Mihai Vinereanu – De ce nu poate Rusia să câștige războiul din Ukraina

De când este la putere Vladimir Putin a scâncit tot timpul după Uniunea Sovietică repetând de nenumărate ori cum că cel mare dezastru al secolului trecut a fost dezmembrarea marii uniuni. Dintre toate fostele republici unionale, Ukraina a fost gândită de la început ca fiind piesa cea mai importantă a Uniunii. Despre ea, tot președintele Putin spunea mereu că fără Ukraina, Rusia nu este decât o țară, și abia cu Ukraina ar redeveni un imperiu.

La summitul NATO, din 2-4 Aprilie 2008, de la București, Putin venise cu un scop bine definit, anume să-l lămurească pe George Bush Junior că Ukraina nu este o țară, ci doar o parte a Rusiei. Era acel moment în care Bush își manifestase intenția să meargă la Kiev ca să discute cu ukrainenii condițiile de pre-aderare la NATO. Se pare că președintele american s-a lăsat convins de retorica mincinoasă a lui Putin și nu s-a mai dus la Kiev așa cum își propusese. De atunci încoace nimeni nu a mai încercat acest pas îndrăzneț, deși ideea nu a fost abandonată nici de vest, dar nici de Ukraina.

Rusia este încă cea mai întinsă țară din lume. Fără fostele republici unionale din Asia ar fi evoluat mult mai bine dacă ar fi știut cum să beneficieze de colaborarea cu vestul, dar rușii nu au înțeles aceste două mari avantaje oferite de istorie. În mod evident, mental Putin trăiește în trecut, în secolul 19 chiar, fără să vadă că azi, în secolul 21 structura mondială s-a schimbat radical și nimeni nu mai acceptă războaie de cucerire. Președintele rus credea în mod greșit că țări precum China și India îl vor susține cel puțin verbal în aventura sa sinucigașă din Ukraina, dar nu este așa. Cele două mari puteri asiatice au „colaborat” cu Rusia doar ca să cumpere petrol și gaze ieftine din această țară în aceste momente disperate când Europa a decis să nu se mai folosească de gazul și petrolul rusesc.

În vremea președenției lui Barak Obama, Putin a invadat anumite părți din Ukraina încă din 2014, anume partea de răsărit a provinicilor Donețk și Lugansk, precum și Crimeea, fără a primi semnale de admonestare serioase din partea opiniei internaționale, fără consecințe grave pentru Rusia. În urma acestei atitudini neutre în 2022, Putin a crezut că poate merge mai departe și că este momentul să ocupe toată Ukraina, printr-un blitzkrieg de 3-6 zile, invadând Ukraina în februarie. N-a fost să fie după voia sa!! La 7 luni de la invazia Ukrainei, Rusia nu numai că nu a cucerit țara vecină, ci e pe cale să piardă și ce a luat cu forța în 2014. Între timp, Ukraina primise mult ajutor militar din Occident ca să reziste cel puțin o scurtă vreme în cazul în care țara ar fi fost invadată de ruși, cum de fapt s-a și întâmplat. De atunci încoace țările NATO, în special Statele Unite, furnizează armament din ce în ce mai sofisticat, precum și logistică de ultimă oră Ukrainei.

Acum Rusia pierde teren în fața armatei ukrainene hotărâte să-și elibereze țara de invadatorul rus. Cu siguranță că va reuși în ciuda celor care cred că Rusia, ca mare putere, nu va putea fi înfrântă chiar așa de ușor. Și totuși, evenimentele de pe teren indică contrariul.

În România internetul zbârnâie de site-uri cu postaci care susțin și laudă Rusia, înjură NATO, SUA, UE, precum și Ukraina. Este bine știut faptul că Rusia cheltuiește sume considerabile în mai multe țări ca să-și promoveze agenda-i păguboasă chiar pentru ea însăși. Desigur mulți o fac din convingere, fără să fie în soldă rusească. Cu toate acestea, nu am înțeles niciodată acest mod de a gândi, dar fiecare dintre noi are dreptul la propria sa opinie.

Privind lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, trebuie arătat că în ultimii 200 de ani Anglia a controlat politica europeană și chiar pe cea mondială, punând la cale din timp evenimente istorice prin serviciile sale secrete sau prin metode diplomatice. Anglia nu a dorit niciodată ca vreo putere europeană să controleze Continentul și să devină un pericol pentru marele imperiu britanic. Astfel Marea Britanie a făcut totul să-l oprească pe Napoleon să nu creeze un imperiu francez în Europa. Un secol mai târziu, a stârnit Primul Război Mondial ca să turtească o Germanie care luase un mare avânt economic și exista riscul ca să devină o mare putere în Europa. Al Doilea Război Mondial a fost planificat cu scopul de a crea Israelul ca stat și să „liniștească” o Germanie revanșardă după ce câștigase practic de fapt Primul Război, dar l-a pierdut lamentabil după ce America a intrat în război! Din păcate, guvernul român de la acea vreme, crezând că Puterile Centrale vor câștiga războiul au făcut acel neinspirat armistițiu de la Buftea cu Germania, cu toate că Anglia insistase pe lângă conducerea României să nu facă așa ceva. Această gafă putea să ne coste foarte mult cum bine știm, dar am avut până la urmă noroc, deși am fi avut mai multe de câștigat dacă nu făceam acel armistițiu păgubos. Salvarea a fost regina Maria cu vizita ei la Paris. Atunci, chiar înainte de a fi semnate tratatele de pace regina s-a întâlnit cu W. Wilson pecetluind viitorul României. Regina Maria a făcut pentru România de 10 ori mai mult decât toți Hohenzollernii la un loc!

