Natura ne uimește și ne încântă în fiecare primăvară când rozul, roșul și albul explodează în livezi și grădini. Parfumul suav al florilor de primăvară ne poartă pe aripile dansului. Îndrăznește! Dansează printre florile din livadă! Dă frâu liber vieții din tine!
Pe un diametru de 42 cm sunt 900 de ace cu gămălie sferică din sticlă albă pe catifea roșie.
Creat în aprilie 2025.
A consemnat pentru dumneavoastră Viorica Sarman.
Pe 5 iulie, crama Gramofon Wine își deschide din nou porțile pentru una dintre cele mai așteptate seri ale verii: Gramofon Jazz – ediția a III-a, un eveniment care a devenit deja tradiție pentru iubitorii de muzică live, vinuri de calitate și experiențe autentice trăite în mijlocul naturii.
Crama se transformă într-o scenă sub cerul liber, unde jazzul curge printre rânduri de viță și pahare de vin, în mijlocul naturii. Publicul va fi invitat să se bucure de o seară specială alături de Gramofon Special Crew & Mara Moldovan, într-un concert cu invitați speciali de excepție:
🎤 Luiza Zan, una dintre cele mai apreciate voci ale jazzului românesc contemporan,
🎤 Mariano Castro, artistul argentinian cunoscut pentru fuziunea spectaculoasă dintre tango și jazz.
Marcel Pascu și Sebastian Burneci, fondatorii Gramofon Special Crew și amfitrionii serii, vor urca pe scenă cu un set special de reinterpretări în stil jazz crossover ale unor piese binecunoscute, orchestrate cu rafinament și originalitate.
Evenimentul promite o experiență multisenzorială, completată de:
🍷 selecții de vinuri Gramofon Wine,
🥩 preparate culinare gătite pe loc, grătare, brânzeturi alese, deserturi,
🔥 foc de tabără și dans până târziu în noapte.
Gramofon Jazz 3rd Edition face parte dintr-o serie deja consacrată de petreceri tematice care au animat verile trecute și continuă să încânte iubitorii de vin și muzică. Și în această vară, păstrăm tradiția acestor evenimente inspirate de etapele de vinificație — de la culesul strugurilor, prin procesul fermentației, până la maturarea în butoaie și încheierea cu celebrarea gustului în pahar. Fiecare petrecere spune o poveste unică, dar toate împărtășesc aceeași esență: bucuria vinului împărțit sub cerul liber.
📍 Locație: Crama Gramofon Wine, Mocesti 215, Comuna Iordacheanu
📅 Data: 5 iulie 2025
🕑 Începând cu ora 14:00
🎟 Preț bilet: 450 RON/persoană
📞Rezervări: 0726 682 682
✉️ crama@gramofonwine.ro
📣 Locurile sunt limitate. Recomandăm rezervarea din timp.
Mai multe detalii și anunțuri despre petrecerile verii vor fi publicate pe canalele oficiale ale Gramofon Wine.
Demeter Andras Istvan (56 de ani) a fost propus de UDMR pentru funcția de ministru al Culturii în Guvernul Bolojan. Actor la bază, Demeter Andras a fost director de teatru, președinte al RRA și a avut mai multe posturi în instituții de stat, în prezent fiind secretar de stat în Ministerul Culturii.
Propus în funcția de ministru al Culturii de UDMR, Andras Istvan Demeter a fost condamnat de ÎCCJ prin sentință definitivă în 2017 pentru încălcarea legii conflictului de interese. El a avut interdicția de a ocupa trei ani o funcție publică, în urma deciziei Curții Supreme. Demeter a continuat să ocupe pozițiile de membru în CA al Radioului Public, dar și coordonator cu atribuții de director al Casei de Producție a TVR, în ciuda condamnării primite de la Înalta Curte.
Andras Istvan Demeter a atacat decizia Înaltei Curți prin calea extraordinară de atac a revizuirii, însă în noiembrie 2018 Înalta Curte a respins cererea de revizuire. Faptul că Demeter a recurs la o cale extraordinară de atac nu înseamnă însă că decizia definitivă pronunțată de Înalta Curte încă din noiembrie 2017 nu trebuie pusă în aplicare, au explicat juriștii consultați de G4Media.ro.
