Patrick Matiș – AUR-ul patriotic și politic al României, o atitudine și acțiune salutară pe care o sprijinim

Patrick Matiș - AUR-ul patriotic și politic al României, o atitudine și acțiune salutară pe care o sprijinim

„Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.”

Ion Rațiu.

„Alianța pentru Unirea Românilor e o stare de spirit, nu e încă partid!”

Ion Cristoiu.

Trăim vremuri foarte interesante, dragi români, dragi frați, prieteni, compatrioți, conaționali, concetățeni. Anul 2020 a debutat cu o criză sanitară de proporții planetare la care nu ne-am așteptat nici unul dintre noi. La scăderea curbei infectărilor, ca să le spunem așa, oricât de controversate ar fi cifrele lor, a luat amploare o mișcare a patrioților români care au înțeles că mai au puțin și dispar ca neam, ca țară, ca popor.

Românii am conștientizat pericolul distructiv în care ne aflăm, ne-am coagulat cât de cât, deși în prima jumătate a anului nu dădeam nici un semn. Prin aparițiile televizate și în mediul online al unor patrioți de seamă precum Dan Puric, Călin Georgescu, Florian Colceag, Ovidiu Hurduzeu, Dan Tănasă, inclusiv George Simion, Răzvan Constantinescu, Tudor Ciuhodaru, mai apoi Diana Iovanovici-Șoșoacă și alții, mesajele lor au fost transmise către români: trezirea sau dispărem!

Am fost atacați pe toate părțile, în aproape toate domeniile, inclusiv, dar mai ales, medical și religios, spiritual. Ni s-au impus restricții, ni s-au încălcat drepturile și libertățile într-un mod abuziv, am fost discriminați și suntem în continuare, chiar în această perioadă de vid legislativ de după alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, atunci când românii au lovit puternic, și pe neașteptate, în actualii funcționari politici care iau deciziile pentru noi în această țară.

Partidul AUR a reușit să intre în Parlament cu un procent de peste 9%. Acest lucru a stârnit și stârnește, probabil și că va stârni în continuare valuri. Aceste valuri sunt de opinie publică. Momentan nu pot fi atacați prin lege de nici un fel deoarece nu au încălcat legea, așa cum am văzut în cazul nenumăratelor fraude electorale ale celorlalte partide pe care le considerăm clandestine în această țară și care nu servesc cetățenilor români. Au fost numiți în fel și chip, de la partid de extremă dreapta, la legionari (lucru care nu are nici o legătură), la extremiști periculoși, falși patrioți, au fost ignorați de diverși „jurnaliști titrați” care fac o muncă de manipulare a maselor și a opiniilor publice în folosul, mai mult sau mai puțin, întereselor globaliste anti-patriotice și anti-naționale din această lume.

Dar, dintre toate acestea se uită, sau se ignoră faptul că trăim într-o țară asasinată socio-politico-economic care, mai nou, este atacată și sufletește dar pe față, fără să se mai ascundă cei care o fac. Din 1990 încoace a fost atacată mai mult pe ascuns. Dar de când cu așa-zisa pandemie (de frică și prostie), atacul asupra sufletului românesc este pe față, prin toate mijloacele, inclusiv prin autorități și forțe de ordine.

Dintre toate acestea se uită, sau se ignoră că, de treizeci de ani încoace, românii am permis ca toate acestea să se întâmple, inclusiv: distrugerea industriei și aruncarea ei la fiare vechi sau în mormanele de gunoaie, după ce toate activele ei au fost vândute pe mai nimic, privatizarea ilegală și retrocedările ilicite de terenuri străinilor de neam și de țară, devalizarea activelor statului și a instituțiilor financiare naționale, acapararea economiei de către transnaționalele oligarhice care au decidenți printre funcționarii statului, modificarea legilor, printre care și a constituției țării, de către lacheii de serviciu care le-au conturat în așa fel încât să permită furtul la nivel național, traficul de marfă ilegală, de droguri, carne vie, de influență care s-a permis la scară largă pe teritoriul României, îndobitocirea populației autohtone cu ceea ce putem numi „pâine și circ”, și multe altele. Am permis toate aceste lucruri, iar acum încă mai facem cumpărături în hypermarket-uri, supermarket-uri și mall-uri străine care fac comerț la noi, ignorând aproape total micul producător care muncește din greu să mai cultive pământul patriei, încă mai alimentăm la pompe străine, încă le mai plătim taxe și impozite. Cu toții suntem complici la acest mare asasinat! Acesta este adevărul!

