Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564601152326{margin-bottom: 0px !important;}”]Nu stiu daca fotografia lui Klaus Iohannis a fost alaturata intimplator celei a lui Gheorghe Dinca din Caracal. Sau au fost puse impreuna dintr-un spirit de ironie. Esential este ca figurile celor doi se aseamana, in ciuda distantei enorme intre biografiile lor. Si totusi, nu pot sa nu observ aceeasi rautate in privire, aceeasi incruntare amenintatoare, aceeasi expresie de pinda si razbunare.

Mecanicul era un taciturn. Nu avea nici un dialog cu cei din preajma. Nu cred ca Iohannis dialogheaza cu cineva. Or asculta supus si slugarnic cind vorbeste cu politicieni mai importanti decit el (Donald Trump sau Angela Merkel), or priveste de sus si dispretuieste suveran. Mecanicul baga frica in angajati, in femeia de serviciu, in vecini, in copii. Iohannis ameninta si el. Domina prin frica, nu prin altruism si superioritate. Te ameninta continuu. Cu privirea, cu demiterea, cu rasturnarea. Si rabufneste ca taranoiul ajuns imparat. Povestea cu paltonul este mai ceva decit secventele din antologia filmului mut. Cei din jur trebuie sa se conformeze, sa execute, sa reduca lumea si tara la nivelul sau de intelegere. Atit pricepe,tot atit comanda. Propozitiile sale tradeaza, fie sadismul nedisimulat, fie o limba romana primitiva, scapata de sub jocul nuantelor.

„A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca” ramine exprimarea sa antologica dupa neclarificatul accident de la Colectiv. Si in acest caz l-a tradat limba romana? Sau blestematul de subconstient l-a dat in git? Nu stiu! Ramine psihanalistilor sa lamureasca toate aceste contorsiuni de om rudimentar ajuns la putere. Sunt convins ca nici acum nu stie ce a spus. Si de ce i se repeta prostia ca un citat din Ceausescu. Cei din prajma lui se tem sa-i spuna. Daca reactioneaza violent, ca mecanicul de la Caracal? Sa fi fost si „guvernul meu” tot o farsa jucata de limba sa romana cirpita? Sau este vorba de o alta tradare a subconstientului sau cu aere de imparat, dupa o operatiune menita a-i inunda sinele cu damfuri de satisfactie?

Duminica seara, cind Romania toata se chinuia in lacrimi si revolta, el s-a grabit sa se intorca din vacanta si sa ne arate suferinta si preocuparea. Caraghios, artificial, prefacut, ca si plutonul de zaltati tavaliti prin fata Internelor. Numai ca nu s-a dat si el cu sos de rosii pe falci si pe urechi. Ca sa ne trezim din soc, a gasit de cuviinta sa taxeze scaparea nefericita a primului ministru, legata de un nou referendum, ce risca sa devina mai des decit Craciunul si decit melodia preferata. Si ce ne-a spus inteleptul nostru cu dovleacul uitat pe plaja?

„Resping abordarea politicianista propusa de Guvernul Romaniei, care ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva este autorul moral al acestei tragedii.”

Oare Klaus Iohannis n-ar trebui sa coboare de pe soclul pe care se imagineaza ca sa poata vedea ca decaderea institutiilor, tensiunile din societate, neincrederea si razbunarea vin si din somnul sau de presedinte mono-mental si fara program? Ma gindesc si la orele de munca si la putinatatea gindirii sale!

Si ca sa bage frica in adversarii sai poltici si in cei care nu-l privim ca pe un pom de Craciun, a zis: „Va promit ca voi stringe o noua majoritate, dupa alegeri, care va face asta.”

Cum face presedintele o noua majoritate? Cu cosul dupa ciuperci? Ca Traian Basescu, recurgind si el la „solutia imorala”? Sau mai scoate 100 de dosare de la DNA si de la SRI si ii stringe cu usa pe oportunistii mai slabi de inger din PSD? Nu mi-am imaginat niciodata ca presedintele Romaniei este cel mai periculos vinator de parlamentari si ca face majoritati de parca ar gati niste cirnati cu varza.

Sau foloseste SRI-ul, ca si la campania electorala pentru prezidentiale? Sau mai explodeaza ceva si „dragi romani” ies in strada ca la Colectiv si ca la spectacolul anticoruptiei si de restul se ocupa baietii?

Nu stiu daca fotografiile celor doi au fost alaturate intentionat sau din greseala. Mie mi se pare ca seamana nu doar la figura. Si Dinca s-a dovedit un om violent, si Iohannis imi sugereaza un politician primitiv si arogant, capabil sa-si muste toti adversarii de beregata!

Sursa: cotidianul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Fumigena controlului averilor

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Fumigena controlului averilor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564563736596{margin-bottom: 0px !important;}”]Guvernantii romani stiu ca marile averi acumulate in Romania postdecembrista nu provin din venituri create prin productia si comercializarea de bunuri si servicii intr-o piata concurentiala, sau din mosteniri si donatii legale si legitime. Ei stiu ca aceste averi au fost acumulate prin hotie si inselaciune, prin deposedarea marii majoritati a cetatenilor, atat de capitalurile acumulate din veniturile create de acesti cetateni pana in 1989, cat si de o buna parte a veniturilor create de aceiasi cetateni dupa 1989, fie direct, prin inginerii de tipul FNI, fie indirect, prin jefuirea bugetului de stat.