ANI a cerut în decembrie 2017 președinților celor două camere ale Parlamentului să demareze procedurile de destituire din funcție. Cu toate acestea, el a rămas în funcții până în 2021. Fost director al Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara, Demeter a fost pus sub urmărire penală de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în noiembrie 2016 în dosarul devalizării bugetului Societății Române de Radiodifuziune, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese. Relatează G4Media.
Scriam ieri, fără rezerve, că atunci când o națiune își pierde cultura, lupta ei pentru supraviețuire devine o iluzie tragică. Astăzi, nuanțez, nu pentru a retracta, ci pentru a contura cu și mai multă acuitate ideea de fond: nu orice formă de „cultură” merită apărată, ci doar aceea autentică, aceea care poartă în ea seva identității, adâncimea spiritului, verticalitatea valorii. Dacă banii publici, acea resursă tot mai limitată și tot mai disputată, trebuie să ajungă undeva, atunci să fie acolo unde cultura — adevărata cultură română — este încă vie, deși sufocată, marginalizată, aproape condamnată la uitare.
Ceea ce vedem astăzi este o farsă macabră, o mascaradă regizată cu o meticulozitate perfidă de un sistem care nu doar că nu protejează cultura, dar o subminează activ, investind sume colosale în promovarea nonvalorii. Mizele nu sunt nici estetice, nici morale, ci pur ideologice și comerciale. De aici, poate, și dorința de a intra cu bisturiul în bugetul culturii — pentru a extirpa, măcar simbolic, tumora imposturii care îl macină.
Să ne întrebăm, fără ipocrizie: cât ar putea economisi România dacă ar înceta să mai cumpere, la preț de aur, premii și recunoașteri pentru un autor precum Mircea Cărtărescu, un produs mediatic al unei industrii care vinde mediocritatea drept excelență? Cât s-ar salva dacă nu s-ar mai turna milioane de euro în conductele ruginite ale Institutului Cultural Român, devenit o platformă de export al kitsch-ului intelectual și al maculaturii cu pretenții? Ce caută, de pildă, ICR-ul în Vietnam, acolo unde trăiesc trei cititori de limbă română?
Să nu uităm: ICR-ul condus de Patapievici, cu tot jargonul său abstract și elitismul derizoriu de extracție postmodernă, nu a lăsat în urmă o revigorare a culturii române, ci mai degrabă o caricatură internațională a ceea ce ar fi trebuit să însemne prestigiul cultural al unui popor. Cultura nu se face cu instalații de sunet în galerii obscure sau cu recitaluri de poezie în fața a trei diplomați plictisiți și a doi voluntari în căutare de Wi-Fi. Cultura se face prin apărarea memoriei, prin cultivarea limbii, prin protejarea vocilor autentice, nu prin stipendiile acordate clientelei culturale.
Mergeți, dacă aveți îndoieli, și cereți un audit real la Uniunea Scriitorilor. Veți descoperi acolo o „faună” întreagă de „scriitori” care beneficiază de sporuri la pensie pentru niște plachete de versuri xeroxate, fără ISBN, fără valoare literară, fără ecou în conștiința publică. Această instituție, care ar fi trebuit să fie stindardul literaturii române, a devenit un azil administrativ pentru oportuniști și figuranți, în vreme ce adevărații scriitori — cei care scriu fără sprijin, care nu intră în rețelele lor — sunt lăsați de izbeliște.
Iar filmele finanțate din bani publici? Unele dintre ele sunt adevărate lovituri în plexul imaginii naționale, pelicule în care România apare ca o țară murdară, stupidă, primitivă — o imagine toxică, dar convenabilă pentru festivalurile de afară, unde mizantropia autohtonă e premiată cu aplauze. Opriți finanțarea acestor defăimări ambalate drept a șaptea artă!
