Constantin Alexandru Rosetti

Constantin Alexandru Rosetti, scrisoare către Barbu Dimitrie Știrbey, Paris, 1 decembrie 1850 (fragmente) - „Se va deschide lupta cea mare între tiranie și libertate, între privilegiați și popoare, între întuneric și lumină”

Constantin Alexandru Rosetti – cunoscut ca C. A. Rosetti – fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și puternic militant al luptei pentru Unirea Principatelor Române, în a doua epistolă către Barbu Dimitrie Știrbey, scria următoarele, din care vom reda câteva fragmente:

„Domnule,

Îmi plac tiranii, reacționarii, omizile, scorpiile și fiarele cele mai sălbatice, căci au misiunea lor, ce trebuie respectată până la oarecare punct; și precum am arătat în altă parte că furtuna este un rău folositor în natură, tot astfel și tirania slujește progresului în multe puncturi, din care unul este de a îmboldi pe oameni de a se ocupa cu mai multă activitate de înaintarea și libertatea lor.

N-am trebuință a dovedi aici prin câte mijloace și puteri împingeți înainte carul revoluțiunii, fiindcă cei ce suferă le cunosc și le simt pe toate zilele; îți fac cunoscut numai că vorbesc fără cea mai mică ură, și deși vrăjmaș al sistemului ce slujești, am respectul cel mai deplin pentru persoane, precum a dovedit-o purtarea noastră și a poporului în revoluția de la ’48.

Cei ce te urăsc, domnule, cei ce te prăvălesc spre prăpastie nu sunt revoluționarii, ci stăpânii dumitale, slugile și dumneata însuți. Tiranii n-au picat din cer, ci sunt curat fii ai pământului, vlăstare ale lenei, ale neștiinței și ale egoismului omenesc, ce nu vor pieri până ce nu vom smulge rădăcina și nu vom usca sucul lor din inimile noastre, lucrare foarte grea și care ne-ar fi luat mulți ani încă, de n-am fi atât de bine ajutați de voi. […]

Am zis că nu știu cine din noi doi are dreptate și că pentru luminare ar trebui să ne supunem dorințele. Ce vrei, dar, dumneata?

1. Să fii Domn. Al 2-lea, să poți face tot ce-ți va trece prin minte, fără control – nici chiar al d-lui Oteteleșanu, a cărui dulceață este cunoscută tuturor – și fără nici o piedică. Al 3-lea, să ai bani, vornici și celelalte cete de boieri, care să ți se supuie și să te slujească, la orice îi vei pune, și un popor care să muncească și să vă dea cu belșugare toate trebuincioasele pentru împlinirea poftelor voastre.

Ce cerem noi? 1. Să nu mai fie Domn și boieri, stăpâni și slugi, ci toți deopotrivă și frați în societate, precum suntem în biserici și în mormânt. Al 2-lea, fiecare om să fie liber, onest și stimat, având toate trebuincioasele înlesniri ca să-și împlinească misiunea ce produce. Al 3-lea, potrivit cu legea, cu dreptatea și cu dorința Marelui Pitar și luminatului redactor al Jurnalului Oficial, fiindcă ‘lumea aceasta cu toate podoabele și bunătățile iei, a făcut-o Dumnezeu pentru om, iar pământul l-au dat fiilor oamenilor’, cerem ca fiece fiu omenesc, cum am zice, fiece om, fiece muncitor, să aibă o parte de pământ egală. Al 4-lea, fiindcă nu mai voim domni și boieri, urmează să nu mai voim jafuri, potvezi și biruri. Al 5-lea, cerem să nu mai fie moldoveni, transilvăneni, basarabeni etc., ci o singură națiune a românilor liberi și egali, fără protectori și suzerani, precum ai dori-o și d-ta, de nu te-ar împiedica niște pricini binecuvântate. […]

Nu visăm un regat, ci voim o Republică Română și o s-o dobândim îndată ce ne vom uni cu noi înșine și cu celelalte popoare revoluționare, mai ales acum când se va deschide lupta cea mare între tiranie și libertate, între privilegiați și popoare, între întuneric și lumină”.

Paris, 1 decembrie 1850 (Apud Gândirea social-politică-antimonarhică și republicană din România, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979, p. 111-112).

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia, povestea icoanei

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia - Expoziția POVESTEA ICOANEI

Până la sfârșitul lunii decembrie, galeria Foișor a Centrului de Cultură „Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia găzduieste expoziția de icoane, intitulată Povestea Icoanei, sub coordonarea doamnei professor Natalia Lazăr.

Colecția de icoane expusă publicului vizitator de Natalia Lazăr din care fac parte  și creații proprii, ilustrează teme iconografice din diferite zone ale țării și  se remarcă prin bogăţia genurilor artistice, de la icoane pe lemn şi sticlă, până la picturi și reprezentări silistice adaptate.