Guvernantii romani mai stiu ca romanii au inceput sa stie si ei ca au fost jefuiti, au inceput sa stie si de catre cine au fost jefuiti.

Guvernantii romani mai stiu, de asemenea, ca se apropie momentul in care vor trebui sa dea socoteala.

Pentru a amana sosirea acestui moment, domnii guvernanti inventeaza fumigene propagandistice cu ajutorul carora spera sa incetoseze mintea romanilor, sa-i impiedice sa inteleaga mecanismul si autorii jafului, in final, sa-i faca sa renunte la orice incercare de a fi despagubiti pentru avutia de care au fost deposedati.

Una dintre aceste fumigene o reprezinta asa-zisa verificare a averilor tuturor cetatenilor si impozitarea acelor averi pentru care nu au fost platite impozite, idee relansata, recent, in mass-media, de catre domnul Sebastian Bodu, actualul conducator al Fiscului.

O buna parte a mass-media, aceeasi care, in ultimii 16 ani, a sustinut „reforma”, isi aduce si ea contributia la punerea in scena a fumigenei. Iata, de exemplu, titlul unui articol prin care „proiectul Bodu” este adus la cunostinta cetatenilor: „Averile tuturor celor 22 de milioane de romani, luate la bani marunti de Fisc”. Romanii cinstiti, cei care au fost inselati si jefuiti, pot dormi linistiti: nu va scapa nimeni de controlorii domnului Bodu. Nici chiar cei care traiesc in colibe de carton in groapa de gunoi de la Glina! Toti cei 22 de milioane de romani! Halal mass-media, halal a patra putere in stat!

Mai-marele Fiscului ne spune, de fapt, ca lucreaza la un proiect de lege care prevede verificarea oricarui „contribuabil care nu poate sa justifice diferenta dintre impozite si avere”. In treacat fie spus, atrag atentia domnului „finantist” Sebastian Bodu ca, in mod natural, impozitul este un procent subunitar din avere, deci nu „diferenta dintre impozite si avere” trebuie „justificata”, ci, eventual, diferenta dintre averea pentru care s-a platit impozit si averea pentru care nu s-a platit impozit.

Proiectul domnului Bodu are doua componente care-i pun in evidenta caracterul de fumigena. Primul este legat de faptul ca verificarea se va face printr-un sondaj, care va avea la baza „criterii matematice”. Se face si precizarea ca, in conformitate cu „criteriile matematice”, fiecare dintre noi am putea primi vizita oamenilor de la Fisc cam o data la 20 de ani. Cu banii de care dispun, marii rechini ai tranzitiei vor putea astepta, in liniste, sa le vina randul la primul control, pana prin anii 2026-2030! Atunci cand vor fi trecut, de mult timp, la cele vesnice! Nu-i greu de intrevazut ca proiectul boduist reprezinta o sursa inepuizabila pentru alimentarea birocratiei, a vanatorilor de adversari politici si a coruptiei.

Al doilea aspect este legat de rezultatul „verificarii”. Acesta va consta in impozitarea cu 16% a averii pentru care controlorii Fiscului vor descoperi ca nu s-a platit impozit.

Deci, domnul „X”, fie el vames, politist, procuror, judecator, consilier –local, judetean, ministerial, parlamentar– sau chiar prefect, ministru, senator sau deputat, desi a fost angajat neintrerupt al statului din 1990 pana la data cand va primi vizita baietilor domnului Bodu, iar din salariul castigat ar fi putut economisi, adica ar putea „justifica” o avere echivalenta cu 40 – 50 de mii de euro, el este, de fapt, proprietarul unei averi de 2 milioane de euro. Conform „proiectului Bodu”, domnul „X” plateste 16% din 1.950.000 de euro, adica 312.000 de euro, ramanand sa se bucure de restul de 1.688.000 de euro, din care 1.638.000 de euro sunt „nejustificati”, adica furati. Halal echitate fiscala!

Proiectul Bodu nu-l afecteaza in nici un fel pe „omul de afaceri” care a pornit la drum, in 1990, cu un capital banesc, a carui provenienta o poate dovedi, echivalent cu 1.000 de euro, iar in 2006 este proprietarul unei averi de 200 de milioane de euro. Dupa legile stiintei si practicii financiare, intr-o economie de piata concurentiala, in 16 ani, cei 1.000 de euro nu s-ar fi putut metamorfoza in 200 de milioane, decat daca ar fi fost investiti intr-o inovatie de dimensiunile fuziunii nucleare, ceea ce, evident, nu este cazul pentru nici unul din miliardarii Romaniei postdecembriste.

Aceste averi uriase nu ar cadea nici sub incidenta „proiectului Bodu” privind controlul si impozitarea averilor nejustificabile, nici sub incidenta „proiectului Voiculescu” privind confiscarea averilor ilicite, o alta fumigena politicianista menita sa creeze confuzie si sa impiedice despagubirea romanilor pentru avutia si veniturile de care au fost deposedati dupa 1989. Exista, totusi, o solutie a problemei averilor nejustificabile si nelegitime, o „varianta” care ar face inutile cohortele de controlori ale domnului Bodu si pe cele de confiscatori ale domnului Voiculescu. O „varianta” care i-ar face pe toti cei care s-au imbogatit necuvenit in perioada „tranzitiei” sa plateasca pretul cuvenit pentru averile asupra carora au devenit proprietari, ca si impozitul datorat pentru aceste averi.

Despre acestea, insa, in urmatorul articol.

Bursa, 27.02.2006

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by