Să o spunem răspicat: banii nu ajung acolo unde cultura adevărată este creată, ci acolo unde maculatura este ambalată sofisticat și vândută ca produs de export. Sunt dirijați, cu cinism, spre buzunarele unor șnapani cu legitimație culturală și ideologie pe măsură.
Așadar, da — nu este doar justificat, ci absolut necesar ca bugetul destinat culturii să fie reevaluat. Însă nu printr-o amputare brutală, ci printr-o redistribuire profundă și dreaptă: către teatre vii, către scriitori valoroși, către muzee, cinematografie de calitate, artele vizuale și memoria vie a culturii române. Nu către alogeni care defăimează poporul român, nici către rețelele de impostură culturală care parazitează fondurile publice.
Altfel, nu mai putem vorbi despre cultură, ci despre o farsă susținută din bani publici.
Protejați adevărata cultură română și numiți în fruntea Ministerului Culturii un om care să o apere cu responsabilitate și demnitate.
A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.
Radu lui Anghel s-a născut în anul 1827 în satul Greci-comuna Boteşti, judeţul Dâmboviţa, care, în 1968 a fost transferă judeţului Argeş. Comuna se află în extremitatea estică a judeţului, la limita cu judeţul Dâmboviţa, pe cursul superior al Cârcinovului. Este străbătută de DJ 702, care o leagă spre sud de Dobreşti, Beleţi-Negreşti, Priboieni şi Topoloveni (unde se termină în DN 7) şi spre nord-est în judeţul Dâmboviţa de Cândeşti.
Legenda lui Radu Anghel, unul dintre cei mai faimoşi haiduci, dăinuie încă în comuna Bărbuleţu, acolo unde se presupune că este ascunsă o comoară într-o peşteră din satul Cetăţea.
Se spune că Radu lua de la bogaţi şi dădea la săraci, însă, istoricii cred altceva.
Se spune că Dealul Cetăţea, de la Bărbuleţu, ascunde grota unde fugea haiducul din calea poterei. De pe Valea Bărbuleţului, urmând traseul marcat cu triunghi roşu, poţi ajunge până pe Vârful Bucşa, din Masivul Leaota.
Legenda spune că în vârful acestui deal, într-o zonă greu accesibilă, Radu lui Anghel se ascundea ori de câte ori era căutat de poteră şi că de multe ori şi-ar fi îngropat acolo comorile.
Bătrânii satului cred cu tărie că ascunzătoarea ar fi fost dotată cu pat, sobă din piatră şi măsuţă, fiindcă Radu lui Anghel poposea uneori luni de zile aici, până ce potera îi pierdea urma.
Intrarea în ascunzătoare, însă, s-a astupat odată cu trecerea timpului.
Istoricii cred că legenda haiducului care îi ajuta pe săraci a fost născocită de lăutari la comanda lui Radu Anghel, care avea o cârciumă şi le dăduse bani mulţi pentru a-i construi o imagine bună.
Se spune că Radu a moştenit defectele tatălui său: hoţia şi lenea. A intrat într-o bandă de hoţi cu care dădea tot felul de spageri. Nici Mănăstirea Cheia nu a scăpat de furia sa.
„Travestit în călugăr, îl omoară pe Popa Marin, care îl recunoaşte, apoi fuge, dă alte spargeri, iar după ce îl bate şi-l jefuieşte pe insuşi judecătorul Vespescu din Topoloveni, o poteră îl prinde şi îl impuşcă”, spune profesorul Dinu, autor al cărţii „Boţeşti, pagini din istoria unei aşezări de moşneni”.
Tot legenda spune că vestitul haiduc ar fi fost omorât de poteră cu „argint tăiat în patru”.
Toţi voinicii, toţi jandarmii
Întreabă de Radu mamii:
– Unde-i Radu tău fecior,
Căpitanul codrilor,
Voinicul voinicilor
Şi drăguţul fetelor,
Groaza veneticilor?
Dar măicuţa nu le spune,
Nu dă pe Radu pe nume
Radu e la crâşma Stânii
Unde beau drumeţii banii
Şi boierii gologanii.