Fiecare lucrare are povestea sa ceea ce îi conferă un farmec aparte acestei expoziții. Exponatele, realizate prin diverse tehnici traditionale, te poartă pe diferite meleaguri, fiind inspirate din vechi izvoade din Oltenia, Transilvania și Moldova, până la icoanele specifice stilului lipovenesc care se regăsesc în Delta Dunării și Basarabia.

Vă așteptăm la Palat cu universul de așteptare al unei emoții intense! Vă mulțumim pentru suport!

mircea frentiu

Mircea Frențiu - Doamne, iartă-mă pe mine pentru morții din p(l)andemie!

De multe ori m-am gândit cum mi-ar plăcea să rămân în amintirea celorlalți după moartea mea? Ce le va veni în minte când se vor gândi la mine: un chirurg bun dar cu cimitirul lui, un formator de opinie la radio și televiziune, un scriitor-medic, care are trei cărți scrise, un fondator de școală sanitară sau, pur și simplu, un OM? Cred că mi-ar plăcea foarte mult toate acestea, dar, în primul rând, nu aș vrea să fiu considerat un laș, fiindcă întotdeauna am avut „coloană vertebrală”.

Cine umblă cu înțelepții devine și el înțelept, dar cine se întovărășește cu lașii, este și el laș. Și, ca să nu fiu considerat un laș, o să mă pun în genunchi și-o să mă rog: „Doamne, iartă-mă pentru morții din p(l)andemie!”. Și, în numele castei medicale, pe care o reprezint cu iubire de Dumnezeu, pot să spun: „Doamne, iartă-ne!”. De ce spun acest lucru? Fiindcă minciuna îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu și, în această p(l)andemie, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu și de semenul lui și foarte puțini, printre care mă număr și eu, au spus adevărul care ne eliberează. Multor oameni le este teamă să susțină adevărul de teama batjocurii și represiunii în societate și la locul de muncă. Oare câți oameni au murit singuri în p(l)andemie pe patul de spital cerând o cană cu apă care, câteodată, nu li se dădea? Oare câți oameni s-au confruntat cu moartea persoanei iubite: bunic, mamă, tată, frate sau copil sau un bun prieten? Dacă mă gândesc bine, nici eu și nici alți medici nu ne putem învinge sentimentul de vinovăție care ne reapare în inimă.

Lucram în plină „zonă crepusculară”, cu un protocol care se schimba de la o zi la alta, care mai mult agrava decât vindeca boala. Vă aduceți aminte că la început primeai un telefon că cel drag a murit și ți-l trimiteau într-un sac de plastic negru în care cel mort era băgat ca un animal, câteodată fără haine și era rapid îngropat fără ceremonialul religios creștin care există de două mii de ani în România. Odată ce intrai în spital, legătura cu familia era brusc întreruptă, ți se confisca telefonul sau nu aveai voie să-l deschizi. Mi-aduc aminte de un final dramatic al unui foarte, foarte bun prieten, ziarist, unul din mentorii mei, care s-a internat, s-a simțit rău, i s-a aplicat masca de oxigen pe față, iar seara nivelul oxigenului era de 97 și un puls bun. Am insistat la telefon ca să pot vorbi cu el și l-am întrebat cum se simte și m-a întrebat dacă să ia o anumită tabletă pe care i-au recomandat-o medicii. I-am răspuns cu amărăciune în suflet: „cum vrei tu, eu nu te pot influența”. El mi-a răspuns: „o iau și apoi mă culc”. Dimineața i-am dat un telefon, dar nu mi-a răspuns nimeni și după câteva ore vestea a fost că el a murit. Nu-mi venea să cred, dar ăsta a fost adevărul.

Urmează apoi p(l)andemia aceasta nenorocită în care am lucrat în sala de operație operând pacienți cu covid fără nici cea mai mică frică și-mi aduc aminte că prietenii umblau înnebuniți după Remdesivir și anticorpi monoclonali (Tocilizumab), care nu se prea găseau nici în spitale. Și vă amintesc de celebrul caz de la Aiud, când o doamnă și-a făcut rost de Tocilizumab din străinătate și apoi spitalul a fost nevoit, prin proces, să plătească medicamentul. Îmi amintesc, apoi, de declarația mea de la Antena 3, care a zguduit multă lume, mi-amintesc de lupta cu morile de vânt pentru încercarea unora ca Gigi Becali de a aduce Ivermectină în Țară, mi-amintesc de vaccinarea cu orice preț, de tunurile de miliarde de euro datorită cumpărării de izolete și a 120 de milioane de doze de vaccin. Mi-amintesc că era interzisă autopsia și, când au facut-o pentru prima dată, medicii italieni au găsit cheaguri imense la cei morți, motiv care a făcut ca această descoperire să introducă în protocolul terapeutic al covid-19 anticoagulantele, și aici vorbesc de heparină și preparatele de heparină.

Dar, iată că nu mai este p(l)andemie, iar „arhanghelii” care au proclamat vaccinul, însuși „trimisul lui Dumnezeu pe pământ” (și știți dumneavoastră cine sunt aceștia, în România și în lume), „întorc foaia” și declară fără rușine că p(l)andemia a fost un război în care fake news-urile ne-au indus în eroare și spun tot mai mult că sindromul post-covid (sau sindromul morții subite, mai ales la tineri), „ar putea” să aibă legătură cu vaccinul.

