Liviu Cigăreanu, avocat de Timișoara, unul dintre înfăptuitorii Marii Uniri, aruncat în pușcărie de către staliniști

Având în vedere că suntem pentru cercetarea istorică, dreptul la liberă exprimare, dreptul la a avea o opinie cu privire la subiectele de interes public și pentru că nici o publicație nu poate fi suprimată conform Constituției României, în acest episod vom vorbi despre Liviu Cigăreanu, avocat de Timișoara și unul dintre înfăptuitorii Marii Uniri, aruncat în pușcăria de la Văcărești de către staliniștii socialiști de la noi.

Pe 7 decembrie 1875 s-a născut Liviu-Ioan-Ştefan Cigăreanu, (7 decembrie 1875, Turda, Comitatul Turda – 18 august 1952, Văcăreşti, Bucureşti), a fost membru de seamă al Familiei Raţiu, om politic, doctor în drept, avocat, notar public, decan al Baroului Timiş şi prefect al Judeţului Timiş-Torontal.

Debutează în viața de școlar la Turda, după care își continuă studiile liceale la Blaj. La 17 ani, își ia bacalaureatul, iar în 1893, se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj. Abia dacă apucă să se acomodeze cu viața de student, pentru că la un an distanță, este exmatriculat alături de alți 41 de colegi din mai multe facultăți. Motivul a fost adeziunea tinerilor la semnarea unui apel care avea drept scop apărarea memorandiștilor. Toată tevatura a fost remediată prin intervenția guvernului român, care a depus un memoriu la Curtea de la Viena prin care solicită reînscrierea studenților exmatriculați. Autoritățile străine aprobă în cele din urmă memoriul, iar în octombrie 1894, Liviu Cigăreanu își reia viața de student.

Obține licența la Budapesta, apoi titlul de doctor în științe juridice. Promovează examenul de cenzură în 1904 și obține diploma de avocat. Cu toate acestea, nu se bucură de aprecierea celor din jur, ba din contră, este catalogat drept „persona non grata” și se auto-exilează pentru o vreme la Biserica Albă.

A intrat de timpuriu în viața politică, mai exact, în 1894, ca membru al Partidului Național Român. În această calitate, Cigăreanu ia inițiativa și mobilizează românii de pe valea Carașului cu scopul adoptării activismului. Prin 1906, cochetează puțin și cu gazetăria. Alături de învățătorul Gheorghe Jian, Ion Nedelcu și Ion Epure, avocatul pune bazele ziarului Progresul, iar un an mai târziu dă drumul unei tipografii.Odată înfăptuită Marea Unire, Liviu Cigăreanu se stabilește la Timișoara.

Continuă să pledeze la bară, și devine juris-consult la Întreprinderea Uzinelor și Domeniilor Reșița. Măiestria și devotamentul de care dă dovadă, îi aduc trei mandate de Decan al Baroului, iar pe lângă asta, între 1928-1930, este ales prefect al județului Timiș.

Nu trebuie neglijată nici participarea în calitate de asistent al lui Mircea Vaida-Voevod, la Conferința de pace de la Paris. În 1930, este distins cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor și cu Ordinul Ferdinand în grad de ofițer, pentru serviciile aduse la înfăptuirea marii Uniri.

Odată cu instaurarea dictaturii sovietice, reprezentanții fostului regim trebuiau exterminați. Mai întâi, i-au confiscat bunurile și casa, apoi sâmbătă, pe 15 aprilie 1952, în Săptămâna Patimilor, securiștii îl arestează, și-l condamnă la 24 de luni de muncă silnică în colonia de la Penitenciarul Văcărești. Ajuns la vârsta de 77 de ani, trupul șubrezit de enterită dizenteriformă, nu mai rezistă. A executat doar patru luni din pedeapsa infernală, apoi pe 18 august 1952, s-a stins.

Staliniștii nu au permis organizarea unei înmormântări creștinești și i-au aruncat trupul într-un loc neidentificat până în zilele noastre.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!