Radu bea din vin cel rece
Şi cu lăutari petrece.
– Ia, Radule, vin de bea,
Că te prinde potera,
Vin oşteni călare mulţi
Şi-ai s-o păţi, de nu m-asculţi!
Radu, crunt la uitătură,
Zice:
— Mamă, taci din gură,
Pentru ce nu mă-nfrânai
Când în braţe mă ţineai,
Când eram copil de-o şchioapă
Şi cu un picior în groapă?
Bine vorba n-a sfârşit
Şi potera a venit,
La Radu s-a repezit
Şi din gură i-a grăit:
– Dă-te, Radule, legat
Că eşti mare vinovat!
Radu mamii a oftat
Şi din cap a clătinat:
– Fie Radu cât de beat,
Cu optzeci din voi mă bat,
Dar acuma la trezie,
Nu mi-e frică nici de-o mie!
Radu puşca dezlega
Şi de poteră scăpa,
Mama Radului râdea,
Râdea şi se bucura
Că feciorul ei scăpa…
De sute de ani, comuna Bogaţi adăposteşte unul dintre cei mai bătrâni copaci din ţară, cunoscut în popor sub denumirea de Copacul lui Anghel sau Tufanul Omului.
De numele acestuia sunt legate poveşti cu haiduci, jafuri şi comori îngropate şi uitate la rădăcina stejarilor seculari care îşi mai fac simţită prezenţa astăzi printr-un foc care nu arde.
Copacul lui Anghel sau Tufanul omului este cunoscut din bătrâni, la Bogaţi, că i-a aparţinut haiducului Radu lui Anghel din Greci.
„Foicica – a vrejilor,
Sus pe dealul Grecilor,
deasupra Căndeştilor,
La cel fag cu frunza deasă
Şi cu umbruliţa groasă
Stau voinicii ca-ntr-o casă.
La tulpina fagului
Carabina Radului
Iar mai sus, pe rămurele
Sunt vreo şapte revolvere
Ce trage Radu cu ele”„Măre Radu ce-mi făcea?
Măna la gură ducea
Şi-ncepea a fluiera
Şi voinicii s-aduna
Mare, Radu ce făcea?
Lăngă fag s-apropia
Şi de acolo ce lua?”
Solistul Ştefan von Korch detaliază:
„Concertul este inspirat de tradiţia marilor formule vocale masculine de trio ale lumii, dar va explora şi dincolo de acestea şi va include un repertoriu spumos, de arii şi canzonete celebre, un veritabil ‘best of’, dintre care nu pot lipsi repere ca ‘Nessun dorma’, ‘La Donna e mobile’, sau ‘O Sole Mio’, dar şi rarităţi lirice, menite să încânte și să emoționeze publicul.”
Concertul va fi o experiență muzicală deosebită ce va bucura sufletul melomanilor cu cele mai cunoscute piese potrivite vocii vedetă a registrului liric – cea de tenor.
Evenimentele sunt programate astfel:
2 august – Bucureşti – Grădina de Vară Herăstrău
17 noiembrie – Sibiu – Centrul Cultural Ion Besoiu
21 noiembrie – Craiova – Teatrul Naţional Marin Sorescu
Biletele sunt disponibile pe Ticketstore.ro, Biletlateatru.ro, Startickets.ro, Dynamicticket.ro.
Ștefan von Korch
Cu o evoluţie exponențială, națională şi internaţională, Ştefan von Korch a început anul pe scena Filarmonicii de Stat Transilvania, în Carmina Burana, lucrarea sa „semnătură” şi la Opera Naţională din Iaşi în rolul Camille de Jolidon din „Văduva veselă 2.0” în regia lui Andrei Şerban şi continuă în seria de concerte Musical Extravaganza, pentru care este solist-gazdă şi coordonator artistic şi în care realizează o formă de pionierat cultural aducând universul liric mai aproape de publicul de toate vârstele.