Eu am spus ce-am avut pe suflet și nu mă consider un laș și zic încă odată: „Doamne, iartă-mă pentru morții din p(l)andemie!”.

A consemnat pentru dumneavoastră dr. Mircea Frențiu.

marian rizea

Marian Rizea - OMV Petrom – epopeea unui imens jaf economic

Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională

Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut în 2012 un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.

Iată clasamentul:

1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei

2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei

3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei

4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE ???

GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!

Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!

4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat „pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după „loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…).

Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!

După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, „PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gîndire (spre a mă consulta cu şefii).

Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cît la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in cîmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.

La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!

De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, „Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!

Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

Cu mare amărăciune,

Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

limba romana, romgleza, barbarisme lingvistice

Daniel Aelenei - Observăm inserarea tot mai îndrăzneață a unor cuvinte din limba engleză nu numai în limbajul curent al românilor, dar chiar și în discursurile oficiale

Observăm inserarea tot mai îndrăzneață a unor cuvinte din limba engleză nu numai în limbajul curent al românilor, dar chiar și în discursurile oficiale și în textele oficiale emise de instituțiile statului român. Acest fenomen alterează inevitabil limba română împingând-o spre forma hibridă deja numită romgleză (amestec de română cu engleză). Creșterea graduală a ponderii acestor englezisme poate merge până la inversarea raportului dintre cele două fonduri lexicale și ar putea duce în timp la înlocuirea limbii române cu limba engleză. Nu este aici locul și nu sunt eu persoana cea mai potrivită pentru a evalua gravitatea acestei pierderi de identitate culturală, spirituală și sufletească. Lingviștii au atras atenția din vreme asupra impactului deteriorării și pierderii limbilor etnice.

Însă conținutul și direcția de mișcare a culturii naționale, inclusiv a limbii, sunt date nu atât de specialiști, puțini la număr, cât de noi, marea masă a comunității utilizatorilor.

Mai mult, nimeni, chiar să vrea, nu se poate sustrage luptei care se dă acum: fiecare dintre noi contribuie, prin felul său de a vorbi și scrie, la perpetuarea limbii române curate sau, dimpotrivă, la anglicizarea ei tot mai invazivă și la abandonarea ei treptată, cuvânt cu cuvânt… Alternativă nu există. Numai cei ce nu pot vorbi și scrie sunt în afara dezbaterii…

Dar lucrurile nu se opresc la limbă…

Pentru că…

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor.” (Evanghelia după Ioan, cap.1, vers.1-4.)

… Și…

„Nu veţi plânge-atunci amarnic, / Că vi-i limba prea săracă, / Şi-ţi vedea, cât îi de darnic / Graiul ţării noastre dragă. / […] Înviaţi-vă dar graiul, / Ruginit de multă vreme, / Ștergeţi slinul, mucegaiul / Al uitării ‘n care geme. / Strângeţi piatra lucitoare / Ce din soare se aprinde – / Şi-ţi avea în revărsare / Un potop nou de cuvinte. / Răsări-vă o comoară/ În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată.” Alexei Mateevici (1988-1917)

DE ACEEA ROMÂNII ROMÂNI ÎNCEP SĂ-ȘI CUREȚE LIMBAJUL DE ZI CU ZI DE ACESTE ENGLEZISME (zise și anglicisme, care sunt cele mai numeroase barbarisme, numite și xenisme sau străinisme) RENUNȚÂND SĂ MAI SPUNĂ:

– advertising, în loc de publicitate;
– agreement, în loc de înţelegere, acord;
– all right, în loc de corect, foarte bine, în regulă;
– a apdata, scris și a updata, în loc de a aduce la zi, a actualiza;
– application (care de fapt, în engleză înseamnă candidatură), în loc de aplicație;
– arte performative (pentru teatru, pantomimă, dans, muzică, etc), în loc de arte interpretative, sau arte ale spectacolului; ținem seama de faptul că a performa are în limba noastră sensul de a face performanță (sportivă, profesională, etc) nu de a presta, executa, interpreta un rol, o piesă muzicală etc.
– asistent manager, în loc de secretară;
– atașament sau chiar attachment, ori chiar „în attach” (după engl. attachment), în mesajele de poștă electronică, în loc de anexă, fișier anexat, document alăturat; generează omonimie nefolositoare întrucât în limba română atașament înseamnă afecțiune puternică pentru cineva;
– background, în loc de pregătire / specializare / experiență profesională ; context, cadru; mediu, familie; fundal, plan îndepărtat (artă);
– back-office, în loc de biroul din spate, zona internă, partea administrativă, etc.;
– bad, în loc de rău;
– band, în loc de orchestră;
– beauty, în loc de frumusețe;
– beauty-tips, în loc de sfaturi pentru înfrumusețare;
– beep, în loc de apel scurt,
– best seller, în loc de cel mai bine vândut,
– blush, în loc de fard de obraz;
– board, în loc de consiliu, comitet;
– boldat sau bolduit (pentru scris), în loc de aldin, îngroşat (litere aldine, groase);
– boom, în loc de prosperitate, creștere (economică), explozie, vâlvă, bubuit, etc;
– breakingnews, în loc de știri în timp real, știri despre evenimente în desfășurare, în curs;
– broadband, pentru bandă de frecvențe;
– business, în loc de afacere;
– busy, în loc de ocupat;
– bye, în loc de la revedere, pa;
– cash, în loc de numerar, bani gheață, peșin;
– casting, în loc de selectare (a actorilor pentru o producție);
– casual, în loc de îmbrăcăminte de zi;
– catering, în loc de livrare de preparate culinare și băuturi în alte locuri (sedii de firme, etc) decât localurile de alimentație publică (restaurante etc.);
– center, în loc de centru;
– chips, chipsuri, în loc de cartofi prăjiți;
– challenge, în loc de provocare;
– chat, în loc de discuție, convorbire prin mesaje electronice;
– click, în loc de apăsare, activare, clic;
– coach, în loc de antrenor, instructor;
– coaching, în loc de instruire, antrenare;
– coffee, în loc de cafea;
– content, în loc de cuprins, conținut;
– cool, în loc de rece sau grozav, frumos, interesant, fain;
– cooler, în loc de ventilator de răcire, răcitor;
– cornflakes, în loc de floricele de porumb;
– cover-girl, în loc de fată pozată pentru copertele revistelor;
– a customiza, customizat, în loc de a personaliza, a adapta la datele specifice ale fiecăruia;
– darling, în loc de dragă;
– data (pronunțat englezește deita), în loc de dată, date, numere, date numerice, valori numerice;
– dealer, în loc de distribuitor, vânzător;
– deadline, în loc de termen limită, termen final;
– a deleta, a da delete sau a da dilit, a dili, în loc de a șterge, a desființa, a anula;
– design, designer, în loc de proiect, desen, proiectant, desenator;
– determinat, în loc de hotărât, decis; această preluare de sens din limba engleză generează omonimie nefolositoare întrucât în limba română a determina înseamnă a afla, a stabili, a preciza, a măsura, iar determinat înseamnă stabilit, precizat, definit;
– discount, în loc de deducere, deducție, reducere (de preț), reducție, rabat (comercial);
– display, în loc de afișaj, ecran;
– download, în loc de descărcare; românizarea cel puțin îndoielnică a daunloada, sau chiar a downloada în loc de a descărca;
– draft, în loc de schiţă, proiect, rezumat, ciornă;
– dressing, în loc de sos, zeamă;
– driver, în loc de șofer, conducător auto;
– E-mail, în loc de poștă electronică;
– emerald (ex. în rețelele de vânzări tip MLM), în loc de smarald; harnicii noștri „melemiști” visează să devină „emeralzi” prin convingerea conaționalilor să se lase de orice altă activitate profesională și toți musai să se apuce de vândut mărfurile produse prin alte țări!
– expertiză, în construcții lexicale ca „persoană cu expertiză”, în loc de cunoaștere, pricepere, iscusință, excelență, măiestrie, experiență, competență (în sintagme de felul „specialist cu expertiză în domeniul…”); această preluare a sensului englez generează o omonimie nefolositoare întrucât în limba română cuvântul expertiză are alt sens, acela de cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, un aspect: expertiză judiciară, expertiză grafologică, expertiză criminalistică etc.;
– a (nu)face sens (de la to make sens), în loc de a fi clar, a fi limpede, avea sens, de a avea înțeles;
– fake news, în loc de știri false;
– fashion, în loc de modă;
– fast-food, în loc de mâncare gătită rapid, local / restaurant cu gătire rapidă;
– feed-back, în loc de reacţie, răspuns;
– feeling, în loc de simțire, presimțire, simțământ, senzație, sentiment, presentiment, intuiție; unii dintre noi începuseră să aibă tot felul de filinguri;
– fifty-fifty, în loc de jumătate;
