când îmbraci pentru prima dată ia românească, porți cu tine un întreg destin, cel al României.”
Portul popular din zona Galațiului se integrează în trăsăturile specifice portului românesc, se caracterizează prin liniile drepte ale cromatului, folosirea materialului gros al țesăturii, lungimea unor piese cum ar fi cămașă, cojocul și prin contrastul cromatic dintre monocromul anumitor piese și albul imaculat al pânzei. Structura acestuia a fost direct determinată de condițiile geografice ale regiunii și materiile prime existente.
Costumul bărbătesc era format din cămașă de borangic, cusută în alb cu mânecă lungă și largă, manșetă netăiată, cu canafi și nasturi, gulerul era îngust, drept, lângă gât, cu modele geometrice pe piept, paralele cu cele de lângă tăietură și modele pe mânecă, acestea erau de culoare predominant albastră sau roșie, vegetală, lungimea acesteia era până la genunchi.
Port popular femeiesc din zona etnografică Covurlui. Sursa: Enăchescu-Cantemir, 1939.
Cămașa bărbătească cu platcă de sărbătoare este caracterizată prin decorul vegetal geometrizat și este amplasat pe guler, piept și manșete, motivul constând dintr-o ghirlandă cu flori și frunze. Accentul principal al decorului îl formează compoziția ornamentală de pe piept. Trei rânduri verticale încep de la guler și coboară până la brâu în alternanță cu câte două cercuri. Decorul este realizat în tehnica broderiei în cruci. Ambianța culorilor roșu, verde și albul pânzei poartă un caracter simplu și discret.
Bărbații în vârstă preferau culoarea neagră și purtau de multe ori șalvari turcești. De la începutul anilor 1900, datorită influenței din Țara Vrancei, bărbații au început să poarte modelul ițarilor de la munte.
Costumul femeiesc îmbină mai multe influențe exterioare și era format din cămașă formată din două părți, bluză și poale dar cusute între ele, peste cămașă se purta iarna flanel împletit și cojoc iar peste fustă purtau pestelcă albă la femeile tinere și neagră la cele în vârstă, catrința cusută în ambele părți și fusta împletită în clini apare mult mai târziu, fiind o influență din partea de nord a Moldovei, specific zonei fiind fusta de lână cu pestelcă aleasă în război de culoare roșie sau chiar albastră cu diferite motive florale, zoomorfe cum ar fi spicul de grâu, păunul, hora, pomul vieții, etc. Pe cap acestea purtau îndeosebi batic sau năframă în zilele de sărbătoare, iar femeile în vârstă ori cele văduve broboadă de culoare neagră.
Din fondul moldovenesc se asimilează cațaveică și cămașă lungă cu platcă, poale, de cele mai multe ori cusute de cămașă, iar ia de culoare neagră s-a asimilat în urma transhumanței ardelenești, în timp ce acea în culori multiple este vrâncenească.
Atât bărbații cât și femeile purtau opinci cu nojțe din păr (porase) înfășurate peste obiele sau bocanci.
A consemnat pentru dumneavoastră prof. George Pascal.
Bibliografie:
- Chirilă A., 2012, Monografia Comunei Tulucești – Revăzută și adăugită, Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Galați
- Bâtcă M., 1996, Costumul Popular românesc, Editura Datini, București
- https://www.ccdj.ro/doina_prezentare.html
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!