Ştefan von Korch a încheiat 2024 cu apariţii de marcă la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian, la Sala Palatului şi la Filarmonicile din Târgu-Mureş şi Timişoara, iar în perioada verii a debutat în Carmina Burana la Festivalul Palermo Clasica şi într-un grandios spectacol concert în Spania. Tot în decursul anului trecut a interpretat pe scena Filarmonicii din Târgu-Mureş lucrarea vocal simfonică Stabat Mater de G. Rossini considerată o demonstraţie de virtuozitate pentru orice tenor şi lucrarea Lobgesang de F. Mendelssohn, a fost invitat la Opera din Iaşi, în spumosul rol Camille de Jolidon, din Văduva veselă 2.0 regizată de Andrei Șerban şi la Opera Română din Timişoara în montarea Văduvei Vesele semnate de Mario Di Carlo.
În 2023 tenorul a făcut să vibreze inimile spectatorilor cu interpretări magistrale ale partiturii specifice vocii sale din Carmina Burana, pentru care este considerat un etalon şi a fost singurul solist român într-un turneu de 27 de oraşe în China. Alte repere din cariera sa includ roluri de marcă în opere şi operete prezentate pe cele mai mari scene din România: „Bărbierul din Sevilla”, „Elixirul dragostei” şi „Falstaff” (Opera Naţională Bucureşti), „Rigoletto”, „Don Pasquale”, „Văduva veselă” şi „Văduva veselă 2.0” (Opera Naţională din Iaşi), „I Puritani” (premieră naţională) „Rigoletto” şi „Bărbierul din Sevilla” (Opera Română Cluj-Napoca) şi altele.
Alin Stoica
Alin Stoica este singurul tenor român care, la finalul anului trecut, a performat în cadrul concertului de Crăciun de la Vatican şi a fost invitatul Papei într-o întrevedere privată. Solistul este şi unicul deţinător din România al premiului Luciano Pavarotti. Pe scena Operei Naţionale din Bucureşti se remarcă în „La Traviata”, „Carmen” sau „La Boheme”.
Premiul „Luciano Pavarotti” dobândit în 2017 i-a fost înmânat de însăși soția celebrului tenor, Nicoletta Mantovani alături de premiul al II-lea și premiul publicului „Vota la voce” ambele obținute în cadrul festivalului de la Sarzana, Italia. Datorită acestei reușite, tenorul Alin Stoica a primit invitația de a cânta la Concertul omagial cu ocazia împlinirii a zece ani de la dispariţia lui Luciano Pavarotti la Arena di Verona alături de nume sonore din lumea muzicii cum ar fi: Placido Domingo, Jose Carreras, Andrea Bocelli, Il Volo, Eros Ramazzotti, soprana Angela Gheorghiu și alții.
În decursul timpului, artistul şi-a desăvârşit pregătirea vocală cu tenorul Ionel Voineag și cu tenorul Marius Budoiu, a participat la Masterclass-urile lui Rockwell Blake și Liora Maurer (Metropolitan Opera, New York), ale Marianei Nicolesco şi ale altor specialişti.
Mihai Urzicana
Ca solist de operă, tenorul Mihai Urzicana a câștigat numeroase premii naționale și internaționale: Premiul I la Concursul Național de Interpretare Muzicală Mihail Jora, Premiul I la Concursul Național Opera Start, Premiul II și Premiul Publicului la L’Assoluta Virginia Zeani – The International Grand Prix of Romania – Tg. Mureș, Premiul II – Concursul Internațional Vox Artis – Sibiu și este o prezență constantă pe scenele de concert și pe scenele teatrelor muzicale din țară și străinătate.
Tenorul Mihai Urzicana se bucură de îndrumarea unor personalități ale artei lirice mondiale, precum: Liora Maurer și Lucy Arner – Metropolitan Opera New York, baritonul George Petean și regizoarea Sharon Mohar – Les Maîtres Sonneurs – Franța.
Solist al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, tenorul Mihai Urzicana este absolvent de master la Universitatea Națională de Muzică București, al Seminarului Teologic Ortodox Constanța și al Facultății de Teologie, Secțiile Artă Sacră și Pastorală.
