Patrick Matiș – Prostul Satului față în față cu Înțeleptul Satului. Cine câștigă?

În ziua de azi ne conduce Prostul Satului. Am vrut noi asta? Am ales conștient? Nu! Am ales inconștient? Da! Și de ce? Pentru că am obosit să ne manifestăm în istorie, pentru că nu am dat niciodată prioritate istoriei, dar am purtat-o în spinare, însă am obosit să dovedim puterea acelor Vlad Țepeși, Tudor Vladimirești, Ștefan cel Mari, Constantin Brâncoveni, am obosit căci ne-am martirizat și, de ceva timp frământat de vremuri, ne odihnim mădularele. Vrem să fim lăsați în pace. Dar ce să vedeți? Nu suntem lăsați în pace chiar de cei care s-au odihnit în istorie pe munți de bani și ciolane vândute, și mai ales mult sânge vărsat.

Sunt unii care nu sunt obosiți, încă mai au dorințe arzătoare de control în masă a populațiunilor lumii și noi suntem în șopronul lor, în ieslea sau staulul lor. Sunt aceia despre care se spune că dețin controlul a tot ceea ce înseamnă economia lumii. Niște forțe inumane cu aspect uman care sunt foarte crude, care nu admit să ne opunem. Ei sunt stăpânii ofertelor de nerefuzat care sunt propovăduite ca bombonelele dăruite copiilor naivi și doritori de dulcegării, însă cu prețul libertății lor, căci îi înrobesc să le fie dependenți de plăcutul gust al ignoranței. De fapt, ei nu ne vor proprietatea, ne vor libertatea. Sunt alergici la libertatea noastră, iar proprietarul este un om liber. Liber să facă ce vrea cu proprietatea lui. De aceea, în România nu mai există proprietate. Cu alte cuvinte, nu mai există libertate. Pumnul în gură e primul lucru care se pune imediat ce începe crâcnirea noastră, pentru că, dacă omul liber vorbește îi taie toată puterea Prostului Satului și îi ia locul.

Astăzi, Prostul Satului se bate în public, pe ringul de box civic și politic cu Înțeleptul Satului. Mulțimea, care nu este iubită de nimeni cu putere de decizie peste capetele sale, cum suntem noi, românii, este înfometată după Înțeleptul Satului. Ori de câte ori Înțeleptul Satului își face apariția în spațiul public și spune lucrurilor pe nume, ba chiar mai și face acțiuni în civic, apoi în politic, mulțimea, îndreptățită, sare imediat să afirme că sigur va vota cu el. Iar dacă Înțeleptul Satului rezistă luptei, pentru că deja se află în ring în plină bătaie cu Prostul Satului, ring care ocupă toată țara, mai ales pe străzile în care Înțeleptul Satului adună semnături, „conform legilor în vigoare” – de altfel singura țară din lume, am înțeles, care are nevoie să strângă 200.000 de semnături pentru candidatura la președinție – urmează să se confrunte cu un alt nivel, și anume acolo unde deja a reușit să-l obosească pe Prostul Satului. Pentru că, nu-i așa?, trebuie să ne ferim de proști pentru că au mintea odihnită și să-i punem la lucru, să-i punem să gândească. Deși nu-i place, așa va putea să obosească în luptă încât doborârea lui ar fi mai ușoară decât a unui copac putrezit.

Dar mulțimea are instinct. Și mai are și o inteligență nativă, latentă, adulmecă, miroase, știe să simtă de la o poștă Înțeleptul Satului. Iar dacă el se afirmă printre ei, printre oameni, în mulțime, vorbindu-le, atunci imediat e luat în considerare să-i conducă. Instinctul și inteligența lor latente, înnăscute, nu se manifestă cu curaj. Mulțimea preferă viața liniștită, iar dacă aceasta, și doar dacă este tulburată, atunci se revoltă, se răscoală, pentru că nu mai poate îndura asupririle, nedreptățile, atunci da, mulțimea se apără. Dar și Înțeleptul Satului se apără. Prostul Satului se apără atacând, iar Înțeleptul Satului se apără apărându-se.

