RRC Podcast – Ep. 39 – De la Animă spre Ceriu, cu Călin Kasper

Motto: „Eu nu sunt de acord ca istoriografia modernă să-l alunge pe Dumnezeu din Istorie.”

Călin Kasper.

Bună seara, bună ziua sau bună dimineața, dragi români de pretutindeni! Pentru că ne întoarcem la origini, așa cum ne-am obișnuit. Bine ați revenit la un nou episod al RRC Podcast.

Astăzi stăm de vorbă cu domnul Călin Kasper, scriitor, care este stabilit în Germania de aproape 30 de ani, român din Sighișoara cu o pasiune extraordinară pentru istoria neamului nostru românesc.

Călin Kasper, inginer de profesie, căutător al adevărului istoric, a scris o serie de romane istorice, printre care și „De la Animă spre Ceriu”, despre care vorbim în acest episod, care povestește despre culisele revoluției de la 1848, excelent detaliat din documentele vremii, dar mai mult de atât care este scris în limba română de atunci, cu ortografia și gramatica din acele vremuri, conținând și un îndrumar-dicționar pentru ca „cetitoriul” să-și croiască drum ușor printre cuvintele necunoscute.

Vorbim despre evenimentele preliminarii revoluției de la 1848 din Transilvania, despre ce spun documentele vremii, dar mai ales despre venirea magistratului Ioan Buteanu în Abrud și întâlnirea sa cu „gorunul moților”, Avram Iancu, conform documentelor istoricului Silviu Dragomir. După cum s-a știut, nu existau disensiuni între comunitatea ungurească și cea românească din Țara Zarandului, dar la un moment dat, ungurii erau foarte contrariați de spusele Iancului cum că mult-iubitul lor rege Matias Corvin, era român, adică valah la origine.

Vorbim în continuare despre începuturile revoluției în Transilvania, până la venirea lui Barițiu, și implicarea, după considerațiile d-lui Kasper, Ecaterinei Varga, „Doamna noastră” a moților, în acele revolte prin influențarea lui Avram Iancu, pe care l-a inspirat și mentorat, cu toate că documentele nu o arată, misterios fiind acest lucru. Este vorba despre nobila unguroaică ce a luptat pentru drepturile și libertățile moților în toată acea perioadă, dezinteresat și necontenit.

Aflăm că Andrei Șaguna, a contribuit la arestarea Ecaterinei Varga în 1847 care a fost întemnițată la Aiud și apoi la Alba Iulia, până în 1851. La un an după, bolnavă deja mintal, avea să își dea ultimul suflu.

Nici Avram Iancu nu avea un sfârșit prea glorios, însă a avut un rol dat de Dumnezeu în istorie, un strateg militar excepțional, ceea ce ne întoarce la motto-ul nostru, și anume despre faptul că din istoria modernă nu ar trebui înlăturat Dumnezeu, sau cum vrem să-l numim.

Nu în ultimul rând, vorbim despre limba română de atunci, ale cărei cuvinte în mare parte le cunoaștem, iar altele sunt considerate deja regionalisme, în „limbajul de lemn” utilitar al limbii române de astăzi. Însă gramatica și expresivitatea limbii de atunci întrece orice fel de tentativă de literatură de azi. Așadar, trece de la inimă, sau de la animă spre ceriu!

Vizionare plăcută!

Să ne revedem cu bine și la episoadele următoare!