Mihai Eminescu – Cauzele crizei financiare în România: gramatica, istoria și geografia

Domnul Alexandru I. Vlădescu, doctor în medicină, doctor în drept, a publicat mai zilele trecute o cărțulie intitulată „Cauzele crizei financiare în România”, în care dezvoltă o nemaipomenită bogăție de planuri teoretice și istorii pe apă, care vor face plăcere tuturor comis-voiajorilor însărcinați cu vînzare de indigo, fie’n Spania, fie la poluri.

O probă din această prețioasă operă nu strică:

„România ocupă pe continent o pozițiune strategică naturală. Ea este protegiată în lungul ei pe de o parte de seria munților carpații, santinela fidelă, de veacuri, a poporului român, pe de alta de râul dunărea, bariera nestrămutată a naționalităței noastre. Acest șir de munți și această albie a dunări fac din statul român o fortereță naturală, contra căria s-au sfărâmat în trecut, deseori, armatele inimicilor noștri. Ca situație geografică, România se învecinește: la nord și la vest cu Austro-Ungaria, la vest cu Rusia și cu Turcia și la sud cu Turcia”. […]

Săracul Ștefan Vodă! La răsărit avea tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruși și unguri uniți, râvnind toți buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care știe să mute mările și țările de la apus la răsărit. Deodată te-ai pomeni numai cu Dunărea’n vârful munților și cu pădurile de brad în albia Dunărei. Și iacă așa ar scri Nistor Urechi: 

„La satul Stuhăria-lupului, ținutul Nicăiri, unde-i biserica într-un vârf de plop și Dunărea curge la deal, întâlnitu-s-au oștirea moldovinească cu urdii turcești, moschiești și ungurești și, dând război bărbătește de ambe părțile, mare mult s-au oștit până au biruit oastea moldovinească, iar limbele străine s-au ascuns toate într-o căpățînă de sîrb, pe care pan Vlădescul, biv-vel vraci Sadagorski o adusese din țara franțozească. Și astfel am biruit noi limbele străine cu mila Domnului, cu vitejia Vlădescului și cu norocul lui Ștefan Voevoda”.

I-așa ar scrie Nistor Urechi, bată-l norocul, ș-ar merge vestea Vlădescului nevoie-mare!

Păcat că-n vremea când domnea strălucita roadă Mușatin, neamul Vlăduților și Drăganilor se’ndeletnicea cu creșterea bostanilor în țara bolgărească.

Iară după noi, cronist rătăcit în veacul al nouăsprezecelea, cauzele crizei financiare sunt aceste.

1) Pentru că doctorul în medicină, doctorul în drept a uitat se vede a învăța acea ramură a filozofiei de stat care în limba vulgară se numește gramatica, pentru care pricină îl sfătuim să mai intre în clasa a doua a universității din Hârlău ca să studieze profunda teorie despre acordarea subiectului cu predicatul și ad[j]ectivelor și verbilor cu substantivele la cari se referă.

O altă prețioasă regulă, dincolo de sfera cunoștințelor d-rului, este că numele proprii se scriu cu inițiale mari […].

2) A doua cauză a crizei financiare este că mulțime de oameni de teapa doctorului, cam târziori la minte, în loc să se ocupe cu lucruri folositoare, precum punerea în stare normală a ciubotelor vechi, revenirea asupra căilor acului de-a lungul pantalonilor sau eventual înlăturarea constipulațiunilor, din contra, pun la cale lumea toată, croiesc irigațiuni și scriu rețete pentru popoare întregi […].

CURIERUL DE IAȘI, 7 iulie 1876. Titlul articolului: „ECONOMIA NAȚIONALĂ ȘI D. A. VLĂDESCU, doctor în drept, doctor în medicină” – extrase.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!