Lucian Ciuchiță – De ce domnește prostia?

Am scris, am vorbit, am avertizat. Ani la rând. Am radiografiat metodele sofisticate prin care se produce îndobitocirea colectivă. Am demascat strategiile perfide prin care omul este dezbrăcat de spirit critic și împins, cu o blândețe toxică, spre superficialitate, spre confortul găunos al bârfei și al divertismentului de duzină. Degeaba. Am strigat în zadar, pentru niște surzi. Lumea, cu o voluptate aproape suicidară, se agață de nimicuri și idolatrizează nonvalori, ca și cum salvarea ar veni din minciună.

Rezultatul? O societate amorțită, redusă la simpla funcție de consum și obediență. Un popor care nu mai pricepe că a fost manipulat, care nu mai vede că propria prostie a devenit normă, nu excepție, este un popor pierdut. Iar într-un astfel de decor, sistemul — acest monstru fără chip, dar cu nenumărate mâini — face ce vrea. Când mintea îți e leneșă și sufletul anesteziat, accepți orice inepție cu pretenții de adevăr, orice aberație livrată într-un ambalaj strălucitor.

Procesul a început de mult. Eu, și nu doar eu, am tras semnale de alarmă. Am fost însă întâmpinat cu dispreț sau, și mai grav, cu indiferență. Pentru că prostia are o armură greu de pătruns: se simte bine cu sine, nu are dubii, nu se rușinează. Și, mai nou, se crede deșteaptă.

Când milioane de oameni își culeg „adevărul” din gura unor prezentatori mieroși, crescuți în incubatoarele Securității de rit nou, nu mai avem de-a face doar cu o manipulare mediatică. Avem de-a face cu un cult al prostiei, cu o religie a imposturii. Iar credincioșii acestui cult se ceartă între ei cu o furie oarbă — unii acuzându-i pe ceilalți că ar fi inculți, când, de fapt, toți sunt egali în ignoranță, toți pasageri ai aceleiași bărci găurite.

„Finala” despre care vorbiți, acel simulacru de opțiune democratică, nu este o consecință a voinței populare, ci o victorie a ingineriei sociale. Cei mai valoroși, cei care ar fi pus binele țării mai presus de propriul interes, au fost eliminați încă de la început. De ce? Pentru că sistemul nu are nevoie de caractere, ci de marionete. Și le-a obținut, cu sprijinul necondiționat al votantului care confundă democrația cu un show de televiziune și inteligența cu popularitatea în sondaje.

Iar acum, privind în jur, ce vedem? O țară desfigurată, o clasă politică în criză morală și intelectuală — și un popor care încă se întreabă, cu o inocență agresivă: „De ce o ducem așa prost?”. Răspunsul e simplu: pentru că tu, alegătorule cu minte puțină, ți-ai încredințat sufletul celor care l-au batjocorit. Nu te-au înșelat o singură dată. Ci de fiecare dată. Te-au dresat. Iar tu ai aplaudat.

Au fost de ajuns bananele și blugii — simboluri ale unei libertăți iluzorii — pentru a cumpăra conștiințele celor cu minte puțină.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!