Mihai Urzicana este totodată solist al Coralei Armonia din Constanța, ansamblu alături de care a susținut concerte în toată lumea (Anglia, Irlanda, Franța, Italia, Bulgaria, Spania, Ucraina, Serbia, Bosnia, Polonia, Elveția, Israel etc.) și a câștigat Medalii de Aur la competiții mondiale corale din S.U.A., Letonia, Austria, Germania, Rusia.
În perioada 1 iulie – 1 august 2025, Elite Art Gallery găzduiește expoziția Feast of Artefacts, semnată de cei trei artiști invitați în calitate de jurați ai concursului #FRESH, ediția a VIII-a: Sabina Ana Drinceanu, Andrei Alecsandru Pantea și Teodor Ștefan.
Expoziția este curatoriată de Roxana Diochețanu, iar vernisajul acesteia va avea loc pe data de 1 iulie, începând cu ora 19:00. La evenimentul de deschidere, publicul se va bucura de un spectacol de muzică corală și text, susținut de Corul Regal, sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României, condus de dirijorul Răzvan Apetrei și actrițele Amalia Ciolan, Ana-Maria Bercu și Maria Radu.
Feast of Artefacts este o expoziție despre felul în care trăim și simțim realitatea de azi, un univers plin de imagini, mesaje, ritmuri rapide și identități în schimbare. În acest context, lucrările celor trei artiști devin artefacte ale unei lumi accelerate, unde ordinea și dezordinea stau la aceeași masă. Astfel, expoziția este gândită ca un parcurs în trei momente de consum afectiv, în care privitorul este invitat să participe la un festin vizual al lumii contemporane.
„Fără doar și poate, consumul digital a ajuns să ne acapareze existența. Trăim înconjurați de imagini, le consumăm compulsiv și, în schimb, ele ne monopolizează. Oare în acest fel se rescrie identitatea noastră, imagine cu imagine, scroll cu scroll? Poate că, tocmai astfel, am ajuns să trăim într-o întemnițare (ne)voită, un horror vacui digital, în care vidul răsună a surplus. Pornind de la această reflecție, expoziția reunește lucrări în care fiecare artist aduce o viziune diferită, dar care ne oferă o altfel de hrană vizuală, una care ne cere să ne oprim, să simțim, să gândim. În acest ospăț, Sabina Drinceanu ne surprinde cu un aperitiv extras din realitatea cotidiană, un spațiu tot mai lipsit de ancore identitare. Omogenizate cu teme mitologice și estetica digitalului, lucrările artistei țes punți între ilustrația și grafica tradițională, între ceea ce a fost uitat și ceea ce urmează a fi descoperit. Pentru că o masă nu ar fi completă fără un fel principal, artistul Teodor Ștefan ne propune un haos creativ, reconstruind ordinea, prin acceptarea dezordinii ca formă de expresie. Artistul Andrei Pantea ne invită la o degustare finală și ne îngăduie să ne alăturăm urmelor efemere ale timpului. Memoria, în acest flux, capătă materialitate, artistul construind un topos al introspecției, un traseu de reconectare între trecut și posibil.” A tastat cu spor Roxana Diochețanu, Curator Elite Art Gallery.
Sabina Ana Drinceanu: artistă și curatoare, în prezent lector în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, secția grafică.
Andrei Alecsandru Pantea: artist vizual și grafician, lector în cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași.
Teodor Ștefan: artist și restaurator, care din anul 2022 activează drept lector la Universitatea Națională de Arte din București, departamentul pictură.
Proiect organizat de Asociația Elite Art Club, în parteneriat cu Primăria Municipiului București, prin Centrul Cultural Expo Arte.
Expoziția poate fi vizitată în intervalul 1 iulie – 1 august 2025, de luni până vineri, la Elite Art Gallery (Piața Națiunile Unite, nr. 3-5), între orele 11:00 – 19:00.
