Cum au imbinat alte etnii din Romania cultura proprie cu cea romaneasca, ar putea-o face si maghiarii/secuii, in loc s-o respinga.
Dar, cum a scris Valeriu Braniste, si chiar si un maghiar, Prohászka Lajos, ungurilor le este parca frica de intalniri interculturale, ca nu cumva sa-si piarda identitatea. Ceea ce ma face sa concluzionez ca au o identitate putin cam nesigura, pe fondul inconstientului colectiv.
Caci puterea identitatii se arata nu prin refuz, cum cred secuii/maghiarii, ci prin capacitatea de asimila, de a imbina cele doua culturi. Daca prin asimilare preiei valori culturale romanesti, nu inseamna ca pui in pericol identitatea culturala a etniei tale minoritare.
Mai bine ne imbogatim reciproc, dacat sa ne dezmembram prin izolare. Oricat de mare ar fi orgoliul cultural maghiar, romanii au valori culturale foarte mari, pe care le putem asimila inbogatindu-ne prin ele.
Pe de alta parte, secuii umbla peste tot prin Europa pentru a copia modele de autonomie. Trecand peste faptul ca nu prea le gasesc, a copia inseamna insa ca cel copiat ramane dupa aceea tot in exterior, adica neasimilat. E adevarat ca aceasta este o caracteristica a intregii culturi occidentale, despre care Vasile Bancila scria ca traieste din imitatie.
Ungurii refuza insa cu incapatanare sa ia in calcul acea varianta a pastrarii identitatii prin asimilarea culturii majoritarilor, a romanilor, imbogatindu-se organic, din interior, deci nu prin ceva impus din exterior, cum e ideea autonomiei.
Din asimilarea culturii majoritarilor poate rezulta o cultura maghiara noua, organica! Si nu e nicio problema daca va fi diferita de cea maghiara din Ungaria. Ba chiar e mai bine, caci putem contracara ideologia nationalista, culturala, neohorthysta a ungurilor din Ungaria lui Orbán Viktor, prin care ne uniformizeaza potrivit ideilor lor si ne iubim propria identitate culturala, de maghiari/secui, transformandu-ne intr-o remorca a culturii neohorthyste.
Noi, ungurii, niciodata n-am realizat imbinarea specificului gandirii neamului cu alte culturi, adica organicitatea manifestata intr-o filosofie moderna, pe fond ortodox, pe care au reusit-o filosofi romani ca Noica, Nae Ionescu sau Vasile Bancila. Iata un exemplu pe care l-am putea urma si noi, secuii/unguri, pe plan cultural. Caci nu totul este postmodern.
Un articol de Nagy Attila-Mihai via certitudinea.ro.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!