[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (6) – Inaugurarea regimului monarhic” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749711017{margin-bottom: 0px !important;}”]„Cind, la anul 1866, tara si-a dat institutiunile care domnesc astazi, cind s-a chemat la cirma tarii un print strain, nu credem ca unica preocupare a tarii a fost aceea de-a pune un capat rivalitatilor primejdioase dinlauntru, ci o idee de un ordin mai inalt a condus natiunea in hotarirea ei. Deja batrinii nostri, aproape acum cincizeci de ani, concepusera ideea unirii sub o dinastie ereditara.

Intirziata de imprejurari neatirnate de vointa noastra, indata ce Romania daduse semne de a sa vitalitate si facuse sa se nasca increderea ca ea, in mijlocul statelor ce-o inconjurau, putea sa traiasca din propriile ei puteri si din propria ei constiinta nationala, nici stabilirea unei dinastii ereditare n-a mai intimpinat nici o rezistenta si, o data cu recunoasterea ei, putem zice ca, din acel moment chiar, si independenta statului roman in princip a fost deja recunoscuta. Ca proba ca acesta a fost sentimentul tarii, putem aminti aci cuvintele rostite de catre presedintele Constituantei, d. M. Kostaki, in numele tarii, in momentul cind a prezentat alesului ei pactul fundamental.

«In ziua de 10 mai, cind Inaltimea Voastra V-ati suit pe tronul Romaniei, tara a vazut realizata cea mai vie si cea mai scumpa a sa dorinta; acea zi care a intemeiat pentru tara inceputul unei noua ere, tara a salutat-o ca data inaugurarii regimului monarhic, carele singur poate garanta Romaniei consolidarea statului si binefacerile unui guvern stabil. Adunarea, zeloasa pe de o parte de a aseza principiul monarhic pe baze nestramutate si voind, de alta parte, a incunjura acest princip de toate libertatile compatibile cu ordinea, deplin convinsa ca regimul constitutional a devenit pentru Romania nu numai o conditiune de existenta si de prosperitate, dar totodata si garantia cea mai puternica a consolidarii tronului Mariei Tale, s-a grabit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop.Constitutiunea, ce am onoarea a o prezenta Mariei Tale in numele Adunarii, da o legitima satisfactiune acestor aspiratiuni ale tarii, consacrind pentru Romania principiile admise in statele moderne cele mai inaintate pe calea civilizatiunii. Plini de speranta ca nouale institutiuni vor pune capat suferintelor unui trecut dureros, romanii, uniti intr-un sentiment unanim de concordie si de fratie, vor intrebuinta silintele lor cele mai staruitoare intru a apara aceste principii si a da cugetarilor leale si generoase ale Mariei Tale concursul lor cel mai sincer si cel mai devotat. Calcind pe pamintul tarii noastre, ati spus romanilor c-ati devenit roman; astazi Romania constitutionala Va raspunde prin organul reprezentantilor ei ca Maria Ta ai devenit pentru ea simbolul nationalitatii sale. Sa traiti, Maria Ta! Sa traiasca Romania!»

Dupa rostirea acestor cuvinte, a urmat pronuntarea formulei de juramint din partea Mariei Sale:
«Jur de a pazi Constitutia si legile poporului roman, de a mantinea drepturile lui nationale si integritatea teritoriului!».
Substituind deci principiul monarhic mult bintuitei domnii elective, tara a voit a crea acea institutiune care sa fie nu numai personificarea statului roman, depozitar al traditiilor politice ale tarii, ferind-o de fluctuatiunile momentane ale partizilor, dar, in acelasi timp, incunjurind tronul cu institutiunile constitutionale, acel regim le-a considerat ca o garantie de putere pentru tron, ca o garantie pentru dezvoltarea materiala si politica a statului roman.

Preocupati astazi, inainte de toate, mai mult de viitorul tarii decit de interesele de partid, convinsi fiind ca noua pozitie ce ne este creata prin Tractatul de la Berlin ne face direct responsabili de urmarile noastre, ca sintem lipsiti astazi de acele garantii care ni le prezinta Tractatul de Paris si, in momentul de a intra intr-o noua era politica, vom face in modul cel mai impartial bilantul perioadei celei din urma a vietii noastre politice, ca sa ne pregatim cu barbatie pentru noua era in care intram.

Vom intreba mai intii, cu mina pe constiinta, pe orice bun roman, daca crede intradevar ca tara trebuie sa se simta fericita in situatia actuala. Examinind mai intii starea noastra politica internationala, constatam cu inlesnire ca nu numai toate atributele suveranitatii statului au fost cistigate inainte de 1866, ci asemenea ca recunoasterea unei dinastii ereditare era insasi recunoasterea suveranitatii reale a tarii – toate acestea fara nici un sacrificiu. Nu raminea cu mult mai mult de cistigat decit firma deschisa, titulaturile, analoge starii de lucruri, ale agentiilor diplomatice.

Conditiile impuse noua prin Tractatul de la Berlin insa, ba chiar in urma Tractatului pentru obtinerea recunoasterii firmei independentei (recunoastere pe care chiar organele oficioase ale guvernului o declara drept un act de simpla formalitate), conditiile impuse deci pentru indeplinirea unei simple formalitati ne-au impus sacrificii din care unele, pe linga gravitatea lor, mai constituie si o izbire directa in autonomia de legislatie interna de care pururea ne-am bucurat in trecut. S-ar fi putut astepta ca, in urma sacrificiilor ce ne-am impus prin participarea la razboiul oriental, sa conservam macar simpatia acelei puteri cu care ne-am luptat alaturea; n-am conservat-o insa nici pe aceea. Am avut si mai putin inca simpatia acelor puteri cari au privit cu un ochi de neincredere participarea noastra la razboi, si astfel am putut constata ca nici o voce amica nu s-a ridicat in Congresul de la Berlin in favorul Romaniei, si astazi inca, dupa doi ani, recunoasterea e problematizata de misterioasele asigurari formale despre care nu stim nimic.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749914488{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]