Mai multe detalii despre seria evenimentelor expoziționale Elite Art Gallery sunt disponibile pe Facebook și Instagram, cât și pe https://www.eliteart-gallery.com/.
Crama Histria, partenerul cu tradiție al Elite Art Gallery, va îmbogăți experiența invitaților la vernisaj cu un vin de excepție.
Teatrul Național Aureliu Manea Turda anunță finalizarea programului de cercetare desfășurat în cadrul proiectului Mind the Gap – Echoes from the Archive. Această etapă este marcată printr-o serie de evenimente speciale dedicate reinterpretării memoriei teatrului, care vor avea loc în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Turda (FITT).
Cele cinci artiste selectate în urma call-ului național – Sabina Cojocaru, Diana Ludu, Sara Pongrac, Alexandra Rusu, Larisa Tofan, și-au încheiat activitatea de cercetare în arhiva TNAMT cu o serie de materiale editoriale originale, însoțite de replici digitale ale unor elemente scenografice din istoria teatrului turdean, care vor fi disponibile pe platforma tnamtdigital.ro.
Materialele rezultate explorează relații personale și colective cu arhiva cu titlurile:
În perioada 27 iunie – 6 iulie 2025, publicul FITT 2025 este invitat să descopere expoziția stradală de fotografie, amplasată în zona pietonală a orașului. Expoziția oferă o selecție de imagini curatoriate din arhiva TNAMT, aducând trecutul teatrului mai aproape de comunitate. Aceasta poate fi vizitată pe toată durata festivalului.
Un moment important al acestei ediții este conferința „Arhiva artistică TNAMT în dialog cu prezentul”, organizată în cadrul FITT, în data de 3 iulie, ora 10:00, la Centrul Rațiu pentru Democrație. Dedicată finalizării programului de cercetare, această întâlnire reunește echipa curatorială și de cercetare a proiectului și vă invită să explorați arhiva ca spațiu viu, comunitar și colaborativ. Accesul la acest eveniment este gratuit.
Pentru mai multe detalii despre activitățile desfășurate în cadrul proiectului și despre conținutul editorial, vă invităm să urmăriți canalele oficiale de social media ale TNAMT să accesați www.tnamtdigital.ro.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Există, la Paris, în cadrul celebrului „Institut de Phonétique-Musée de la Parole et du Geste”, colecţia de cântece şi colinde româneşti a lui Hugo Pernot, profesor la Sorbona, făcută, cu fonograful, cu ajutorul compozitorului român Sabin Drăgoi sau al lui Michel Vulpesco, realizată în anii 1925-1929, cu Gheorghe Madan (Basarabia), Ioan Rinea, Felicia Feşnic (Transilvania) etc., dar şi Alexandru Vasiliu, de 52 de ani, în 1928, învăţător în Tătăruşi, judeţul Fălticeni.
Alexandru Vasiliu (1880–1945), învățător, profesor de limba română, folclorist și publicist originar din Tătăruși – o figură importantă a culegerii de folclor românesc la începutul secolului XX.
A urmat primele clase de școală primară în satul natal, apoi a continuat 2 ani la Școala primară din Fălticeni. Între anii 1890-1895 a fost elev la Școala normală „Vasile Lupu” din Iași. La 1 octombrie 1895, intră în învățământ în satul natal, învățătorul Alexandru Vasiliu, profesând până la ieșirea la pensie, la cerere, la 15 septembrie 1929. Pe 23 martie 1945, a trecut la cele vesnice la Drăghici, judeţul Argeş, unde se afla în refugiu.
În anul 1909, cu sprijinul lui Titu Maiorescu, publică la Academia Română volumul „Cântece, urături și bocete de-ale poporului”, ce reunește 43 de creații populare moldovenești, cu linii melodice notate de profesoara Sofia Teodoreanu.
Pasiunea sa pentru tradiția orală nu s-a oprit aici. În 1926, Alexandru Vasiliu este invitat la Institutul de Fonetică-Musée de la Parole et du Geste, din cadrul Bibliotecii Naționale a Franței (BnF), la Paris.
