Grupul pentru România – COMUNICATUL Nr. 16. Privind pretențiile separatiste maghiare în cadrul statului național unitar român

Către unguri, către celelalte minorități și către instituțiile statului

La jumătatea lunii aprilie 2024, Grupul pentru România a luat act de faptul că România a pierdut recursul formulat la Curtea Europeană de Justiție împotriva deciziei Comisiei Europene de a înregistra inițiativa „cetățenească” a ungurilor din România, prin care aceștia solicită autonomia culturală a unui așa numit „Ținut Secuiesc” din centrul României. În proces a fost parte și Ungaria, în calitate de intervenient susținător al inițiativei ungurilor. Ca urmare, această inițiativă va fi supusă votului plenului Parlamentului European, instituție majoritar globalistă, care militează împotriva statelor naționale și suveranității acestora, instituție care promovează discriminarea pozitivă a minorităților naționale în dauna majorităților naționale, linie politică cu care Grupul pentru România nu este de acord. Grupul pentru România militează pentru respectarea drepturilor majorităților naționale și consideră că democrația trebuie să apere prioritar interesele celor mai mulți.

GpR reamintește că în pragul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului 2023, Zoltán Zakariás, deputat UDMR, preşedintele Alianţei Maghiare din Transilvania (AMT), a depus în nume propriu la Parlament trei proiecte de legi care urmăresc implementarea autonomiei ungurilor. Primul proiect este proiectul de lege-cadru privind autonomia culturală a comunităţilor naţionale, al doilea este statutul de autonomie culturală a comunităţii naţionale maghiare, iar al treilea este Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS). Cu o grabă suspectă de  complicitate cu ungurii, conducerile celor două camere ale Parlamentului României au introdus pe ordinea de zi, pentru ședințele Camerei Deputaților și Senatului din 28 și 29 decembrie 2023 discutarea celor trei proiecte de legi.

GpR constată că demersurile ungurești încep cu autonomia culturală și se încheie cu demersul de autonomie teritorială. GpR constată că liderii comunităților ungurilor, sprijiniți de Ungaria, continuă acțiunile dușmănoase la adresa statului național unitar suveran și independent România, așa cum este el proclamat de Constituția României, așa cum a fost el dorit de multe generații de români care au luptat secole la rând și mulți și-au dat viața pentru acest deziderat. În același timp, GpR reamintește că statul național român s-a format și a fost aprobat de marile puteri ale lumii în primul rând ca leagăn al poporului român. Ca urmare, este evident că minoritățile naționale venite sau aduse pe parcursul istoriei pe spațiul etnic românesc trebuie să conviețuiască bucurându-se de drepturi fără a leza calitatea țării de stat național unitar indivizibil. GpR afirmă cu tărie această necesitate.

Ca urmare, GpR consideră că acțiunile vizând autonomiile culturale și teritoriale ale ungurilor din România, sprijinite de Ungaria, se înscriu pe linia politicii seculare constant antiromânești pe care au dus-o Ungaria și conducătorii ungurilor din România. Din această cauză, GpR consideră că acești conducători ai ungurilor din România, sprijiniți de conducerile trădătoare ale României euro-atlantice, care profită de prăbușirea României din această etapă istorică, sunt dușmani ai poporului român. Vorbele frumoase ale politicienilor unguri nu pot ascunde această realitate.

În legătură cu proiectul de lege privitor la Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) depus la Parlamentul României, GpR reamintește că, după înfrângerea României în Războiul Rece și lovitura de stat din decembrie 1989, ungurii au solicitat pe un ton amiabil, „cuminte” și „respectuos” să li se ofere autonomie culturală și educațională, susținând cu falsă convingere că ei nu doresc autonomie teritorială. „Nu vrem autonomie teritorială!” – așa spuneau ungurii în 1990.  Oameni politici și de cultură români, pe care nu-i mai nominalizăm, au atras atenția asupra faptului că ungurii mint și au planuri antiromânești ascunse. Poporul român a fost neatent, iar conducătorii săi trădători nu au apărat România în nici un fel, astfel că țara noastră a făcut constant pași înapoi conservării intereselor profunde ale etniei române. Existența statului național român a continuat mai mult în virtutea inerției dobândită în perioada de importantă dezvoltare și consolidare a României, din anii regimului socialist de stat.

