ciprian porumbescu, giuseppe verdi

Ciprian Porumbescu s-a întâlnit în Genova cu marele maestru Giuseppe Verdi, conform biografului său, Valeriu Braniște, în monografia pe care a publicat-o în 1908 la Lugoj. Această întâlnire a fost foarte contestată multă vreme în cadrul istoriografiei noastre muzicale, cu toate că biografii contemporani ai compozitorului (N. Petra Petrescu și Constantin Morariu) afirmau exact inversul.

Însă, într-o cercetare mai amănunțită descoperim în colecția familiei Valeriu Braniște-Căliman de la Brașov o scrisoare inedită care atestă sub autorizarea surorii lui Ciprian, Marioara Rațiu Porumbescu, că cei doi mari muzicieni chiar s-ar fi întâlnit. Este datată „Câmpina, 11.24/6 (1908)” și expediată imediat după ce a apărut monografia lui Valeriu Braniște. Aceasta cuprinde un pasaj care spune următoarele:

„Vă mulţumesc pentru toate articolele, pentru tot ce aţi scris în memoria iubitului şi prea scumpului meu frate Ciprian. Toată lauda lugojenilor care au fost la înălţimea lor. Numai scrisoarea despre Verdi mă mir că nu aţi găsit-o între scrisori(le) din Italia, şi dânsul singur pe patul suferind şi bolnav, ne-a istorisit de multe ori vizita lui la Verdi”.

ciprian porumbescu, giuseppe verdi

Compozitorul murise de cinci ani, și anume în 16/28 decembrie 1888, iar tatăl său, Iraclie Porumbescu îi scria lui George Dobrin, animatorul corului „Ion Vidu” din Lugoj, că fotografia cu fiul său, Ciprian, pe care i-o dăduse în dar, a fost „luată la Genova, după ce se prezentase la Verdi”. Și mai spune: „Era slab, bietul, şi emoţiunea de a fi fost şi vorbit cu Verdi îi mărise încă slăbirea şi mai tare”.

Ajuns la Genova, Ciprian a fost însoțit de compozitorul Marco Salla şi de criticul Camillo Boito, condus și primit cu căldură de marele Verdi. La care acesta îi spune: „Fii bun, te rog, colo pe pian e şi vioara — Porumbescu redă cuvintele maestrului, după ce a aflat că ştie să mânuiască instrumentul — cântă un cântec românesc”.

Cu multă emoție intonă o frumoasă doină. În continuare Verdi încheie: „El iar mi-a întins amândouă mâinile şi, strângându-le pe ale mele, îmi zise cu suflet mişcat: ‘Da, fraţi ne sunteţi. Atestatul că ne sunteţi fraţi vi l-am auzit acum!’”

ciprian porumbescu, giuseppe verdi

Alte confirmari a întâlnirii lui Giuseppe Verdi cu Ciprian Porumbescu au fost cărțile de vizită ale lui Boito și Salla, păstrate de familia Porumbescu, o scrisoare din 15 iulie 1913 a Marioarei Raţiu şi alta a lui Vasile Halip din 9 iunie 1923, publicate în anul 1926 de muzicologul Mihai Gr. Poslușnicu.

Ștefan von Korch, concertul dor

This slideshow requires JavaScript.

Mult așteptata seară de operă și operetă românească a fost pe deplin savurată in Germania, în concertul DOR. Prezent în programul elaborat de maestrul Cristian Sandu, tenorul Ștefan von Korch, a purtat publicul pe aripi de cântec românesc, prin tot spectrul de emoții al firii umane și al cursului vieții.  De la dragoste şi dor de țară, la bucuria candidă a copilăriei sau cea a regăsirii persoanei iubite, toate trăirile specifice sufletului românesc au fost făcute cunoscute publicului prezent în seara de sâmbătă 7 octombrie la Peterskirche, prin intermediul unui program colorat și captivat, ce a început cum altfel decât cu Luceafărul de Nicolae Bretan și a tranzitat printr-o impresionantă pleiadă de arii și duete.

Nicolae Bretan

Nicolae Bretan

Tiberiu Brediceanu

Tiberiu Brediceanu

La prima intrare în scenă a tenorului Ștefan von Korch i-a revenit rolul de a dezvălui impresionantul orizont sentimental al doinei „Mult mă-ntreabă inima” de Tiberiu Brediceanu. Pasaj de referință din opereta „La seceriș”, piesa iese în evidență prin registrul înalt în care este scrisă și a fost alegerea perfectă a dirijorului pentru veleitățile vocale extraordinare și talentul interpretativ al solistului. Îmbinarea  dintre tehnică, patos și trăirea i-a făcut pe cei peste 300 de spectatori din Peterskirche să  identifice nostalgia ce transpare din frumoasa doină lui Tiberiu Brediceanu.

Parcursul cultural prin care spectatorii germani au fost ghidați muzical de tenorul român a continuat cu o secvență  din cea dintâi operetă românească, „Ana Lugojana”, de Filaret Barbu. Prin duetul „Știi tu, când eram copii” interpretat cu emoție alături de soprana Antonia Beteag muzica și-a împlinit rolul de limbaj universal și a deschis publicului perspectiva asupra vieții comunității rurale românești cu bucuriile, tristețile și obiceiurile ei.

