Patrick Matiș – Impostorii care au confiscat statalitatea României nu pot fi legitimați niciodată de poporul român

Asistăm cu stupoare și cu sentimente neplăcute la circul ilegitimilor al celor care au confiscat statalitatea națională a României, toate actele de „reformă” și „măsuri guvernamentale” care nu fac altceva decât să contribuie la continuitatea loviturii de stat din 6 decembrie 2024 prin anularea alegerilor prezidențiale, și nu putem decât să le aducem aminte infractorilor și trădătorilor că poporul român nu le va recunoaște niciodată legitimitatea deoarece aceasta nu există. Le amintim, de asemenea, că motivul pentru care ei încă nu înfundă pușcăriile este pentru că ei sunt încă întronați în palatele pe care le-au confiscat și sunt bine apărați de trădătorii care azi formează instituțiile de forță în pseudo-statul polițienesc pseudo-românesc fascistoid pe care îl apără armat.

În zadar toți acești saltimbanci ilegitimi, care mimează funcțiile decizionale și de putere statală pe care le-au furat prin lovitura de stat, încearcă să facă pe președintele, premierul, miniștrii și alte astfel de funcții demne în Stat, că nu pot decât să cadă într-un ridicol patocratic și patetic iremediabil pentru ei, așa cum deja fac zi de zi și ne dezgustă din ce în ce mai mult, în așa fel încât mamele și soțiile noastre, surorile, iubitele și logodnicele noastre au ajuns să-i urască cel puțin verbal. Noi am anunțat că nu-i recunoaștem și nu recunoaștem „România” lor, confiscată pe persoană fizică, ci doar România Profundă care se află în natura sufletului românesc, adevărata identitate românească pură ce mai poate fi găsită în sufletele tuturor românilor care se află cât mai departe de orașul globalist și de cloaca lor infracțională organizată. Delictele lor au trecut dincolo de cer.

În zadar încearcă să „dovedească ingerința actorului statal care nu poate fi decât Rusia” pentru a se legitima în fața loviturii de stat, sau a puciului constituțional prin care ei continuă în impostura lor, că poporul român nu-i crede, nu-i suportă, îi detestă, îi este scârbă de ei și într-o bună zi va veni vremea să dea socoteală pentru toate delictele lor în fața noastră. Odată cu anularea alegerilor, ordinea constituțională a fost și ea anulată astfel că, deși am mai spus, trăim într-o stare de anomalie statală, politicianistă a cartelurilor infracțional organizate care ne-au transformat în ceea ce, de altfel, și vroia „partenerul nostru strategic”, în regim hibrid, cvasi-dictatorial. Însă, toleranța noastră va atinge o limită, aceea a instinctului de conservare românesc. Apoi după lovitura de stat va veni și contralovitura sau „turul 2 înapoi”, astfel încât ordinea constituțională mult dorită să revină homeostazic în organismul viu numit România.

În zadar încearcă să manipuleze mințile românilor cu farsele lor intelectuale, cu prafurile aruncate în ochii imprudenților că filmul lor terminat demult nu mai are nici o credibilitate, decât în fața câtorva sute de prostănaci care au protestat recent la ordin oengist fără steag, fără identitate națională, folosind sloganuri confiscate de la protestatarii patrioți de ieri și de azi. Nici măcar aceștia nu mai au vitalitatea de a protesta împotriva „justiției corupte”, mai ales că dezamăgirea românească este profund sufletească.

Ceea ce este uimitor este iubirea românilor față de călăii lor. Acest sindrom Stockholm „romantic” al românilor s-a terminat brusc atunci când aceste făpturi antiumane și antihristice, ca și biciuitori zilnici ai poporului, le-au „frânt inima”. Contractul social s-a rupt. Impostorii ilegitimi și infracționali care azi dețin frâiele României și pe România însăși, care mimează că reprezintă constructul mental numit „Stat Român”, au divorțat de sclavul, pardon, iubitul său „consort”, poporul român. Ba mai mult, au suspendat și Constituția, legile și orice regulă pe care ei mimează că o respectă. Mai aveau să suspende și Drepturile Omului dacă li se dădea voie să dea o lovitură de stat globală, ajungând chiar și la cele mai înalte foruri internaționale, declarând noul lor stat mondial. Nu că n-ar fi făcut-o ca precedent în plandemie, au deja acest exercițiu. Păcat că România e doar o țară mică, deși foarte bogată, că ar fi falimentat galaxii întregi dacă am fi reprezentat universul însuși.

