Nicolae Grigorie Lăcrița – O Românie care nici nu mai pare românească și nici nu mai este a românilor

„Chiar și oamenii simplii au ajuns să înțeleagă situația cu adevărat gravă în care a ajuns țara noastră, în care nu prea mai avem nimic al nostru, care, pe alocuri, nici nu mai pare românească, care nici nu mai este a românilor și care își duce existența, în mare măsură, pe împrumuturi externe.” – Nicolae Grigorie Lăcrița.

Uneori, când sunt bine dispuşi, conducătorii noștri ne spun că n-are importanță faptul că străinii au acaparat cea mai mare parte din bogățiile României, căci ei, străinii, sunt oameni muncitori, eficienţi şi inteligenţi şi că, dacă fac avere pe bogăţiile şi pe munca noastră, averile lor rămân tot în ţara noastră, ceea ce este fals.

Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu ne-am preda cu totul acestor străini, să nu mai fim numai colonizaţi, căci ei sunt muncitori, eficienţi şi inteligenţi? Dar un neam a cărei clasă conducătoare gândeşte astfel, şi-ţi vorbeşte laudativ despre calităţile străinilor care-l acaparează, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria, nu va mai avea loc în istorie; un asemenea neam este în risc acut de dezintegrare și de colaps.

Doar nişte lideri patrioți și capabili, cu autoritate internă şi internaţională, ar mai putea salva România, prin politici credibile şi responsabile. Numai că, suprastatalii care ne hotărăsc destinele, au grijă ca la conducerea României să nu ajungă asemenea oameni.

După ce România a ajuns în mâna străinilor, cei care au predat-o, trădători de neam și de țară, nici nu mai pot fi trași la răspundere din cauză că sunt protejați de Guvernul Mondial.

Sun Tzu (n. c. 544 î.Hr. – d. 496 î.Hr.) a avertizat lumea încă de acum circa 2.500 de ani, că „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Ce să mai zicem de România când tot omul vede că și Europa întreagă (cu toată Uniunea ei) este pe cale să fie pusă pe butuci pentru ca, după aceea, să fie ușor preluată sub conducerea Guvernului Mondial.

Greu pentru omul de rând să mai înțeleagă mersul lumii, scenariile după care se vrea ca întreaga planetă să fie integrată într-o singură structură, cu o singură conducere, cea a Guvernului Mondial.

„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”
(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).