Lucian Ciuchiță – Elisabeta Polihroniade: între rigoarea minții și frumusețea sufletului

Doamna Elisabeta Polihroniade, mare maestru internațional. Am avut marea onoare nu doar să o cunosc, ci și să-i fiu coleg la TVR1 — o amintire pe care o port cu recunoștință. Convorbirile noastre despre lume și viață erau adevărate lecții de blândețe și rigoare, iar simpla ei prezență era o prelungire firească a nobleții sufletești.

Doamna Polihroniade nu era doar o mare șahistă — era, în sensul cel mai curat al cuvântului, un filozof al tablei. Mi-a mărturisit odată că şahul i-a dăruit fericirea supremă: nu s-a plictisit niciodată de el, iar prin fiecare partidă avea senzația că oferă semenilor o fărâmă de eternitate. Cuvânt simplu, dar greu de purtat: eternitate. Pentru mulți, aceasta ar suna grandilocvent; pentru ea, era realitate trăită — o punte între gând și timp, între om și sens.

Cariera sa vorbește de la sine, însă cifrele — asemenea unor mărgele pe un colier de aur — nu pot epuiza întreaga ei măreție. A devenit maestru internațional în 1960, iar din 1982 a purtat titlul de mare maestru internațional. Nouă medalii olimpice, participări la 18 olimpiade (zece ca jucătoare și opt ca arbitru internațional), peste 150 de turnee internaționale la activ — acestea sunt reperele unei vieți dedicate cu devoțiune artei gândirii. A arbitrat peste 60 de campionate mondiale și europene și este înscrisă, pe drept cuvânt, în Cartea de Aur a FIDE. Și totuși, titlurile și trofeele rămân doar umbre ale acelei măreții care se arată în felul în care un om își iubește meseria cu modestie.

Elisabeta Polihroniade a fost un profesionist desăvârșit, dar și un om uimitor prin modestie, o raritate în vremurile noastre.

Un asemenea om — o astfel de comoară națională — merită pomenirea, cinstea și memoria unei țări, nu uitarea facilă pe care o aduce epidemia nonvalorilor promovate de sistemele globalizate.

Este dureros — și, în același timp, revoltător — că despre o asemenea personalitate se găsește atât de puțin în memoria digitală a prezentului, iar conștiința colectivă a acestui popor pare prea scurtă pentru a păstra în lumină elitele sale autentice. Și totuși, faptele rămân ca niște stânci neclintite: o viață pusă în slujba frumuseții intelectuale, o inimă care a iubit șahul cu aceeași ardoare cu care un credincios își slujește altarul.

Elisabeta Polihroniade, Mare Maestru Internațional, rămâne un far al Nobleții și al Măreției spiritului românesc.

Doamnă Elisabeta Polihroniade, numele dumneavoastră nu va fi niciodată atins de uitare. Veți dăinui ca un reper de noblețe, un chip al măreției și o adiere de eternitate în memoria noastră.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!