Și de aici pornim spre ceva foarte interesant. O țărișoară ca a noastră atât de puternic asasinată economic timp de milenii nu pare că cedează. Încă mai are resurse. Încă mai respiră, încă mai poate trăi. Dar acum ea nu mai poate fi controlată după ce s-a dezis de călăii săi, deși încă îi adoră înfricoșată, dar tacit, divorțând totuși la vot abia anul trecut când s-au anulat, mai apoi, alegerile, dând peste cap toate calculele sociale pe care le fac gangsterii parazitari care ne-au confiscat țara, și trebuie biciuită până la distrugere drept pedeapsă. Poporul său la fel, mazilit până la ultimul ins, dar nu chiar fizic, ci sufletește, astfel încât orice urmă de revoltă să fie înăbușită înainte să înceapă, ba chiar să nici măcar existe în gândul oricăruia. Cum altfel să asaneze terenul ca să își aducă poporul străin de aceste meleaguri multimilenare autodenumit „ales” de către un Dumnezeu doar al lor? Trebuie golit totul înainte ca paraziții ultimi să fie instalați în Grădina Maicii Domnului pentru a suge toată seva ei. Acest lucru nu place domnilor farisei și saduchei, că le devoalează toate intențiile. Mintea lor, totuși, nu poate concepe elementul intim al libertății unui popor care a mers carstic către mântuire și care azi deja mocnește puternicul sentiment instinctual al eliberării. Iar când acesta se va întâmpla înseamnă că toate astrele sau aliniat spre ținta finală: România liberă de orice element parazitar ar căpușa-o.

În zadar încearcă să legitimeze, așa cum am spus, anularea alegerilor ca și fapt democratic corect, când aceasta a dus la distrugerea ordinii constituționale în această țară, continuând să ne țină în frică și în teroare contribuind la lovitura de stat pe care au dat-o în fatidicul 6 decembrie. Marile Puteri au nutrit în secret toate acestea, o intuim deși am fi considerați nebuni. Este firesc, deoarece România chiar este cea mai importantă țară din lume. Cum altfel că o astfel de țară să pățească așa ceva și să facă istorie în lume atât prin alegerea primului președinte român, creștin, soț și tată, cât și prin anularea alegerilor, fapt care nu a mai fost făcut niciodată în lume? Înseamnă că suntem nu doar importanți, ci cei mai importanți, dacă ne-au oprit din mersul nostru spre eliberare înfăptuind imposibilul, o repetăm, anularea alegerilor prezidențiale. Bașca putem spune despre faptul că resursele României, ale solului și ale subsolului, sunt dintre cele mai bogate cantitativ și calitativ, astfel încât, dacă nu au acces la toate acestea, măcar nici noi să nu avem. Iar pentru asta e nevoie să ne mențină în ignoranță, în prostie, în frică și în teroare că dacă ne revoltăm împotriva „statului”, jar mâncăm. Ei știu că puterea noastră ca popor este uriașă. Ei știu că acest popor a dat cele mai multe genii în toate domeniile vieții posibile. Ei știu că suntem în stare să refacem fața lumii oricând, dacă până și așa-zisele Mari Puteri au putut învăța de la noi. Ei știu că am fost primii la cele mai importante invenții ale lumii, cele care au schimbat istoria omenirii în mod total și radical. Dar pentru asta au avut nevoie să ne îngenuncheze nu doar fizic, dar mai ales sufletește. În ziua de azi a vorbi înălțător despre noi și a semnala marea greșeală pe care Marile Puteri au făcut-o asupra noastră și prin complicitatea noastră parcă este prea mult într-o lume care se vrea imbecilizată și în care înteligența, înțelepciunea și decența, demnitatea limbajului nu mai este la modă. Noi nu am uitat, totuși, că avem un suflet, avem o țară și avem un președinte ales.