Greg Hallet

Hitler a Fost Agent Britanic (Hitler was a British Agent) sună titlul unei lucrări în limba engleză, semnată de Greg Hallet, lucrare amplă de peste 550, apărută în 2005, plină de informații bine documentate care nu pot fi prezentate pe larg într-un articol. Cu toate acestea, este necesar să aducem în fața cititorului român, câteva detalii absolut necesare pentru înțelegerea cât mai corectă a unor fapte istorice de primă mărime care au detereminat traiectoria celui de-al Doilea Război Mondial și, implicit, a întregii Omeniri. Autorul arată că Hitler a beneficiat de psychological training (instruire psihologică) la British Military Psy-Ops, în localitatea Tavistock, din ținutul Devon din sud-vestul Angliei, precum și în Irlanda unde a învățat arta manipulării psihologice, în anul 1912, din februarie până în noiembrie. Hitler plecase să-și viziteze fratele căsătorit în Anglia și eventual să-și găsească ceva de lucru, dar soarta a vrut altfel. Celebrele sale discursuri cu care a fascinat pe germani își au originea în această instruire psihologică. A fost activat în timpul și după Primul Război Mondial ca agent britanic. Adevăratul scop al Germaniei lui Hitler a fost acela de a forța pe evrei să plece în Palestina și de a distruge Germania, Franța și într-o oarecare măsură Rusia Sovietică. Rolul lagărelor de concentrare nu a fost altul, în ciuda unor teorii care urmăresc să escamoteze adevărul și de a se ajunge la o serie de concluzii false, neconforme cu realitatea.

Alois Hitler

Hitler nu a murit pe 30 aprlie 1945, așa cum spun istoricii, ci a părăsit Berlinul două zile mai târziu, anume pe 2 Mai, refugiindu-se în America Latină, unde a trăit până pe la vreo 97 de ani, fără să fie deranjat de serviciile israeliene. Care este de fapt originrea reală a lui Hitler? Greg Hallet arată că tatăl lui Adolph, Alois Hitler era fiu nelegitim. Mama sa, Maria Schicklgruber lucrase ca servitoare într-o casă de evrei bogați din Viena, unde l-a „cunoscut” pe tatăl lui Alois, bunicul lui Adolph, un membru al familiei Rothschild. În mod oficial, adevăratul tată nelegitim al lui Alois nu a fost niciodată menționat în vreun document oficial. Este în obiceiul unor astfel de familii mari de a lăsa urmași nelegitimi pentru a fi activați mai târziu când și dacă va fi nevoie, Hitler fiind cred cazul cel mai celebru. Ca să ajungă la putere Hitler a fost susținut de cele mai bogate familii din acea vreme, precum familia Rothschild, familia Rockefeller sau familia Bush, prin Prescott Bush, tatăl fostului și respectiv bunicul celor doi președinți americani, George Bush, prespectiv George W. Bush, cee ce dovedește cu asupra de măsură că Hitler a fost minuțios pregătit să preia puterea în Germania, ceea ce s-a și întâmplat.

Revenind în contemporaneitate, Putin spre deosebire de Hitler, fără să vrea, joacă rolul unuia care lucrează asiduu la slăbirea, chiar la prăbușirea Rusiei prin prostiile care le face de când se află la conducere. Actualul președinte al Rusiei nu are însușiri autentice de lider. Calcă doar în străchini crezând că va reface, cel puțin în parte, măreția Uniunii Sovietice, trăind în trecut, fără să știe că secolul 21 a adus deja o lume cu totul nouă în fața căreia ar trebui să se replieze, să clădească un viitor prosper țării sale care este încă foarte mare și bogată, dar care se cere mai abil administrată. Nimic din acestea în politica lui Putin! Un coleg de-al său din fostul KGB, stabilit azi în Franța, ne spune la scurt timp după invazia putinistă din Ukraina, că fiind colegi la o școală de pregătire pentru misiuni speciale, Putin nu a fost lăsat să termine acea școală fiind declarat inapt pentru că nu era în stare să treacă testele la care trebuia să ia decizia cea mai bună ca ofițer KGB, în situații critice și inedite. În aceeași manieră, de când este președinte, nu pricepe pe ce lume se află și ia decizii dintre cele mai greșite, ca și cea cu invadarea Ukrainei.

April Glaspie

În ultimă instanță, putem presupune că Putin a fost atras în capcană, lăsându-l să creadă că după invazia din 2014 poate continua nestingherit cu o nouă invazie mult mai îndrăzneață. Spunem acest lucru pentru că aceeași strategie i s-a aplicat și lui Saddam Hussein, prin ambasadoarea americană în Iraq de la acea vreme, April Glaspie care „împrietenindu-se” cu președintele irakian, îl vizita des spunându-i că SUA nu are niciun interes să intervină dacă Saddam Husein ar invada Kuweitul fiind știut faptul că acesta jinduia la petrolul țării vecine. Faptul este bine cunoscut, fiind comentat la posturile de televiziune americane la vremea respectivă. Hussein a mușcat nada și știm ce s-a întâmplat după a aceea. Mutatis mutandis, se pare că președintele rus a mușcat și el nada și putem prevedea un deznodământ similar. Nu știm cât va mai dura războiul din Ukraina, dar nu avem dubii în privința rezultatelor finale. Avem, de asemenea, convingerea că după ce Rusia își va relua locul pe care îl merită în politica mondială lucrurile se vor schimba fundamental în lume, dar mai ales în Europa, dar despre asta vom vorbi mai târziu.

Mihai Vinereanu,

20 Septembrie, 2022.