– finish sau finiș, în loc de linie de sosire, sfârșit, final;
– flipchart, în loc de tablă de scris (de regulă mobilă, pliantă, pe picioare), afișaj de prezentare, afișor;
– flyer, în loc de fluturaș (de hârtie), pliant, bilețel informativ;
– a se focusa pe (to focus), în loc de a se concentra pe, a se focaliza pe, a-și păstra atenția asupra, a fi atent la etc.;
– folder, în loc de dosar (electronic);
– free-lancer, în loc de liber întreprinzător, întreprinzător independent;
– front office, în loc de biroul din față, biroul de primire, relații cu clienții, recepție etc.;
– full-time și part-time, în loc de normă întreagă și jumătate de normă;
– game, în loc de joc;
– gammer, în loc de jucător;
– gay, în loc de homosexual, sodomist, sodomit, pederast etc.;
– gen, în loc de sex; dacă în limba și cultura română numai cuvântul sex (masculin sau feminin) este folosit în domeniile biologic, genetic, medical, antropologic, zoologic, zootehnic, cinegetic, botanic, agricol, silvic etc., dimpotrivă, vocabula gen nu este corectă ca sinonim pentru sex în domeniile anterioare (științele biologice), unde termenii de gen și subgen sunt folosiți doar în clasificarea sistematică a speciilor, pentru a desemna unitățile taxonomice imediat superioare speciilor, așadar din care fac parte speciile cele mai apropiate între ele (de ex. genul Quercus, care cuprinde toate speciile de stejari); în schimb cuvântul gen este folosit în domeniul lingvistic, gramatical pentru noțiunile de gen masculin, gen feminin și gen neutru și, în limbă, ca sinonim pentru fel, tip, categorie, teapă, stil etc; sesizăm că forțarea, programatică sau nu, a sinonimiei false între gen și sex, prin folosirea neadecvată a vocabulei gen în loc de sex în domeniile biologice, înlesnește insinuarea terminologiei și implicit a ideologiei de gen: „egalitate de gen”, „discriminare de gen” etc., ambele inoculate forțat, insidios, în cultura noastră;
– gloss, în loc de luciu de buze;
– grant, în loc de alocaţie, subvenţie, acordare, aprobare, donaţie, dar, premiu sau chiar proiect (acțiune) finanțat(ă), subvenționat(ă);
– guidelines, în loc de îndrumar, ghid, instrucțiuni, linii directoare;
– hand-out, în loc de a înmâna;
– hardware, în loc de echipament (fizic, de calcul), structura fizică (de calcul / a calculatorului electronic), corpul fizic al calculatorului, mașina (electronică, de calcul);
– hit, în loc de cântec de succes, melodie, șlagăr etc.;
– hobby, în loc de pasiune, activitate de timp liber, extraprofesională;
– horror, în loc de groază;
– hotnews, în loc de știri de ultimă oră, știri calde, noutăți etc.;
– hub, în loc de: centru de concentrare și distribuire, depozit operativ, centru de preluare-livrare, centru de transfer (pentru mărfuri, poștă-mesagerie, etc); nod (de transport), intersecție, punct de interconexiune; concentrator, repartitor (informatică) etc.;
– a impacta, în loc de a avea efect, a avea răsunet, a avea impact;
– implementare (deja preluat în dicționarele limbii române), în loc de punere în practică, aplicare, îndeplinire; încă puțin înțeles de mulți oameni din popor, tocmai din această cauză este folosit adeseori cu sensuri diverse, la libera alegere („I-a implementat un pumn în barbă…”, dar cel mai puțin serios lucru este că astfel de „sensuri” sunt preluate de „noile dicționare”!);
– a insentiva, insentivat, în loc de a stimula, stimulat;
– input-uri, în loc de intrări (în sistem) și output, în loc de ieșiri (din sistem);
– IT, în loc de tehnologia informației (TI) sau tehnologia informației și comunicării (TIC);
– jackpot, în loc de miză, premiu mare (la jocuri mecanice); lovitură financiară, profit mare în timp scurt, profit rapid (fig.);
– job, în loc de loc de muncă, slujbă, serviciu, afacere, treabă, sarcină etc.;
– joystick, în loc de manetă;
– ketchup, în loc de sos picant;
– lag, în loc de întârziere, decalaj, latență (jocuri pe calculator);
– leadership, în loc de conducere, comandament, autoritate, supremație, dominație, predominanță, preeminență, hegemonie;
– leasing, în loc de închiriere specială, închiriere cu drept de achiziție, închiriere cu preluarea bunului în proprietate etc.;
– like, în loc de place, a plăcea;
– live, în loc de în direct, pe scenă, în fața publicului etc.;
– living, sau living-room, în loc de cameră de zi, camera comună, sufragerie;
– look, în loc de înfățișare, aspect;
– make-up, în loc de machiaj;
– mall, în loc de complex comercial, supermagazin, etc.;
– management, în loc de conducere, coordonare, dirijare; deja consacrat și acceptat, recunosc!
– manager, în loc de conducător, șef, director;
– a manageria, a menegeria sau chiar a menegerui („românizare” cel puțin îndoielnică) în loc de a conduce, a coordona, a dirija, a gospodări, a administra;
– menegeruit, în loc de condus, coordonat, administrat;
– mandatory, în loc de morțiș, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, inevitabil, ineluctabil;
– map, în loc de hartă;
– market, supermarket, hypermarket etc., în loc de magazin, magazin universal, supermagazin, hipermagazin;
– a mastera, în loc de… mărturisesc că nu știu cu ce sens este folosit barbarismul acesta!