Filaret Barbu

Filaret Barbu

„Mugurel de suflet românesc” din opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu a fost o altă bijuterie care, prin vocea tenorului Ștefan von Korch a făcut inimile să tresalte în consonanță cu spiritualitatea și identitatea noastră națională. Iar o nouă fațetă a repertoriului românesc a devenit cunoscută publicului prin duetul „Dintotdeauna”, piesă semnată de compozitorul George Grigoriu, părinte al multor șlagăre românești. Piesa ce evocă complexul sentiment de iubire a fost cântată cu o sensibilitate și delicatețe aparte, ce a făcut ca și inimile spectatorilor să se armonizeze cu această nobilă emoție.

Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu

În perfect acord cu misiunea spectacolului de a aduce muzica  românească in inima publicului german, finalul concertului a pus în lumină un veritabil reper muzical național: Valurile Dunării de Iosif Ivanovici a răsunat în Peterskirche din Nurenberg, iar aplauzele spectatorilor au încununat sărbătoarea și bucuria întâlnirii sonore cu acordurile românești.

După o animată sesiune de întrebări și răspunsuri condusă de conf univ. Raluca Zglobiu, publicul a cerut insistent un bis, iar Orchestra de Cameră a Academiei de Muzică Gheorghe Dima și soliștii Ștefan von Korch Janetka Hosca, Cătălin Moței, Antonia Beteag l-au oferit cu generozitate. Celebra piesă „Muzica” semnată tot de George Grigoriu a cuprins și fermecat auditoriul, iar concertul s-a încheiat cu generoase aplauze, semn că dorința de a face cunoscut repertoriul românească dincolo de hotare a devenit realitate, și, după cum chiar tenorul Ștefan von Korch spunea „le-a trezit spectatorilor dorința de vizita România pentru a cunoaște locurile din care vine acea muzică ce trece de la lacrimă la bucurie și de la dragoste împlinită la patimă și DOR în doar câteva acorduri.”

George Grigoriu

George Grigoriu

După ce publicul german s-a bucurat de muzica din țara noastră a venit rândul comunității românești din Nurenberg să aibă parte de un moment special, concretizat prin prezența tenorului Ștefan von Korch la slujba Sfintei Liturghii de la biserica românească ortodoxă din localitate unde a delectat enoriașii cu o  interpretare emoționantă a cântării „Iubi-te-voi, Doamne”.

stefan hrusca, colinde

Se apropie vremea mult-așteptatului turneu de colinde HRUŞCĂ, eveniment devenit tradiţie în ultimii 30 de ani, în care iubitul cantautor n-a încetat să colinde românii de pretutindeni. După spusele artistului, prezenţa sa în mijlocul românilor, în fiecare, an constituie o onoare și o datorie de suflet faţă de cei care l-au îndrăgit și aplaudat în tot acest timp și pentru care, dacă nu colindă Hrușcă, parcă nu vine Crăciunul.

Anul acesta turneul va avea loc între 11 şi 22 decembrie, iar la Bucureşti concertul va fi găzduit la TNB Sala Ion Caramitru pe 18 decembrie.

TURNEU NATIONAL DE COLINDE – ȘTEFAN HRUȘCĂ 2023

11 dec ora 20:00 TIMISOARA – Opera Naționala Romana

https://tinyurl.com/5fsk78df

13 dec ora 20:00 BAIA MARE – ATP Tech Center

https://tinyurl.com/pxm9htn9

18 dec ora 20:00 BUCURESTI – găzduit la TNB Sala Ion Caramitru

https://tinyurl.com/yst5se6f

19 dec ora 20:00 BRASOV – Teatrul Sica Alexandrescu

https://tinyurl.com/4c7jv5v5

20 dec ora 20:30  IASI – Opera Naționala Romana

https://tinyurl.com/4dn87ztw

22 dec ora 20:00  CLUJ-NAPOCA – Casa de Cultura a Studenților

https://tinyurl.com/msbcnftc

Colindele lui Ștefan Hrușcă sunt ca niște istorisiri muzicale care ne transportă în trecut, în atmosfera magică a sărbătorilor de iarnă. Vocea sa adâncă și vibrantă creează o legătură emoțională captivantă cu ascultătorul, iar urările, amplificate de expresia sa caldă și autentică, transmit o vibrație arhaică și nostalgică, reînviind elementele esențiale și atemporale ale colindelor, versurile bogate în pilde și simboluri și armoniile psalmice.

Supranumit „dascălul de colinde” de regretatul poet și prieten George Tărnea, „Ștefan Hrușcă rămâne, în accepţia ascultătorilor, ‘numitorul comun’ al colindelor românești. El, și nimeni altul, a ţinut aprinsă în inima noastră lumina de candelă a colindelor. Și tot el, prin colindele sale, ca nimeni altul, izbutește să ne adune pe toţi și să ne facă să simţim că, indiferent unde ne-am afla, suntem trup și suflet ai acestui pământ, cum suntem cu trup și suflet ai credinţei crestine.”