Acolo, în prezența profesorului Hugo Pernot, înregistrează mai multe cântece populare românești, interpretate vocal și la fluier – documente sonore importante.
Aceste înregistrări nu au fost niciodată difuzate public în România și zac, în continuare, în fonoteca pariziană. O parte dintre ele pot fi totuși consultate online, pe platforma digitală Gallica a Bibliotecii Naționale a Franței.
Două fotografii cu Alexandru Vasiliu în port popular, făcute de M. Blumenfeld din Fălticeni, i-au fost trimise profesorului Pernot, „în amintirea zilei de 23 octombrie 1928”, în 28 ianuarie 1929.
Via dragusanul.ro, bit24.ro.
Se spune că orice națiune care se respectă are un Parlament, o Academie și un Circ Național. La noi aceste instituții au fuzionat demult, într-un experiment unic în lume, dar abia de curând s-a desăvârșit capodopera.
Noi, publicul cu mintea prinsă în sacul cu floricele, eram cât de cât mulțumiți de vechiul Circ de Stat. Mai scârțâia, mai mirosea a paie ude și democrație strânsă cu șnurul, dar aveai ce vedea: lei mândri, cămile bătrâne cu patru pașapoarte, girafe visătoare care-și plimbau gâturile prin înalte sfere și un trapez de unde se mai cădea, dar cu onoare.
Dar vremurile s-au schimbat. Deficitul nu e doar bugetar, ci și moral. În acel gol de rușine și conștiință s-a strecurat Circul Bolovan – un spectacol ambulant de prost-gust, sponsorizat de trădare și visuri globaliste.
Leul, mândrul rege al savanei de carton, a murit discret, de bătrânețe și singurătate. L-au găsit într-o cușcă, privind un afiș cu Statuia Libertății. În locul lui, au adus o trupă de hiene. Îmblânzite, zic ei, la prestigioasa Școală de Drepturi ale Idioților de la Bruxelles, unde nu se latră fără diplomă și se râde numai în franceză.
Girafa și cămilele, speriate de impozitele progresive și căldura morală a continentului, au fugit în Dubai, unde fac modeling pentru șeici. În schimb, au fost aduse:
Cea mai urâtă femeie din lume și o echipă de clovni de tip nou, specializați în jonglerii cu adevărul și aplauze înregistrate.
Cel mai puternic om al circului, care ridica deasupra capului Constituția și o lăsa jos fără să o rănească, a fost înlocuit cu cel mai nătâng – un titlu greu de obținut în actualul context, dar omul nostru a fost persistent și consecvent în inepție.
Ursul dansator, simbol al echilibrului între instinct și artă, a fost înlocuit cu cinci măgari. Nu pentru acrobații, ci pentru simetrie și pentru capacitatea lor de a rage la nimic, zi și noapte. Publicul, ușor confuz, crede că sunt ecouri din talk-show-uri.
La trapez, a apărut un artist deosebit: face salturi fiscale spectaculoase, dispare din off-shore-uri și reapare în Panama, fără plasă de siguranță, dar cu protecție politică.
Iar înghițitorul de săbii a fost înlocuit cu înghițitorul de bani. Nu orice bani! Bani din taxe și impozite, cu TVA și penalități incluse. Le înghite metodic, cu sos birocratic și râgâieli de expert.
Dar piesa de rezistență? Marionetele sorosiste! Se mișcă sincron, râd la comandă și se laudă în gura mare că sunt cei mai titrați clovni din Univers, cu masterate în Retorică de Circ și diplome în „Dansul pe cadavrele valorilor”.
Circul Bolovan nu e doar un spectacol. Este o sinteză a epocii noastre, un spectru tragicomic în care animalul politic, clovnul intelectual și marioneta ideologică joacă împreună o farsă cu bilete gratuite, dar preț plătit în iluzii.
Iar noi? Noi suntem publicul captiv. Priviți bine cortina: nu se mai ridică. Se închide peste o lume care a uitat că râsul e sănătos doar când nu e singura formă de protest rămasă.
(Acesta este un pamflet)
A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.