Oare, Înțeleptul Satului este la fel ca și mulțimea, are instincte? De fapt el provine din mulțime. S-a autoales prin fapte și a fost ales de mulțime să o reprezinte și să-i facă dreptate. Instinctele sale sunt nu numai inteligente, ci și înțelepte. Așa cum mulțimea se revoltă să-și apere glia, neamul și viața liniștită, absolut legitime ca și drepturi înnăscute, așa și Înțeleptul Satului se revoltă mărturisind răspicat adevărul. El tulbură liniștea vieții sau viața liniștită, căci duce la adormire, dar nu o distruge. Iese din Mulțime, se ridică și vorbește. Ba chiar strigă, luptă având vorba și Adevărul ca și arme. Apoi face fapte și dă exemple. Iar Prostul Satului luptă cu armele exact opuse, cu minciuni, calomnii, violențe chiar și fizice, deoarece Înțeleptul Satului e un Om Blajin, un înțelegător, un îngăduitor, un apărător al vieții, un prost considerat de Prostul Satului, mai prost decât el. Căci viclenia este luată drept înțelepciune pentru inept, pentru incapabil și ignorant, pentru inapoiatul care se suie pe tron și conduce mulțimea adormită.

Prostul Satului tot din mulțime provine și el. Este acel decăzut prin propriile păcate oribile și destrăbălări la care să dedat timp de veacuri. Este acela care este rușinea satului. Dar iată că deja e în funcții publice. Abjectul mârlan care nu știe a gândi, vorbi și care încalcă orice bun simț e acolo în fruntea țării. El nu știe decât să-și consume viața ca pe o țigară. El este cel căruia îi plac combinațiile, plăcerile, conforturile și face orice să urce treptele societății risipindu-și valorile sufletești, acelea pe care deja nu le mai are după zile și nopți, sau vieți de risipă, ba chiar renunțând la a mai avea suflet. Duce o viață josnică, nu cunoaște nimic, nici măcar limba pe care a învățat s-o vorbească în primii ani de viață. Dar este o brută, adeseori un viclean, un șmecher, ba chiar un cumătru cu alți cumetrii. Face combinații de afaceri oneroase și ilicite. Fură, minte, delapidează și poate chiar falimenta țări întregi lăsând mulțimea din care provine în mizerie, dezolare, plânsetul și scrâșnirea dinților. Dar atunci când vin alegerile, se luptă cu pumnii, dinții, ghearele și colții pe care îi are ca să stea în vârf, nu cumva să-l detroneze Înțeleptul Satului. Totul pentru ca să ne învețe că alogenii, sau străinii sunt mai bravi și înțelepți decât noi, cei din popor.

De-a lungul secolelor noi am avut Înțelepți ai Satului care s-au ales prin faptele lor, prin bunătatea și înțelepciunea, dreapta judecată și dreapta credință a lor, cu care ne ghidau pe toți. Așa am avut eroi ai neamului, așa am avut bărbați și femei de glie, așa am avut genii și valori omenești inestimabile care au intrat în istorie și neamurile lumii i-au ținut minte. Din pacate, și proștii satului intră în istorie pentru dezastrele pe care le lasa în urmă, pentru victimele lor, făcând deliciul seratelor de cafenea sau dineurilor unor îngâmfați. Ei fac ravagii, iar lumea și natura se revoltă în urma lor, iar mai marii lumii, jucători ai puterilor lumii, se distrează schimbându-i ca pe lenjerie intimă.

Înțeleptul Satului va câștiga pentru că mulțimea deja s-a săturat de nenorocirea lăsată în urmă de proștii satului. Mulțimea va ieși la vot, iar dacă nu, până maine dimineața va ieși pe toate străzile și vor mărșălui ca să schimbe sistemul. Și sistemul se va schimba prin vocea poporului, spun unii, iar alții prin trezirea națiunilor.