Pe fondul acestei ignoranțe, s-au pronunțat mulți jurnaliști (de o probitate intelectual-profesională pusă la îndoială de cei care căutăm adevărul) criticându-i pe cei de la AUR pentru acțiunile lor și încercând, mulți dintre ei, din răsputeri să îi discrediteze, să-i distrugă într-un fel. Dar știți cum e vorba aceea, atunci când vrei să faci un bine neamului tău pe fondul creștin în care ai fost crescut, „până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Sfinți care sunt mulți dintre ei pseudo-sfinți. Doar auto-considerați sfinți. N-au mâncat usturoi, nici gura nu le miroase.

De aceea la începutul acestui articol am scris acel citat celebru al lui Ion Rațiu care ne îndeamnă la normalitate. Nu critica, române, pe cei care se străduiesc să salveze ce se mai poate salva din această țară și să apere acest neam, fă tu mai bine!

Unde au fost toți acești jurnaliști în toți acești treizeci de ani de impostură non-românească ce ne transformă treptat în cetățeni globali fără identitate națională?! Au pupat pe ici și pe colo, punându-și la adăpost carierele de jurnaliști și s-au „descurcat”. Adevărul nu a fost de partea lor și nici nu va fi vreodată. Doar minciuna. Și iată că acum minciuna iese la iveală, căci minciuna are picioare scurte și nu merge prea departe. Dar dacă am trăit treizeci de ani cu ea înseamnă că am mințit aproape toți și ne-am complăcut.

Astfel că, trăim într-o mare minciună culminată cu această plandemie, adică pandemie planificată. Și doar puțini au curajul să o confrunte, să o înfrunte, să spună adevărul!

Așa au făcut și fac cei de la Alianța pentru Unirea Românilor. Nu este un partid perfect. Cum nu există partide perfecte nicăieri în lume. Dar se străduiesc și până acum, celor care au avut îndrăzneala să fie pe cât se poate de obiectivi cu ei, au arătat că sunt onești, sinceri și nu corupți ca aproape toți ceilalți. 

Dar să nu uităm că și în celelalte partide, printre care și parlamentare, există o mică mână de membri care sunt încă patrioți, aceia care nu sunt lăsați să contribuie la dezvoltarea țării, nu sunt lăsați nici măcar să salveze țara în vreun fel de cei care o căpușează, o fură de resurse naturale și umane, o parazitează. Li se pun piedici în toate felurile posibile, sunt intimidați, amenințați cu moartea unii dintre ei. Sunt ținuți în frică și ignoranță. Dar până când!?

Am spus-o de câteva ori. Avem nevoie să acționăm cu milioanele. Nu cu o mie de oameni, nu cu cinci mii, nu cu o sută de mii, cu milioanele! Avem nevoie să ne luăm țara înapoi! AUR a înțeles asta și a început deja lungul drum al recuperării ce se mai poate recupera. Politica „prin noi înșine” și faptul de a fi uniți și de a acționa ca unul este ceea ce-i mână pe ei, indiferent în ce fel sunt criticați. Și să nu uităm că politica este arta de a guverna popoarele, dar mai întâi să ne guvernăm pe noi înșine.

Sunt proaspăt intrați în Parlament. Drumul lor plin de pericole și pe dinafară, și pe dinăuntru abia a început. Așteptați, că abia de acum încolo vom începe să vedem schimbări, dacă nu am văzut până acum, și dacă nu ne-am dat seama încă de faptul că mai avem libertăți și nu suntem vârâți în lagărele medicale.

Dar cum românul are impresia că le știe pe toate, normal că li se spune că așa e bine, că așa nu e bine, cum să facă, faptul că au mari probleme de organizare și de identitate. Eu cred că sunt interpretați oarecum greșit, dar nu ignor faptul că nu sunt perfecți. Însă, ce fac aceștia care astăzi încă se mai numesc jurnaliști de marcă? Cu ce au contribuit ei la dezvoltarea națională a țării și a poporului român?! Cu nimic! Trist, dar adevărat. Nu ne credeți pe cuvânt, luați și investigați-i!

Astfel că le sugerăm și noi, lor, să facă mai bine, dacă știu mai bine, în loc să critice sau să dea sfaturi, căci la sfaturi și diagnostice suntem cu toții buni însă, când vine vorba să facem, nu facem nimic. Păi atunci, să începem să facem, cei care nu facem! Să lăsăm criticile și sfaturile la o parte și să ne implicăm!

Nu în ultimul rând, redacția Revistei România Culturală salută și sprijină toate acțiunile patriotice pe care le intreprinde AUR și le urăm, pe lângă mult succes, mult curaj și credință în continuare, și să meargă înainte cu tot ce și-au propus indiferent de obstacolele care apar, mari și mici! Așa să-i ajute Dumnezeu!

A consemnat al vostru devotat, Patrick Matiș.

