Ilie Bădescu – Despre moarte martirică și păcatul ruperii de Biserică. Charlie Kirk și-a vărsat sângele pentru Hristos, asemenea mucenicilor

Există o anume tulburare și grabă în judecarea semnificației morții prin asasinat a lui Charlie Kirk. Dacă moartea lui este martirică sau ba.

Cei ce stârnesc această vânzoleală a gândului sunt și ei din armata clevetitorilor. Alții acoperă lumina acestei jertfe a lui Kirk coborând clevetirea în zone de mediocritate deopotrivă urâtă și agresivă.

Toate acestea ne arată ce praguri a atins polimorfia demonică în spațiul mental din care a fost alungat cuvântul lui Dumnezeu. Și cât de adâncă este răscolirea demonilor.

Asasinarea lui Kirk a stârnit o învolburare, o vânzoleală cu adevărat demonică. Însă noi, necunoscători ai tuturor canoanelor, ne bazăm pe ce spune Sf Ioan Hrisostomul în Omilia 11 Efeseni, când face distincție între două situații: „vărsarea sângelui pentru Hristos” și „ruperea de biserică”.

E drept că Sfântul Ioan Hrisostomul le discută în conexiune, dar face totuși distincția aceasta, fiindcă una, „vărsarea sângelui pentru Hristos”, este evidentă, iar păcatul ruperii de biserică este o deducție (e drept inspirată) pentru a pune sub pază ordinea bisericii, adică spre a feri biserica de vânzoleală și deci de contestarea genealogiei apostolice, adică a tainei preoției.

Însă această chestiune nu pune sub semnul îndoielii faptul că Charlie Kirk și-a vărsat sângele pentru Hristos, asemenea mucenicilor.

Acest aspect contează când comparăm viața lui de erou în Hristos cu viața „călduță” a celui care își împlinește canonul frecventării, adică se folosește de taina sfântului botez, ferit însă de primejdia plății supreme pentru mărturisirea lui Hristos.

Asasinarea lui Charlie Kirk atestă cât de teribilă este primejdia mărturisirii lui Hristos pe câmpul de luptă al sufletului hăituit de legiunile de demoni ai păcatelor despre care avem cunoștință prin cunoscuții termeni de woke, cancel culure, politically corectness.

Acestea toate sunt denominații pentru legiunile de păcate „vii” care strică rânduiala sfântă a creației desfigurând chipul dumnezeiesc din om. Charlie Kirk a fost un luptător. El a ieșit direct pe câmpul de luptă al credinciosului întru Hristos împotriva nelegiuitei legiuni care-l posedă pe cel din ținutul Gadarenilor.

Cu așa ceva se lupta Charlie Kirk mărturisind, cu prețul „sângelui vărsat pentru Hristos”, adevărul despre desfigurarea demonică a chipului divin al omului postmodern.

Eu nu voi judeca păcatul ruperii de biserică. Nu e competența mea și nici îndreptățirea mea și nici timpul pentru asemenea dezbateri, le-aș numi, sicofante.

Eu mă plec cu toată durerea și smerita mea neputință în fața celui ce a primit moartea pentru triumful cuvântului în care răzbate lumina lui Hristos, adică îl recunosc pe „eroul cuvântului”, pe cel ce, în lumina tâlcuirii Sfântului Ioan Hrisostomul „și-a vărsat sângele său pentru Hristos”, el nefiind unul dintre enoriașii bisericii orânduite după canoane. Pe care, evident, o mărturisim ca fiind biserica tuturor tainelor și deci împuternicită să mijlocească mântuirea.

Dar mântuirea este de la Dumnezeu și când tâlharul răstignit de-a dreapta Domnului Iisus a primit iertarea, adică a fost primit în împărăția lui Dumnezeu pentru că Hristos este Biserica. Atunci, în clipa aceea, a primit toate pentru că l-a mărturisit pe Hristos Dumnezeu întrupat. Nu-l socotim martir pe acesta, evident, dar Sfânta Evanghelie îl mărturisește în veci ca pe cel care a primit mântuirea fiindcă l-a mărturisit el pe Hristos ca Dumnezeu întrupat.

Însă nu despre mântuire este vorba când spunem că Charlie Kirk a murit prin moarte eroică (îndrăznim să spunem, mucenicească), ci despre faptul că mărturisindu-l pe Iisus Domnul întrupat a dat proba supremă a mărturisirii sale: „și-a vărsat sângele pentru Hristos”.

Adică a murit pentru triumful mărturisirii.

Ca un mărturisitor și pentru că a fost mărturisitor.

Atât spunem, nu mai mult.

Cei ce se luptă azi cu acest adevăr se află în tabăra celor care contestă adevărul eroic și tragic al faptului că Charlie Kirk a dat prețul suprem pentru Hristos: „sângele vărsat”, chestiune pe care Sfântul Ioan Hrisostomul o confirmă în Omilia sa, adică peste tot veacul.

În mediul tulburării se distinge, desigur, și acea dezbatere din tabăra celor cu adevărat știutori de canoane, inspirați ori ba, dar moartea mucenicească a lui Charlie Kirk este vizibilă pentru oricine, oriunde s-ar afla cel care se cutremură pentru acest adevăr: cei ce-l mărturisesc pe Iisus plătesc cu sângele plata mărturisirii. Asta se vede, și este înfricoșător.

Căci acolo cel ce este împușcat în carotidă este absolut singur în numele nostru al tuturor celor care-l mărturisim cu puținătatea noastră pe Iisus Dumnezeu întrupat.

Între cel ce memorează canoane într-un loc călduț, ferit de unul care ține pistolul spre propria sa carotidă, țintind de la 200 de metri cu o precizie demonică, și cel ce riscă să primească, după propria sa mărturisire, să moară pentru Hristos, eu îl aleg pe acesta. Ceea ce nu înseamnă că resping sfintele canoane ci doar că îl văd pe cel ce și-a vărsat sângele pentru Hristos fără să judec.

Judecata, știm toți, este a lui Dumnezeu și oricum este mai presus de tot cuvântul care vine prin om.

Ce este graba celor ce vin spre locul jertfei cu cartea de canoane ca să judece? Vânzoleala, clevetirea și atâtea fețe ale deșertăciunii, nu apără biserica apostolică ci doar tulbură lumina adevărului. A acestui adevăr tragic și sfințitor totodată: undeva, la un ceas anume, cel ce-L mărturisea pe Hristos a primit moarte eroică, mucenicească.

Acolo și atunci a fost omorât un mărturisitor al lui Hristos Dumnezeu întrupat. Încurajându-i pe cei rătăciți să creadă că Iisus este Dumnezeu întrupat și deci făcut om, adică sălășluind în sufletul fiecăruia și salvator al celui care-l mărturisește, care poate să spună: „cred, Doamne, ajută necredinței mele!” („De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Matei, 9, 23-24).

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. acad. Ilie Bădescu.

In loving memory of Charlie Kirk, a fearless patriot & man of unwavering faith who dedicated his life to America.

“It’s bigger than you, I want you to remember that… It’s bigger than me – you are here to make somebody else’s life better, the pursuit of liberty & freedom.”❤️ pic.twitter.com/3Xrf5dcFlP

— The White House (@WhiteHouse) September 12, 2025

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!