ISTORIE DECLASIFICATĂ I – Documente clare despre soarta evreilor între 1939-1945 din România

Mulțumită cercetărilor făcute de domnul Ion Coja, vă lăsăm mai jos un document desecretizat din anul 2000 despre situația evreilor din Al Doilea Război din România.

Vă lăsăm să reflectați asupra adevărului ascuns atâta timp privind așa zisul „Holocaust românesc”. Astfel, vom reveni cu alte dovezi despre acest subiect, în articolele următoare.

UN DOCUMENT EDIFICATOR PUŢIN CUNOSCUT

Sosită 16 Martie 1944

Orele 13, 15’

Nr. 390

TELEGRAMA DESCIFRATĂ

Sunt mulţumit să pot comunica următoarele:

I) Ieri, 13 Martie am luat dispoziţiunea ca toţi evreii din Transnistria să fie trecuţi pe teritoriul romanesc, in Basarabia şi Bucovina, spre a evita să fie supuşi vreunui regim asemănător cu cel din 1941, întrucât tot ieri am hotărat retragerea administraţiei româneşti din Transnistria.

În ce priveşte sprijinirea emigrărilor, binevoiţi a comunica tuturor că suntem gata a da orice concurs.

V’aşi fi recunoscător dacă aţi face a se şti de d-l Steinhardt că nu numai azi, dar intotdeauna am fost pentru sprijinirea migraţiunii evreieşti.

În 1940, ca Ministru de Justiţie, am fost contra masacrării şi abuzurilor de proprietate, dispunând arestarea vinovaţilor.

În Martie 1941, am declarat unor delegaţi speciali ai Guvernului Reichului şi D-lui Himmler, deşi era imediat după rebeliune şi situaţiunea politică era incă tulbure;

A) că suntem împotriva oricărei soluţii fizice sau măsuri de constrângere şi neadmiţând crima ca instituţiune şi metodă;

B) că sunt numai pentru soluţiuni economice cari, aplicate bunurilor imobiliare mai larg, vor fi foarte eficiente în domeniul comercial, fiindcă fondurile de activitate de comerţ sunt adevărate fiinţe care trebuiesc respectate.

Am făcut intervenţiuni la Camera de Comerţ, mai târziu, în acest sens. Pană azi nu s-a vandut un singur bun evreiesc dintre cele expropriate dela evrei în 1940-1941.

Suntem pentru migraţiuni şi sprijinirea lor chiar.

Vor pleca toţi cei care vor.

Evreii pământeni ştiu că cei ce aduc servicii Statutului (sic!) pot fi asimilaţi în drepturi cu Românii.

Cei veniţi în ultimii 20 ani vor fi cercetaţi dacă vor să rămână.

Cei veniţi în ultimii 6 ani, flotanţi, urmează să plece.

C) Acestea le-am declarat şi menţinut şi faţă de Guvernul german, care în 1941 mi-a cerut formal – prin consilierii von Ritzen, Richter şi Hoffmann şi Ministrul de Stat Flaumer – ca în România controlul evreilor să fie german exclusiv, întrucât Germania urmăreşte soluţia internaţională a chestiunii evreieşti.

Am refuzat.

D) In 1941 s’a cerut autorizaţiunea de migraţiune (vasul „Struma”) pentru un număr de evrei, iar la Bucureşti au inceput afacerile de migraţiune, organizate tot de evrei, cu mari speculaţ Penibil dar adevărat.

Am fost contra oricărei întreprinderi de aventură, dar am dat autorizaţiunea ori de câte ori s-a cerut plecarea efectivă.

A plecat vasul „Struma” şi ştiţi ce s-a intamplat.

E) În 1942, Guvernul Majestăţii Sale britanice m-a întrebat – prin Ministrul Elveţiei, Dl. de Weck – dacă Guvernul român ar acorda autorizaţiunea de plecare evreilor emigranţi i-am răspuns afirmativ.

F) În vara anului 1943, mi s-a transmis în scris, prin Nota Verbală, mesajul Guvernului Majestăţii Sale britanice şi am răspuns tot în scris: au fost, suntem şi vom fi pentru migraţie. Ele trebuie organizate serios, repede şi cât mai numeroase.

G) Reprezentanţilor Crucii Roşii Internaţionale le-am răspuns.

H) În toamna anului 1943, Congresul Sionist întrunit la Rio-de-Janeiro mi-a telegrafiat mie personal, cerând aprobarea pentru migraţie.

Am răspuns că suntem dornici de a îndeplini această cerere, fiind conformă intereselor noastre şi voind a ajuta evreii din Transnistria în special.

I) În primăvara acestui an, am eliberat de la poliţie – prin intervenţiune directă şi la stăruinţa Delegatului Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva, D-l Kolb – evrei care, cu titlul de organizare de migraţiuni, au făcut imprudenţa de a folosi agenţi comunişti, numai ca să nu se creadă că vrem oprirea mişcării de migraţie.

J) Von Ribbentrop aflând de aprobarea dată pentru emigrări şi răspunsul comunicat Guvernului britanic a trimis d-lui Mareşal Antonescu o Notă, arătând că s-a cerut şi Germaniei acest lucru, dar nu s-a admis expatrierea în Palestina, nevoind a nemulţumi pe Arabi, şi ar fi bine să facem acelaşi lucru.

Am răspuns d-lui von Killinger că Guvernul român nu omoară evreii şi nu rezolvă problema evreească prin suprimare, că este pentru migraţiuni şi că rog pe von Ribbentrop dacă ţine seamă de sensibilitatea araba să respecte şi pe cele româneşti.

Netemeinicia acţiunii de organizare a migraţiunilor continuă.

Evreii din România spun că aşteaptă bani din alte părţi şi că nu au vapoare, iar noi am dat până azi tot sprijinul, mergând până la a discuta, încă din primăvara anului 1943, cu Guvernul turc (Nuram Menemonoglu ştie) posibilitatea de a utiliza motonavele noastre de la Istanbul, sub pavilionul nostru şi cu garanţia liberei navigaţiuni şi de conservarea vaselor.

Aşadar, suntem pentru sprijinirea migraţiunei şi voim a o sprijini, dar niciodată, absolut niciodată, nu s-a propus ceva serios şi efectiv, ci s-au făcut intrigi, afaceri oneroase de migraţiune, dandu-ne uneori impresia că Guvernul roman nu ar fi sprijinit mişcarea de emigrare.

II) Cereţi-o… şi discutaţi chiar posibilitatea folosirii navelor cu garanţia care am comunicat-o Dvoastre.

III) Pentru copiii din Transnistria şi adulţi autorizăm emigraţiunea. Această aprobare pe care o comunic este un angajament.

IV) În ceea ce priveşte chestiunea evacuării ulterioare de pe teritoriul roman, nădăjduiesc că nu ne vom găsi in situaţiunea de a vedea că pe noi nu ne sprijineşte nimeni.

Rog comunicaţi cele de mai sus.

Mihai Antonescu

Davidescu

1250

din 15 Martie, orele 2,10’

Expediată: 17 Martie 1944

Orele 19,45’

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!