– meeting, în loc de întâlnire, ședință;
– mingling, în loc de amestecat, amestecându-se (printre alții);
– MLM (multi level marketing sau network marketing), în loc de vânzări pe mai multe nivele, vânzări în rețea, rețea de vânzări;
– mouse, în loc de șoarece, șoricel, mâner (calculator);
– office, în loc de birou, sală etc.; îmbrăcăminte pentru serviciu;
– OK, în loc de bine, perfect, de acord etc.;
– outfit, în loc de ținută;
– output-uri, în loc de ieșiri (din sistem);
– party, în loc de petrecere;
– pattern, în loc de tipar, model, șablon;
– player, în loc de jucător;
– please, în loc de „te rog”;
– poster, în loc de afiș, anunț;
– PR, adică public relation, în loc de relații cu publicul;
– podcast, în loc de transmisie, emisiune;
– printer, în loc de imprimantă;
– a printa, în loc de a imprima, a tipări;
– prioritizare (de la to prioritize), în loc de stabilire a priorităților, ierarhizare sau ordonare a priorităţilor etc.;
– project-officer, în loc de ofiţer de proiect, conducător de proiect, coordonator de proiect, responsabil de proiect;
– a prompta, în loc de a atenționa, a impulsiona, a împinge;
– prompter, în loc de ecran de proiecție;
– pub, în loc de bar;
– ranger, în loc de paznic de rezervaţie, paznic de pădure, pădurar;
– reminder, în loc de amintitor;
– retailer, în loc de comerciant cu amănuntul, detailist, comerciant en-detail;
– screen, în loc de ecran;
– a seta, setare, în loc de a stabili, a fixa;
– sex-appeal, în loc de nuri, farmec (sexual), atractivitate sexuală, forță de atracție, lipici (figurat, popular);
– sexy, în loc de nurliu (nurlie), atrăgător (atrăgătoare), fermecător (fermecătoare), frumos (frumoasă) etc.;
– a da share sau chiar a șerui, în loc de a împărtăși, a distribui, a trimite;
– share-uit (şeruit), în loc de împărtăşit, partajat;
– sheet, șit, în loc de pagină;
– shop, în loc de magazin;
– shopping, în loc de cumpărături;
– show, în loc de spectacol, prezentare;
– showroom, în loc de sală de expoziție;
– showbizz, în loc de (industrie de) divertisment, (industrie de) distracție;
– single, în loc de pentru o persoană, de un loc;
– smartphone, în loc de telefon inteligent;
– a socializa, socializare, în loc de a sta de vorbă, a vorbi, a comunica, a se întreține, a întreține o conversație etc.;
– sofisticat (de la sophisticated, despre o persoană), în loc de rafinat, complex; luăm act de faptul că, în limba și cultura română, însușirea de a fi sofisticat(ă) este proprie și atribuită lucrurilor, aparatelor și sistemelor nevii complicate, complexe, cu numeroase elemente, părți și funcții…, iar nu persoanelor rafinate sau celor ultracosmetizate… Nu vi se pare că mândria de a spune despre sine că „sunt o persoană (foarte) sofisticată” (care am multe, numeroase elemente și atribute interesante) se asociază cumva cu ignorarea sau teama și fuga de simplitate, care este adevăratul rafinament, venind din înțelegerea împuținării numerice, adică a sintezei, a unirii, a unității … cu Unul Dumnezeu?!
– software, în loc de programe;
– sorry, în loc de regret, îmi pare rău;
– spam, a spama, în loc de mesaj anonim nesolicitat (trimis în cantități mari), orice comunicare nedorită nesolicitată, trimisă în bloc;
– speach, spici, în loc de cuvântare, discurs;
– special (persoană foarte specială), în loc de deosebit, remarcabil, excepțional; în limba română special se folosește pentru lucruri nu pentru persoane;
– staff, în loc de echipă, personal;
– stakeholder, în loc de parte interesată, implicată;
– star, în loc de stea, vedetă;
– styling, în loc de coafură;
– a sumariza, în loc de a însuma, a aduna, a face totalul;
– summit, în loc de întâlnire la vârf;
– a acorda suport (de la support), în loc de a da, a acorda sprijin, ajutor, asistență tehnică;
– sustenabil, dezvoltare sustenabilă, în loc de dezvoltare durabilă, respectiv sustenabilitate, în loc de durabilitate;
– target, în loc de ţintă, obiectiv;
– template, în loc de șablon;
– tenisman, în loc de jucător de tenis;
– team building, în loc de construirea, consolidarea, sudarea echipei;
– thriller, în loc de roman, povestire, film de acțiune, de suspans, de speriat, de tresărit;
– timing, în loc de sincronizare;
– time-out, în loc de pauză;
– toast, în loc de pâine prăjită;
– trader, în loc de tranzacționar (pe bursă), comerciant;
– travel, în loc de călătorie, a călători;
– trainer (trainăr), în loc instructor, antrenor;
– training, în loc de instruire, pregătire, antrenament;
– trekking, în loc de urmărire, alergare;
– trench, în loc de palton, pardesiu;
– trend în loc de tendinţă, curent, direcţie, modă; trendy în loc de la modă;
– trigger, în loc de declanșator;
– underground, în loc de subteran, sub pământ, ilegal, ascuns, tainic etc.;
– user, în loc de utilizator, întrebuințător;
– VIP, în loc de persoană (foarte) importantă;
– webcam, în loc de cameră web, cameră de rețea;
– weekend, în loc de sfârșit de săptămână;
– Woops! Uuups! În loc de „Hopa!”, „Hop!”
– workshop în loc de seminar, atelier, atelier de dezbatere, masă rotundă;
– Wow! (uneori și pe post de adjectiv „foarte wow”), în loc de uimitor, extraordinar, remarcabil etc.