Cornel Nistorescu – AUR, Patria, parlamentarele și presa

Cornel Nistorescu - AUR, Patria, parlamentarele și presa

Încerc să răspund și eu la cîteva întrebări care privesc apariția neașteptată a Alianței pentru Unirea Românilor. Multe dintre afirmațiile și speculațiile de acum sunt halucinante. Tot felul de jurnaliști au tăbărît cu ciomegele acuzațiilor pe membrii AUR. Unii moderatori se poartă ca niște bivoli gata să-i sfîrtece în coarnele întrebărilor. De îndată ce la exit-poll a fost anunțat procentajul estimat, s-a declanșat bombardeaua cu acuzații și etichetări. Extremiști, de esență fascistă, naționaliști, legionari etc.

N-am marșat pentru simplul fapt că în campania electorală am avut o întîlnire cu George Simion și am organizat o dezbatere transmisă pe Cotidianul.ro și pe Gold FM. Fără contract, fără bani, fără obligații. Totul a pornit de la două cărți de istorie a Basarabiei care îi aparțineau și pe care le-am văzut undeva într-un studio. A trebuit să-l abordez, iar el mi le-a cedat tot pe gratis. De la aceste cărți a pornit invitația la dezbaterea transmisă video și pe radio. Stiam de el de la evenimentele și de la demersurile pro Basarabia. El și un grup de prieteni au umplut ziduri și stînci, separatoare de circulație și calcane din toată România cu mesajul simplu și de mare impact pentru memoria noastră: „Basarabia este România”.

Ideea s-a dovedit extraordinară și a devenit slogan, marcă politică și campanie de succes. În ultimii 20 de ani, nici un alt partid nu a încercat să lanseze un asemenea mesaj patriotic. George Simion și grupul său au făcut-o! Cinste lor! Nu știam multe altele despre el, cum nu știu nici acum. Şi nici despre partidul cu doi președinți (rezultatul uniunii a două partide conduse de George Simion, respectiv Claudiu Târziu).

La dezbaterea pomenită mai sus, mă interesa mesajul său patriotic, abordarea istoriei și datele identității românești promovate de AUR. La respectiva dezbatere (a urmat încă una la Ion Cristoiu și o alta cu Marius Tucă, presupun că tot gratuite, semn că au fost destui jurnaliști care nu i-au ignorat!) am sesizat două lucruri. Că George Simon are alura unui combatant veritabil pentru o cauză. Nu are o armătură ideologică deosebită, dar discursul său patriotic, garnisit cu atacuri politice hotărîte la conducătorii celorlalte partide, inclusiv la președintele Klaus Iohannis, este articulat și de efect. Aceste cîteva trăsături și tinerețea îl fac convingător și redutabil. Nu poate fi dovedit cu una cu două.

Al doilea lucru surprinzător a venit de la audiență. După emisiune, cei de la tehnic mi-au semnalat, în ciuda faptului că nu am promovat-o decît pe Cotidianul.ro, că pe Facebook emisiunea a adunat de la primele minute peste 25.000 de privitori. Ceea ce, trebuie să recunosc, n-am izbutit să atingem cu nici un politician. A fost primul semn important al interesului enorm pe care îl stîrnește, a susținerii și impactului generat de discursul său patriotic.

AUR, george simion, claudiu tarziu

Înainte de a mă apleca asupra cauzei care a dus la succesul acestui partid aș vrea să zăbovesc puțin asupra dezbaterii din ziarul Libertatea, intitulată „Elefantul galben-negru din cameră. Cum am ratat noi, presa, fenomenul AUR”. Unii jurnaliști și-au făcut un program din ignorarea acestui partid. Dan Tăpălagă a zis „Am crezut că dacă îi ignorăm, ei nu există”. Adrian Ursu, zis Hrusciov de la Antena 3, a zis și el că „Nu aveam ce să preluăm în dezbatere, în analiză. Nu erau expuse planuri, doctrine, linii de acțiune. Ceea ce se vehicula în spațiul public, fie și virtual, erau mai degrabă dezavuări ale acțiunilor partidelor clasice, delimitări de acestea”.

Cătălin Tolontan, chestionat și el de ziarul pe care îl conduce, a spus: „Înainte de orice, onest, e de spus că nu am văzut ca jurnaliști întruparea politică a acestei mișcări a nemulțumiților”. Evident, și Tolontan a evitat să înșire atributele nemulțumirii. Nu le cunoaște sau îl stingheresc. Nu știu!

