Lucian Ciuchiță – Lecția de conștiință

Există momente în istoria unei națiuni când timpul nu mai curge liniar, ci se frânge. Se oprește, clipește din ochiul memoriei, apoi așteaptă, ca un judecător implacabil, răspunsul celor ce încă mai trăiesc sub steagul rănit al adevărului. România se află astăzi la o astfel de răscruce: nu de drumuri, ci de conștiință.

Timp de trei decenii și jumătate, am asistat, nevoiți sau din plăcere, la deșertificarea morală a țării. Sub flamura unei libertăți de carton, ni s-a vândut iluzia alegerii, în timp ce miezul viu al națiunii era măcinat de interese străine, de corupție endemică și de trădări sistematice. Ce a mai rămas din visul de acum 35 de ani? Un popor sărăcit, dezbinat și orbit de spectacolul absurd al marionetelor care dansează, obedient, pe scena puterii.

„Divide et impera” – vechea lecție romană a devenit inginerie socială. Poporul a fost împărțit, învrăjbit, instigat împotriva propriei sale suferințe. În timp ce noi ne certăm între noi, păpușarii râd, îmbogățindu-se pe spatele fiecărei neînțelegeri, al fiecărui vot smuls prin frică sau minciună.

Și totuși, când ne uităm în jur, nu putem să nu ne întrebăm: după 35 de ani de promisiuni neonorate, vă este bine?

Vor răspunde cu „da” aceia care au servit sistemul și au fost răsplătiți pentru obediența lor. Dar adevărul – crud și necosmetizat – este scris în datele oficiale, în realitatea din gări pustii și sate părăsite, în tristețea pensionarului care numără monedele, în privirea tânărului care își caută viitorul dincolo de hotare.

Suntem, din păcate, pe ultimul loc în Europa la civilizație și la nivelul de trai. Și mai tragic, suntem primii la orbirea colectivă întreținută cu lozinci ieftine și teme false de panică.

Ni s-a spus: „Vin rușii!” Ca și cum frica trebuie să înlocuiască gândirea. Ni s-a promis acces la „visul european”, în timp ce am fost trimiși să spălăm vase și bătrâni la fund, nu să construim Europa, ci s-o servim. Ne-au momit cu pașapoarte și joburi mizerabile, în timp ce acasă, cultura, credința, familia și identitatea erau sacrificate, una câte una, pe altarul progresului impus din afară.

Privim azi, fără iluzie, spre trecutul recent: un fizician transformat în „împăratul gol”, o marionetă-turist, jucător de golf, care ne-a condus spre dezastru, un fost marinar care a scufundat speranțele unei generații, iar acum un nou produs „independent” ne este prezentat ca salvator – o frecție la un picior de lemn, cum ar spune înțelepciunea populară. Nimic nou sub soare, doar același decor vopsit cu nume noi.

Și acum? Apare, sub mantia „matematicii”, un alt mesager al acelorași idei toxice: omul sistemului globalist, susținut de rețele ideologice care visează o lume fără rădăcini, fără identitate, fără Dumnezeu. Nu vă lăsați înșelați. Sunt doar ambalaje noi pentru aceleași produse stricate: manipularea, sărăcirea, distrugerea culturii și a identității naționale.

Români, nu trebuie să treceți Prutul – așa cum s-a strigat odinioară –, ci trebuie să treceți peste această manipulare grosolană. Acum este momentul cel mai greu: examenul suprem al conștiinței. Nimeni nu vă cere loialitate oarbă, ci doar un gest simplu – să gândiți cu propria minte. Să priviți dincolo de ecrane, de lozinci, de frică și să vă întrebați sincer: a fost bine?

Dacă nu, atunci nu mai permiteți acelorași mincinoși să vă decidă viitorul. Aceasta nu este doar o luptă politică. Este o bătălie pentru sufletul acestei țări. Dacă vom eșua, România va deveni o colonie fără glas, o frunză în bătaia vântului, iar copiii noștri vor învăța, din manuale scrise de învingători, că a fost odată un popor care a ales să tacă.

Dar dacă vom trece acest test al conștiinței, atunci lumina se poate reaprinde. Și poate, peste ani, cineva va scrie nu despre înfrângerea noastră, ci despre renaștere.

Țara aceasta nu are nevoie de stăpâni noi, ci de oameni valoroși și cu conștiință.

Și dacă vom alege curajul în locul fricii, adevărul în locul minciunii, demnitatea în locul obedienței, atunci mâine, copiii noștri nu vor mai citi despre trădare, ci despre o generație care a spus, cu fruntea sus: Până aici. Ne luăm țara înapoi.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!