Colindele sale au devenit o parte esențială a sărbătorilor pentru mulți români, aducând în sufletele noastre acea căldură și armonie care caracterizează Crăciunul. Cu fiecare notă și cu fiecare vers, Hrușcă ne aduce aminte de frumusețea tradițiilor noastre și de importanța valorilor familiale. Prin munca sa titanică de culegere și șlefuire a acestor comori spirituale până la perfecțiunea pe care o cunoaștem azi, el a devenit și rămâne adevăratul artist colindător al inimilor noastre pe timpul sfintelor sărbători de iarnă.

Bilete pe: ProTicket.ro, Ticketstore.ro, BLT.ro şi Bilet.ro

nicolae margineanu, arsenie boca

Marele regizor Nicolae Mărgineanu către regizorul evreu Alexandru Solomon care, în filmul „Arsenie. Viața de Apoi”, își bate joc în cel mai oribil mod de părintele Arsenie Boca și, implicit, de noi toți, milioanele de creștini care avem evlavie la el.

„Am lucrat împreună, în 1993, la filmul «Privește înainte cu mânie», la care ai semnat imaginea. În 2001, ca producător, te-am ajutat să realizezi docu-drama «Omul cu o mie de ochi», despre reputatul fotograf Iosif Berman. Ţi-am urmărit apoi filmele și te-am felicitat pentru «Război pe calea undelor», despre Radio Europa Liberă.

Am văzut de curând filmul «Arsenie. Viața de apoi» și am fost profund decepționat. Nu vorbesc despre calitățile tale ca regizor, ci de atitudinea ta blasfemiatoare faţă de Părintele Arsenie Boca, faţă de credincioșii lui și faţă de Biserica Ortodoxă Română.

Am pe birou fotografia Părintelui Arsenie, o am în mașină și o port în suflet. Fac parte dintre cei mulți pe care tu, în filmul tău, îi consideri neevoluați. Mă simt adânc jignit de acest film. Părintele Arsenie Boca este una din cele mai luminoase personalități ale românilor și nu trebuie să fie tratat astfel. Niciun om nu trebuie tratat astfel.

De unde vine aversiunea ta, dorința ta de batjocură față de un sfânt respectat și iubit de o mulțime mare de credincioși și față de Biserica Ortodoxă Română?

Ai fost nedreptățit în România? Nu ai avut condiții să studiezi, să lucrezi ceea ce ai vrut? Ţi-au făcut românii vreun rău?

Am aflat că ai mers timp de trei ani în pelerinaje pe urmele Părintelui. Numai cu Fundația «Părintele Arsenie Boca» ai mers în șase pelerinaje cu pelerini adevaraţi. Ai încercat să-i provoci, dar nu ai reușit decât să le strici dispoziția evlavioasă. Ai dorit să descoperi ceva compromițător sau provocator la adresa Părintelui Arsenie şi nu ai reușit să găsești nimic care să folosească intenției tale.

Şi atunci ce ai făcut? Ai apelat la câteva agenții de casting ca să alegi figuranți care să interpreteze grupul tău de «pelerini», cu care să faci propriul tău «pelerinaj». Ce ușor e să manipulezi figuranții plătiți de tine, care fac ceea ce le ceri tu! E ușor să le iei interviuri și să-i lași să spună ce le trece prin minte despre Părintele Arsenie, pentru ca apoi să alegi cu grijă ce vei selecta în film.

Însoțit de mașina cu costume, i-ai costumat în călugări, în maici, le-ai pus măști de lupi sau de oi, ca să pară din comuna primitivă, ba chiar pe unul dintre ei l-ai costumat în Părintele Arsenie Boca, pentru a-l ridiculiza pe sfânt. Alegerea citatelor din dosarele Securității despre Părinte și punerea lor în discuție cu acești bieți figuranți, nepregătiți pentru un asemenea dialog, fragmentele din emisiuni TV amatoare de senzațional, interviurile cu figuranții, în care le oferi șansa să-l defăimeze pe Părintele Arsenie – toate acestea construiesc o minciună prezentată cu nerușinare ca adevăr.

Prezinți acești figuranți ca și cum ar fi pelerini adevărați și îi excluzi din film pe adevărații pelerini! Prezența acestor falși credincioși este o minciună şi o blasfemie la adresa românilor.

S-au scris în ultimii ani câteva cărţi memorabile despre Părintele Arsenie Boca, despre darurile sale duhovniceşti, despre caracterul lui neclintit și rezistența sa exemplară în perioada prigoanei comuniste, despre prezența sa în dosarele Securității, cărți foarte bine documentate, care au făcut lumină asupra vieţii Părintelui.

Oare nu ar fi trebuit să te documentezi înainte de a te apuca de un astfel de film? Le desconsideri pe toate și arunci cu gunoi în semenii tăi fără să ai un motiv întemeiat. Întregul film este o blasfemie pentru orice creştin. Un sfânt rămâne însă un sfânt, oricâte lături ar arunca vreun răuvoitor.

Să împroşti cu noroi e uşor. Mai greu e SĂ FII OM!”