CRED CĂ, FĂRĂ PĂRTINIRE, ROMÂNII ADEVĂRAȚI ÎȘI CURĂȚĂ LIMBAJUL DE ZI CU ZI ȘI DE FRANȚUZISMELE RECENTE (cu franțuzismele aduse în secolul al XIX lea încă nu știu ce s-ar mai putea face …) RENUNȚÂND SĂ MAI SPUNĂ:
– parti-pris, în loc de părere preconcepută, subiectivitate, părtinire.

Nume proprii:

Denumiri de firme și localuri de alimentație publică, aduse din alte plaiuri: …exemple colorate.

Pierderea sau alterarea denumirilor geografice și topografice străvechi, înlocuirea lor cu denumiri noi englezești, italiene, spaniole, franțuzești sau germane: Camping Orange Valley, Jardine Hills, Velvet Winery, …alte exemple sugestive.

Pentru cei care sunt sceptici și pentru adepții entuziaști ai anglicizarii limbii noastre:

Se pot forma cuvinte noi românești fără a căuta în exterior, fără a fura din alte limbi, ci întorcându-ne înlăuntrul nostru, folosind mijloacele proprii limbii române, în felul în care formau cuvinte strămoșii noștri.

A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Aelenei.

lotul noica-pillat, constantin noica, noica

La 4 decembrie comemorăm 35 de ani de la moartea lui Constantin Noica. Iată ce a declarat Mihai Șora la Securitate despre el, în Dosarele Lotului Noica-Pillat

Constantin Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de munca silnică, în 1958, cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar grupul celor arestați va purta la proces numele de Lotul Noica-Pillat. Dacă Nicolae Steinhardt a preferat să nu-l denunțe cu nimic pe Constantin Noica și să pătimească închisoarea care i-a adus creștinarea fără nici o vină, un alt consângean de-al său, Zigu Ornea, apropiat al lui Andrei Pleșu, este considerat delatorul principal al Grupului Noica la Securitate (astăzi, același Pleșu care a sabotat și Referendumul pentru Familie se arată deranjat că monahii de la Schitul Păltiniș au legat un tricolor de crucea filosofului naționalist: „Pe crucea lui e nelipsită, prin ‘grija’ gazdelor, o bentiță tricoloră. E, desigur, mult mai la îndemînă să decorezi emfatic un mormînt decît să protejezi spațiul din jur, binecuvîntat tocmai prin prestigiul celui înmormîntat acolo.”, scrie eseistul de la revista filo-homosexuală „Dilema”)

Un document din arhiva CNSAS, semnat de Mihai Șora ca declarație în procesul Noica, aduce lămuriri interesante în această privință:

„Subsemnatul ȘORA MIHAI, născut la 7 noiembrie 1916 in comuna Ianova regiunea Timișoara, domiciliat în București, Str. Jules Michelet nr. 15, raionul I.V. Stalin, declar următoarele:

În momentul în care a venit la ESPLA lucrarea lui NOICA despre Hegel, m-am gândit că, în cazul în care ar prezenta un interes oarecare din punctul de vedere al publicității, chiar cu ample modificări (însă nestructurale, adică:  suprimări și adausuri), să fie dată unui referent extern competent în Hegel, care să facă propuneri concrete. Am căzut de acord în sensul acesta cu tov. ZIGU ORENSTEIN (Zigu Ornea n.r.), redactor la redacția de critică și având studii de filozofie la bază, asupra persoanei tov. PAVEL APOSTOL, cercetător principal la Institutul de Filozofie și autor al unei lucrări despre Hegel. Tovarășul ORENSTEIN a și luat contact și a vorbit cu tov. Pavel Apostol în acest sens, spunându-i că avem lucrarea respectivă și că eventual, dacă este cazul, am dori să cerem avizul.

Tov. ORENSTEIN mi-a comunicat că tov. Apostol a acceptat în principiu să fie referent.

După lectură, constatând că orientarea cărții este funciarmente idealistă și că, deci, nu poate fi luată în considerare din punct de vedere al publicității ei, chiar după ample remanieri, am socotit că nu mai este cazul să cerem nici un aviz extern, care nu-și avea rostul decât pentru a ne ghida în procesul de refacere a cărții prin modificări ce nu ating structura”.

eliade, mircea eliade, a fi sau a nu mai fi roman

Mircea Eliade - „Intelectualii e fasciști!”

