Tudor Urse – MITOLOGIE ROMÂNEASCĂ: Cartea Vâlvelor – Legende din Munții Apuseni (partea a III-a)

Salutare dragilor și bine v-am regăsit la o altă parte de despre mitologia românească. Astăzi vin la voi cu câteva povești despre zmei din aceeași carte și din aceeași zonă – Munții Apuseni. O zonă plină cu legende din cele mai vechi timpuri pentru că de aici au pornit originile noastre. Haideți să vedem ce ne mai oferă legendele ardelenești despre zmei.

DEALUL JOCULUI ȘI DEALUL CALULUI 

De la biserica din Muntele Rece mărgind pă deal în sus să numește  Dealu Jocului până la Feredeu. De la Feredu să numește Dealu Calului. Și di ce? Di ce acolo să strânje la Feredeu din tătă partea de țară și făceu on joc o dată-n an, o cum o fost obiceiu pă timpuri.

Și între timp o vinit zmeu ș-o jucat cu două fete până di cătă zuă, care-o fost mai frumoase la joc. Și di cătă zuă le-o luat și le-o legat cu cosâțăle deolaltă și le-o pus pă cal și s-o dus  cu ele. Ș-acolo mărgând pă munte-n sus, o fost on vânător ș-o pușcat calu, c-o văzut fetile legate pă cal. O pușcat calu. Atunci zemu care duce fetile o fujit.

De-atunci acolo să numește Dealu Calului în privință c-o pușcat vânătoru calu și numele calului o rămâns la loc – Dealu Calului.

Informator – Safta Toma, 79 ani, Măguri-Răcătău, 11.09.1979

FATA DATĂ LA ZMEI

Era o femeie și ave o fată. Într-o zî, înainte de sărbători i-o cumpărat mă-sa cizme roșii. I-o dat la fată de lucru. Fata, de bucuria cizmelor, o început să joace, să alerje cu ele ș-o uitat de lucru. Atuncea mama-sa o înjurat-o că

– Ducă-te zmeii!

Atuncea pă fată o dus-o zmeii și n-o mai găsit-o altu. Numa trecătorii să mai

întâlneau cu ie pân pădure și atuncea fata le spune a cui îi ș ice-o pățît și c-o-njurat-o mamă-sa și-o dus-o zmeii. Le spune la tăț să le spuie la părinț să nu-și mai deie coptii la zmei, că dacă îi dau, zmeii vin și-I duc.

– Că așe o dus și pă ie.

Informator – Roba Lucreția a Glijii, 26 ani, Măguri-Răcătău, 15.07.1979

OASE DE ZMEU

Odată  zmeii din vârfu Vulcanului, ca să să poată distra la nuntă, o adus on copil de roman să facă pază acolo. Când a vedea on nor, sau oarece, să le spuie. Că să temeu de zgrimințeși.

Zmeii acolo făceu o nuntă mare și-o petrecere grozavă. Și coptilu văzându-i că cum joacă, că cum juca săre pământu gândei că arează cu tractor, așe cizme avea și juca. Și coptilu de zgomotu ala și de…s-o obosât ș-o adurnit. Când s-o strezât, fuljera și trăzne, pă zmei îi omoră.

Până amu-ncoace o fost cioante de-alea de zmeu. Mere oaminii din aproptiere și aduce cioante de-alea și le râjne pă râjniță și le da-n fărină la cai. Ș-atâta era caii de puternici și de fugaci că săre de pă on deal pă altu.

Informator – Matiș Gavril, 62 ani, Muntele Rece, 8.08.1979 

SĂ NU BLASTĂMI CÂINELE 

Pă Dealu Zmeilor trăieu mai demult niște ficiori faini de zmeu. Dar ei aveu coadă ca vitele. Ș-o zîs că mereu pă la jocuri, mereu pă la nunț, pă la ospăț, p-acolo și petrece și ei.

Dar unu om i-o văzut coada la unu. Și-o zîs cătă el>

– Ascundeț coada că se vede.

O zîs:

– Noa bine, că-ț plătesc o plată bună, de nici nu-i știi, că ce-ț plătesc io. O

Zîs, numa să vii la locu numit. Ia unde să vii, acolo pă dealu nost și să vii cu cine ai mai credincios cătă tine.

S-o luat și s-o dus omu în ceie zî, când i-o spus. S-o dus. S-o dus pân-acolo. S-o pus la umbra de măr. O stat cât o stat, n-o mai vinit zmeu ala. Dup-aceea s-o pus și s-o culcat. El o mărs cu muierea, că el altu c-o avut. Mamă n-o avut, tata n-o avut…El o mărs cu muierea. Și el s-o pus și s-o culcat și o vinit zmeu. Și-o zîs cătă ie:

– Da-ț doarme soțu?

– Doarme

– Api mai bie ne-am da noi laolaltă și să-l lași pă el și…noa, te ieu de soție

și așe.

Ie o zîs că ce să facă cu el.

Ie o zîs

– Io ieu săcurea și-i tai grumazî.

Zmeu, când o prins muierea să ridice săcurea să-i taie grumazî la bărbat, zmeu o prins bărbatu ei de pticioare și l-o zmîcit. Și, când l-o zmîcit , ie o-mplântat săcurea-n pământ. Unde-o fost capu bărbatului. Și de-acolo o zîs zmeu:

– Nu-ț dau nimnicu. Vii cu altu, cu cine-i mai credincios cătă tine.

– D-acu io cu cine să mai viu, c-amu…mama n-ai, tata n-ai… cu cine să mai viu?

S-o luat on cățăl după el în ceie zî. S-o dus cățălu. L-o tăt bătut pă cățăl. Iară o mers după el. S-o dus iară acolo. O stat, o stat, n-o mai vinit, S-o pus ș-o adurnit. Ș-o vinit zmeu, ș-o bătut cățălu și l-o strezît. Ș-o zîs:

– Să nu blastămi câinele, cățălu, c-aiestai mai cu credință cătă casa omului.

Informator – Hristea Ileana, 70 de ani, Someșul Rece, Păltinei, 4.10.1977

A consemnat pentru dumneavoastră,

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!