GpR reamintește opiniei publice din România că, imediat după încheierea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920), conducătorii ungurilor din România și guvernele maghiare de toate orientările politice care s-au succedat au promovat o politică a pașilor mărunți care urmărește obținerea etapizată de autonomie culturală, autonomie teritorială, aducere a Transilvaniei sub controlul Ungariei și, în final, alipirea Transilvaniei la Ungaria. De 104 ani, toate regimurile politice din Ungaria, de dreapta, de stânga, de centru, autoritare sau de factură liberală, consideră că Tratatul de la Trianon este cea mai mare nenorocire din istoria de peste 1.100 de ani de când ungurii au venit și s-au așezat în Europa. O foarte mare parte a Transilvaniei a fost deja retrocedată ungurilor, inclusiv prin falsuri grave, de către trădătorii care au fost aduși la putere de lovitura de stat din decembrie 1989, trădători care s-au perpetuat la conducerea României cu grijă ca nu cumva vreun patriot român să ajungă să conducă Președinția sau Guvernul României.

Pentru atingerea obiectivelor de anulare a prevederilor Tratatului de la Trianon, Ungaria și ungurimea internațională nu acționează numai prin intermediul cetățenilor unguri din România, ci și prin intermediul guvernului de la Budapesta. Acesta pompează sute de milioane de euro în ungurii din Transilvania, a acordat subvenții celor care cumpărau pământuri de la români, a dat împrumuturi fără dobândă, a finanțat în fel și chip operațiunile de consolidare a stăpânirii ungurești asupra unei foarte mari părți a Transilvaniei, de slăbire a românilor și românismului și de penetrare a instituțiilor statului român. Acum, Ungaria a intervenit direct împotriva României în procesul intentat de statul român Comisiei Europene.

O parte a serviciilor secrete românești a semnalat aceste riscuri uriașe de securitate națională, încă din zilele evenimentelor din decembrie 1989 și ulterior, dar conducătorii politici trădători ai României post-ceaușiste au ignorat aceste riscuri de securitate și au cooperat strâns cu conducătorii ungurilor pentru a-și conserva puterea și averile obținute, prin jaful din fosta economie națională și prin corupție. Așa s-a ajuns că o uniune culturală a ungurilor, respectiv UDMR, să fie prezentă în Parlamentul României și la conducerea țării timp de decenii, în condițiile în care partidele politice formate pe criterii etnice sunt interzise de Constituția României, iar minoritățile naționale aveau un grup propriu în Parlament. Principalul serviciu care ar fi trebuit să asigure securitatea națională a României, Serviciul Român de Informații, este înțesat de unguri și alte minorități etnice, având el însuși la comandă inclusiv minoritari etnici. Serviciul Român de Informații, sucursală a unor servicii secrete occidentale și israeliene, nu a realizat nici un fel de prevenție a acestor riscuri de securitate deosebit de grave.

GpR se oprește din a mai reaminti în acest moment uriașa dușmănie manifestată de unguri împotriva românilor în numeroase diverse momente istorice.

Nu este lipsită de importanță juridică internațională nici denunțarea unilaterală de către Ungaria a Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre România și Ungaria, semnat la 24 ianuarie 1948, document de drept internațional prin care Ungaria recunoștea frontiera care atestă apartenența Transilvaniei la România. Această denunțare s-a făcut în ziua de 21 decembrie 1989, cu o zi înaintea loviturii de stat, într-o perioadă a unor intense operațiuni destabilizatoare întreprinse de unguri pe teritoriul Transilvaniei, Banatului și în București.

Grave au fost și confruntările interetnice de la Târgu-Mureș, din martie 1990, provocate de unguri, făcând parte tot din proiectul separatist unguresc din Transilvania.

Comportarea antiromânească a ungurilor din județele Covasna și Harghita, declanșată în zilele loviturii de stat din decembrie 1989, a condus la depopularea de etnici români a acestei regiuni a țării noastre.

GpR face apel la toți factorii responsabili din societatea românească, în primul rând la instituțiile din sistemul de Apărare, Siguranță Națională și Ordine Publică și la etnia română să apere cu ultimele forțe, cu orice preț, integritatea teritorială a României și statutul ei de stat național unitar, pentru care românii au luptat și au murit de-a lungul a sute de ani. În această direcție, GpR face apel și la cei aproximativ zece milioane de români răspândiți în afara granițelor țării, să conștientizeze opinia publică europeană cu faptul că ungurii au în România toate drepturile, chiar mai multe decât etnicii români, iar demersurile și operațiunile lor în direcția slăbirii statului național unitar român și a obținerii de autonomie în interiorul său sunt ilegitime, ilegale și provocatoare.