Am citat din trei jurnaliști cunoscuți și cu oarece pretenții. Culmea, jurnaliștii în cauză își declară surpriza sau ignoranța, dar nu găsesc nici o explicație serioasă a ascensiunii fulminante a AUR. Asta și explică de ce unii bivoli ai peniței sau ai microfonului au încercat să se urce cu picioarele pe ce-au găsit la cîțiva oameni mai cunoscuți din acest partid. Că nu știu care are dosar penal, că Sorin Lavric are cîteva propoziții de misogin, că Tîrziu Claudiu are ceva legionar, că Dan Tănasă este anti-maghiar etc. Acuzații care mai de care, dar nici una comparabilă cu șofatul și traducerile făcute de Klaus Iohannis la adopțiile de copii sau cu actele falsificate de domnia sa în dobîndirea de case. Ca să nu mai vorbim de toate golăniile lui Traian Băsescu ca ministru, parlamentar sau președinte al României, căruia mulți jurnaliști care se strîmbă i-au ciugulit marinarului din palmă.

Li s-a părut nespus de grav că George Simion a trecut pe la tot felul de partide fantomatice sau adevărate, încercînd să iasă la iveală. Din cîte știu, multe povești sunt adevărate. Toate acestea, față de afacerile lui Videanu, Berceanu, Blaga, Băsescu etc. sunt doar niște glumițe. Nu este toată scena noastră politică plină de navetiști și dalmațieni? Cele mai cumplite exemple sunt aproape toți politicienii din PNL sau din PSD! Cei de la AUR sunt niște iepurași delicați, față de această gloată politică migratoare și pitecantropică.

Ziariștii români, cu pretenții de oameni mai deștepți decît toți politicienii țării, s-au întrecut în observații, strîmbe, șuturi și flituri, doar-doar izbutesc să dovedească creșterea AUR ca pe o șmecherie. Culmea, în loc să-l minimalizeze, îl sprijină și îi suflă în pînze!

AUR, george simion, claudiu tarziu

Să ne întoarcem la subiect. De unde vine această „explozie” a unui partid despre care Klaus Iohannis, cînd a auzit de creșterea sa, a strîmbat din nas? Răspunsul este simplu. De la o infirmitate a partidelor politice din România! De mai bine de 10 ani, poate chiar 15, de cînd Traian Băsescu s-a suit călare pe țară, nimeni n-a mai suflat o vorbă despre patrie.

Imbecilitățile lui HR Patapievici despre Eminescu i-au îngrozit pe toți. România a rămas în gura tuturor doar „țara asta”. Şi toată ziua, dă-i cu „țara asta” în sus, „țara asta” în jos, componenta patriotică a discursului politic dispărînd cu desăvîrșire. Toate partidele s-au dat Dracului, afișînd un discurs european politically correct. Toate au început să se jeneze să mai vorbească românește și în numele valorilor românești. Cel mai grăitor exemplu este chiar PNL!

Poate spune cineva ce este național în discursul liberalilor în afara cuvîntului din numele partidului? PNL-ul este un „partid national” cum sunt eu cecen sau hindus! Pe toți i-a băgat în sperieți „fecala” și „inima ca un cur” și referirile la „un popor cu substanță tîrîtă” din mințile lui HR Patapievici și Gabriel Liiceanu. Şi presa a devenit hiper-europeană, socotind patria ca fiind ceva demodat, contraproductiv, descalificant. Jurnaliștii nu au observat că pe net circulă din ce în ce mai multe bancuri cu puiul de dac Iohannis, cu Hellvig și Ludovic Orban, pui de daci și dînșii. Şi nici unii nu s-au întrebat de unde și de ce?

Pe acest fond a apărut și s-a ridicat AUR. Bîlbele, ezitările și tratamentul aplicat românilor și României, mai ales la Bruxelles și Strasbourg, precum și incapacitatea partidelor politice de a vorbi pe limba și după simțirea electoratului lor (deși toată ziua strigă patetic „dragi români”, „iubiți români”, „românii mei” etc.) au făcut loc acestui partid care încurcă panglicăreala de după alegerile parlamentare.

Şi încă un lucru. AUR are multe incoerențe. De discurs, de componență, de origine, de biografie, de atitudine, de organizare. Parcă am asista la un răspuns amator la o problemă importantă. Bucuria succesului îi impinge pe reprezentanții AUR la toate emisiunile vizibil nepregătiți. Unii dintre ei se chinuie să răspundă la cele mai imbecile întrebări. Şi spun prostii. Alții improvizează, promit sau își dreg speranțele, după așteptarea interlocutorilor. De fapt, AUR, după succesul enorm în alegeri, a fost împins rapid în faza de luptă, de scuturare, de decantare, de consolidare. Dacă dobîndește coerență poate deveni un partid important pentru țară.

Dacă nu, va fi hărtănit de șacali și rechini!

Sursă: cotidianul.ro.