Prostul Satului deja a primit o lovitura grea. Ori de câte ori lovește puternic în Înțeleptul Satului, mulțimea mai mult se duce la acesta din urmă să-l urmeze, pentru că vede ceea ce e evident: impostura și sufletul hain al Prostului Satului. Așadar, Prostul Satului se dă de gol cu fiecare exces de zel pe care-l are și-l manifestă. Orice pumn pe care i-l dă Înțeleptului Satului e clar pentru mulțime. Nu mai are cale de întoarcere și e doar o chestiune de timp până când va fi prins în lanțuri, judecat și executat de mulțimea înfuriată. Așa a fost mereu în istorie, iar istoria nu se va opri acum ca să nu se mai repete. Ei îi place să se repete și să mai și rimeze.

Lupta următoare și decisivă va fi atunci când blândețea Înțeleptului Satului va triumfa clipă de clipă. Atunci acesta va rămâne neclintit ca lider al omenirii și ca mare erou, căci stă drept și nu se îndoaie.

Și cu ce va ajuta omenirea? Cu ce o va salva? În primul rând va avea atitudine și stare de spirit cu care va inspira mulțimea și din ea vor renaște alți înțelepți ai satului care vor fi ghidați de Primul Născut, să spunem așa. Apoi de acolo vor veni soluțiile din iubire unul pentru celălalt, nu din disprețul față de „prostime”, și din exploatarea ei. Toți vor avea un cuvânt de spus și vor fi lideri oameni conducători de oameni. Văzători conducători ai celor care nu văd. În loc să îi facă pe plac șefului pentru orgoliul lui de șef, vor fi toți capi ai aceleiași familii, construită din familii mai mici. Așa îi inspiră Înțeleptul Satului pe oameni, din iubire pentru ei. Nu umilindu-i călcându-le pe cap, ci coborându-se ca să-i ridice și pe ei din înjosirea lor.

Însă, puțini Înțelepți ai Satului am avut care au răsărit din mulțime, pepiniera de zei, oameni și bestii. Mai mulți proști ai satului au fost. Numai că aceștia din urmă nu reprezentau calitatea, ci cantitatea. O nulitate ridicată la putere, tot o nulitate e, ceea ce a fost dovedită matematic, spunea la un moment dat un Înțelept al Satului de la noi.

Și iată că iar se adeverește postulatul „mulți chemați, puțini aleși”. E un fapt creștin și nu numai. În toate culturile așa stau lucrurile. Iar la noi ceea ce este teribil e că acest Înțelept al Satului strălucește un timp, apoi negura și nălucirea iar se aștern peste lume.

Acest Înțelept al Satului, cum spuneam este un om blajin, înțelegător, îngăduitor, lasă inclusiv să se greșească, pentru că și așa învățăm, poate chiar cel mai bine, dar e și un bun ghid al omenirii tocmai pentru că stă de vorbă cu țara și cu neamul, că nu și-a uitat originea și încă e conștient că vine din popor, din mulțime. Această pepinieră e liantul, pământul încă roditor de suflete care e gata oricând să dea naștere unor noi Înțelepți ai Satului. Numai să se vrea.

Satul avea și are Înțelepți. Înainte îl conduceau din față, acum din spate. Înainte decideau viețile oamenilor, acum decid destinele, căci nu prostul satului conduce, chiar dacă apasă încă pe butoane și mașinăria de stat acționează ca un Monstru care face și desface zilele de mâine. Nu! Acum sunt decise direct și indirect de Înțeleptul Satului prin faptele sale sau lipsa lor.