Amintirea turului doi care nu s-a mai finalizat niciodată este încă vie. Românii nu am uitat ce ne-au făcut. Nu am uitat că nu ne-au lăsat să votăm liber pe cine vrem și știm că este președintele nostru. Românii nu am uitat care este România noastră. A considera că starea dictatorială în care trăim este normală, înseamnă a considera că a ucide este a da viață, iar viața însăși este de nedorit pentru că nu merită să trăim liberi, totul fiind inversat în mintea lor răsturnată. Dacă uciderea democrației prin interzicerea dreptului de a candida pentru cetățenii tăi și a dreptului de a vota, de a alege pentru viitorul tău este chiar democrația însăși, înseamnă că diavolul deja nu mai este ascuns în detalii, ci la vedere în cele mai vizibile evenimente prin care trecem. Ceea ce e evident este exact anormalul preschimbat în normal și impunerea cu forța a ideii lor păzită armat. Fascismul era mic copil pe lângă o asemenea forță de coerciție, acesta fiind doar o stare incipientă, un embrion al monstrului care mai apoi urma să se dezvolte hrănindu-se din sânul lumii.

Există trei moduri de a reveni la normalitatea mult dorită, iar aceasta nu se poate fără forța divină care poate mișca toate, poate reface toate, poate să recreeze toate. Prima este cea mai ușoară prin întoarcerea la turul doi al alegerilor prezidențiale anulate. Acolo s-a răsturnat ordinea constituțională, iar de acolo trebuie să mergem spre a echilibra totul. A doua este cea mai dureroasă chiar și fizic, și anume contralovitura față de lovitura de stat. Însă, aceste cuvinte par dure, extremiste și radicale, indicând deja un complot împotriva „statului” lor pe care-l consideră însuși statul român și ar fi ilegal din punctul lor de vedere, chiar dacă ei au dat lovitura de stat. Fiind confiscată statalitatea și trăind în lipsa ordinii constituționale, toate instituțiile se suspendă deoarece devin ilegitime și nefuncționale. Practic, nu mai avem constituție și nici legi de îndată ce nu mai avem ordine constituțională, iar contralovitura ar readuce cu forța această ordine. Iar a treia este cea mai grea, și anume crearea unui stat de la zero, pe lângă acesta confiscat de ei, cu toate instituțiile aferente, însă acesta ar fi cel mai greu de realizat și ar fi în competiție reală cu actualul pseudo-stat și o amenințare la (dez)ordinea lor. Pentru acesta e necesară o loialitate și o unitate puternică din partea creatorilor săi și o inteligență și dârzenie ieșită din comun, pentru că nu trăim vremuri ușoare în care se putea realiza acest lucru foarte repede. Sunt milioane de obstacole, dar pornind de la dreptul de autodeterminare al cetățenilor și popoarelor acest lucru se poate realiza. Cine să-l realizeze? Adevărații oameni cu abilități juridice din cele mai înalte care să devină adevărați oameni de stat. Este nevoie și de sprijinul popular, iar acesta trebuie să fie în toate aceste trei moduri de a reveni la normal. Fără popor nu există țară, cum fără limbă nu există identitate națională.

Lucrurile mari se realizează cu pași mici, dar nu mărunți, și nu nesemnificativi. Poate că idealul pare utopic, poate că vitalitatea de care avem nevoie nu mai este acolo unde trebuie să fie. Dar alegerea finală este de A FI sau A NU FI. Dacă ne desmeticim și privim lucid și vedem unde suntem și cum am ajuns, vedem și că nu aceasta este starea în care avem nevoie să fim. Ca să ne revenim, avem nevoie să ne ridicăm din această stare, să ieșim din ea și să răsturnăm noi situația. Aceasta se poate, dar doar dacă vrem, și apoi vom realiza că putem.

Un ultim gând ar fi că nu trăim singuri în această lume, chiar dacă ea însăși este ostilă pentru că noi înșine suntem ostili unul față de celălalt. Chiar dacă poate Marile Puteri au complotat în secret pentru ca noi să ajungem așa, arătându-ne cu degetul mai apoi că nu împărtășim valori comune cu ei. Chiar dacă lipsa de respect față de noi înșine a ajuns la cote paroxistice, încă mai există șansa ca să reparăm ceea ce am stricat. Însăși libertatea de a scrie aceste cuvinte, iar a voastră de a le citi până la acest capăt de dizertație este dovada vie că se poate. Și atunci, hai înapoi din drumul închis și prăpăstios în care am mers! Hai înapoi la România cea adevărată!

Acestea fiind spuse am consemnat,

Al vostru devotat,

Patrick Matiș