GpR face apel la celelalte minorități naționale din România să nu susțină acțiunile antiromânești ale acelor unguri care militează pentru autonomii de toate felurile, inclusiv teritoriale, și pentru secesiune.

GpR face apel la toți ungurii responsabili din România să se dezică de acțiunile antiromânești ale celor care promovează și susțin politica ungurească antiromânească.

GpR face apel la Ungaria să nu se mai amestece în treburile interne ale României, așa cum a făcut-o constant după 22 decembrie 1989 și să respecte statul național unitar român, în conformitate cu angajamentele pe care și le-a luat sub semnătură în cadrul Actului Final al Conferinței pentru Pace și Securitate în Europa (OSCE), din august 1975.

Prin atitudinea Comisiei Uniunii Europene, care a nesocotit Constituția României și interesele fundamentale ale poporului român, luând decizia de a promova demersurile ungurești, această instituție confirmă că acționează potrivnic intereselor poporului român. Din această cauză, GpR consideră că guvernanții României trebuie să caute soluții alternative la linia politică a UE și să pregătească țara pentru alegerea momentului cel mai potrivit pentru ieșirea țării din această organizație supra-națională. Prezența României în UE și politicile care sunt impuse României de către diriguitorii de la Bruxelles au devenit factori de disoluție a națiunii române, de depopulare continuă a țării de etnici români și de înlocuire a acestora cu un număr tot mai mare de venetici aduși de pe alte continente, de culturi, tradiții, obiceiuri și religii diferite, majoritatea neasimilabili. Aducerea acestor emigranți face parte din proiectul globalist de distrugere a națiunilor europene și este susținută de organismele UE. Din toate aceste motive și din multe altele pe care nu le mai menționăm în aceste rânduri, prezența României în UE amenință însăși existența statului național unitar român și calitatea românilor de majoritari în România.

GpR consideră că linia politică de care are nevoie România este una bazată pe suveranism național și promovare prioritară a intereselor naționale românești. Din această cauză GpR nu susține linia politică globalistă promovată de marile instituții financiare mondiale, de UE și de Partidul Democrat din SUA. GpR consideră că România nu are șanse să promoveze o politică patriotică național-suveranistă în cadrul pe care îl impun funcționarii de la vârful UE, cadru care excede tratatului în baza căruia am aderat și care precizează că UE este o uniune de state suverane și independente. Toate măsurile care s-au impus României pentru a-și ceda suveranitatea sunt ilegale și neavenite. Pe lângă încălcarea Tratatului Uniunii Europene, cedarea suveranității României s-a făcut cu încălcarea gravă a Constituției României, cu complicitatea Curții Constituționale a României, care nu și-a folosit pârghiile pentru a proteja suveranitatea națională, așa cum este ea prevăzută în legislația internă și internațională.

GpR solicită tuturor instituțiilor abilitate ale statului român să solicite în mod imperativ instituțiilor Uniunii Europene revenirea României la statutul ei de țară suverană, abrogarea măsurilor acceptate care contravin suveranității naționale, care au făcut ca românii să devină cetățeni „de mâna a doua” ai Europei. De asemenea, GpR solicită Președinției României să-și folosească dreptul ei legal de veto, pentru a se opune măsurilor care contravin intereselor vitale ale României profunde și pentru a-și impune voința în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, GpR solicită Președinției, Guvernului și Ministerului de Externe să ia sau să accepte deciziile care privesc România, în mod transparent.

GpR consideră că neatingerea obiectivelor naționale menționate în rândurile de mai sus este temei judicios pentru ieșirea României din UE.

GpR consideră că instituțiile statului român trebuie să ia foarte în serios previziunile politice potrivit cărora Uniunea Europeană se va dezmembra și să ia măsurile pentru pregătirea României în vederea unei posibile/probabile ieșiri a țării din această construcție care a îmbrăcat un caracter colonialist, prin încălcarea repetată a prevederilor legale care au constituit UE. Din acest punct de vedere, prim-ministrul Ungariei, pe care fostul președinte al SUA, Donald Trump, l-a numit în martie 2024, ca fiind „cel mai deștept lider european”, a declarat că Uniunea Europeană se va dezmembra complet până cel mai târziu în 2030.  

GpR va reflecta în continuare la măsurile pe care să le propună societății românești pentru a întrerupe continuarea distrugerii statului național unitar român și disoluția etniei române.

GRUPUL PENTRU ROMÂNIA

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!