Un domn de la „Cuvîntul liber”, pe nume Miron R. Paraschivescu, mă întreabă ce înţeleg prin „autonomia spiritualităţii”, şi dacă nu cumva aceasta nu înseamnă pur şi simplu „fascism”. Am citit articolul d-lui Miron Paraschivescu cu stupoare. Mi se părea că lămurisem lucrurile destul de clar, în repetate rînduri. Autonomia spiritului înseamnă a nu explica viaţa spirituală prin altceva decît legile spiritului. Adică, a nu confunda „spiritul” cu sîngele (cum fac rasiştii), nici cu sexul (cum face Freud), nici cu fenomene economice (cum fac marxiştii). Ştiam că atitudinea aceasta se numeşte „spiritualism”; d. Paraschivescu afirmă că adevăratul său nume este „fascism” sau „escrocherie”. Treaba d-sale să creadă astfel. Reaua-credinţă, în rîndurile marxiştilor noştri, nu cunoaşte margini. Şi este cu atît mai deprimantă această rea-credinţă, cu cît d. Paraschivescu se mărturiseşte dornic de discuţie cinstită. „Noi am iubit discuţia”, scrie d-sa. Şi noi o iubim. Dar ca să poţi sta de vorbă cu cineva, e indispensabil un minimum de bună-credinţă, şi oarecare informaţie prealabilă asupra subiectului discutat. Cînd cineva vine şi îţi spune că afirmarea autonomiei spiritului înseamnă „fascism” şi „escrocherie” (şi aceasta numai pentru că o asemenea atitudine este antimarxistă), aş vrea să ştiu cum am mai putea „discuta”. Asta implică ori o extraordinară rea-credinţă, ori o ignoranţă fără margini. Să fi fost toţi filosofii lumii „fascişti” sau „escroci”? Să fie un Croce, un Bergson, un Russel, un Husserl – escroci şi lichele? Să fie oare întreaga psihologie contemporană – care verifică autonomia vieţii sufleteşti – o creaţie fascistă? Să fie fizicianul Heisenberg, el însuşi, un fascist sau un escroc? De! Mai ştii? Nu l-au scos marxiştii noştri pe Eminescu hitlerist şi pe Pârvan un huligan rasist? Într-o discuţie cu asemenea „revoluţionari” te poţi aştepta la orice…

D. Paraschivescu are curajul să mă „someze”. D. Paraschivescu mă face atent că trebuie să-i răspund „cinstit”. Dacă lucrul acesta n-ar fi semnificativ pentru întreaga presă marxistă românească, aş zîmbi şi l-aş ignora. Dar se trădează aici toată reaua-credinţă, toată ipocrizia, toată ignoranţa, tot semidoctismul şi toată suficienţa acestei prese. Căci „răspunsul” pe care mi-l cere d. Paraschivescu, eu l-am dat demult; în vreo zece articole, nu în unul (Viitorul inteligenţei?, Noul barbar, Criza românismului, Poimîine etc., etc.!) Şi atunci, ori d. Paraschivescu nu le-a citit, şi a criticat în vînt; ori le-a citit, dar nu le-a înţeles, şi atunci vina nu o port eu, ci ignoranţa d-sale.

Eu nu sînt obligat să ţin aici un curs de fizică, altul de psihologie şi altul de „filosofie”, ca să completez cultura oricărui marxist care îmi iese în drum. Lucrurile acestea se învaţă acasă; şi se presupun ştiute într-o discuţie asupra „reabilitării spiritualităţii”. Nu poţi discuta muzica lui Beethoven cu unul care n-a auzit în viaţa lui decît Titanic Vals! După cum nu poţi explica unui analfabet – care te întreabă cum merg tramvaiele – legile curentului electric. O discuţie e ca un joc de şah. Poţi ieşi înfrînt sau biruitor; dar ca să începi, trebuie să cunoşti jocul de şah. Sînt oameni care se aşază înaintea ta, te provoacă la joc, si apoi trîntesc cu un pumn toate piesele şahului. „L-am făcut marţ de la început!”, adaugă ei, victorioşi. Cam aşa se „discută” la noi în ţară…

D-le Parasehivescu, dacă eşti cel puţin atît de „cinstit” cît îmi ceri mie să fiu faţă de d-ta, du-te întîi la o bibliotecă, informează-te pe îndelete, află ce înseamnă „spiritualitate” – şi apoi vino să stăm de vorbă. Căci la strigătul d-stră de revoluţionari marxişti – „intelectualii e fascişti!” – eu nu pot, deocamdată, decît ridica din umeri.

24 Martie 1935

«Vremea», Anul VIII, Nr. 381, 24 Martie 1935

mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu - La Bucovina (poem)

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în lumină,
Văile în flori,
Rîuri resăltînde printre stînce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste cîmpii-n zori.

Ale sorții mele plîngeri și surîse,
Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
Tainic și ușor,
Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte
Îmi șoptesc de dor.

Numai lîngă sînu-ți geniile rele,
Care îmi descîntă firul vieții mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume,
Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume
Și de steaua mea.

Cînd pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare
Cînt-a nopții dulce, mistică cîntare,
Cînt din Valhala.

Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, și nu tace,
Tremură ușor,
În fantazii mîndre ea își face cale,
Peste munți cu codri, peste deal și vale
Mînă al ei dor.

Mînă doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna cînd gîndesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!