Într-ajutorarea, cooperarea, crearea de noi comunități pe familii care să se întrețină singure, dar fiecare dimpreună, e viitorul omenirii, și de acolo putem să privim și la ceva mai mare, mai elaborat. Cultivarea pământului și creșterea de animale, meșteșugurile, construirea de fel și fel de lucruri, aparate și dispozitive care ne îmbunătățesc viețile, rețelele de distribuitori de bunuri și servicii, companii familiale dimpreună lucrând în toate sferele de activitate, toate lucrând dimpreună având în proprietate pământul, bunurile de producție, cunoașterea cu care să creeze o nouă economie a vieții, nu exploatatoare, creatoare de moarte lentă și îndelungată. Deja o vedem în diferite colțuri ale lumii, însă la scară încă mică. Știu, pare clișeu motivațional când noi aproape că nu vedem rezultatele, dincolo de străzile care ne înconjoară apartamentele. Dar lumea e mare și orizontul nu se oprește la capătul vizibil al orașului. Se duce dincolo, în „necunoscut”, acolo pe unde poate nu am pășit niciodată. Sunt încă ființe umane care trăiesc în munți, pe dealuri, prin deșerturi, prin păduri, prin jungle, selve, prin văi adânci, vulcani stinși, prin câmpii pe care nu-i cunoaștem și trăiesc atât în locurile lor limitate, ca și noi, cât și în trecut, pentru că nu s-au „modernizat”. Pentru ei totul e un prezent continuu. Să admitem că nu ne cunoaștem între noi e urgent, nemaispunând că nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Astfel că, mulțimea acum tânjește după Înțeleptul Satului și imediat îl numește în fruntea poporului înainte ca el să fie. La noi așa este. De ce nu a reacționat până acum? De ce a ales mult timp Prostul Satului? Sau Răul cel mai Mic? Pentru că a obosit să mai lupte, pentru că nu mai vedea scăpare din foamea și setea proștilor satului care au pus mâna pe tot ce înseamnă viață. Dar acum, instinctul nu o lasă pe această biată mulțime românească, de această dată, și îi dă imboldul să aleagă Înțeleptul Satului pentru că s-a săturat. Și parcă a căpătat forță din nou. Parcă a căpătat viață și năzuință de luptă. Astea sunt inspirate deja de curajul, dârzenia și dăinuirea în luptă, ca taurul cu picioarele bine înfipte în pământ, pe care o are Înțeleptul Satului. Acum se uită la un om luminos și puternic și are pe cine se baza. Iar de aici va fi ghidată și-și va învăța lecția să fie mereu ca Înțeleptul Satului. A-L imita e necesar, dar a-I fi adept e fundamental. Ia-ți, deci, Crucea și urmează-L, omule!

Dar acum e acum! Prostul Satului are și el ultime puteri strașnice, precum fiara încolțită. Nu se lasă cu una cu două. A fost ales timp de veacuri, deja. Nu putea să lase tronul regesc așa ușor. Stă scris că de fiecare dată când i se apropie sfârșitul, cu atât mai mult loviturile sale sunt mai aprige. Va lovi cu ce are mai puternic, va fi cumplit de viclean, va recurge la gesturi necugetate și va lovi chiar și acolo unde mulțimea și Înțeleptul Satului dorm și nu sunt atenți, vigilenți, precum Apostolii în Grădina Ghetsimani. Atunci, căci s-a trezit, mulțimea va acționa din instinct curat și va mătura prostul satului de la putere chiar și cu prețul vieții. Va fi o ultimă luptă decisivă. Totul sau Nimic! Pe viață și pe moarte, ca înainte-vreme, căci nimic nu s-a schimbat! Mulțimea va recunoaște calitatea și va face cor în jurul ei și o va apăra. Să te ferești de mulțimile furioase! Au toată puterea să te șteargă de pe fața pământului, Prostu’ Satului, căci le-ai confiscat viețile, libertățile și odraslele cele mai de preț!

Timpurile au venit deja. Ori triumfăm, ori pierim…

În România deja nu se mai doarme. Deși puțini s-au trezit în comparație cu marea masă a mulțimii, în comparație cu cantitatea, masa critică încă nu e activată la momentul scrierii acestor rânduri, deși există totuși mârâitul din întuneric datorită adulmecării mirosului deja pestilențial emanat de Prostul Satului. Urmează prinderea lui, judecata, sentința și execuția lui. Au venit deja vremurile…

Aveți încredere în voi, că există un Dumnezeu! Așa să fie! Fie El cu noi! Și El cu Înțeleptul Satului!

Acestea fiind spuse am consemnat

Al vostru devotat Patrick Matiș