În partea de Nord-Est a Bucureştiului, pe şoseaua Colentina, la nr. 6, se află terenul în suprafaţă de cca. 2,5 hectare, fosta incintă a Fabricii „Stella” (relansat după 100 de ani – n.red.). Terenul este mărginit de şos. Colentina, str. Vladislav Voievod, şos. Electronicii, parţial str. Ziduri Moşi, calea ferată industrială, vis-a-vis de biserica Sf. Dumitru – Colentina.

Fabrica „Stella” a fost înfiinţată în anul 1883 de investitorul vienez Dr. Iulius Hofmeyer. Profilul iniţial, rămas, dealtfel, în linii mari neschimbat de-a lungul timpului, a fost „Fabrica de Stearinerie şi Săpunerie”. Ulterior gama sortimentelor a lusl completată cu o serie de produse chimice şi cosmetice. Săpunul şi lumânările erau articole de primă necesitate a căror producere era asigurată în ţară, la acea dată, de micile ateliere. Produsele de calitate superioară erau aproape în totalitate importate.

Noutatea adusă la noi de Hofmeyer a constat în instalaţii şi tehnologii de ultimă oră, organizarea producţiei şi scara mare la care a conceput investiţia. Într-adevăr, se pare că instalaţiile aduse aici erau dintre cele mai modeme, chiar pe plan european, după cum se afirma în articolele laudative apărute în presa vremii. Pentru nivelul incipient al industriei româneşti din acea vreme, moderna fabrică reprczenta un adevărat motiv de mândrie naţională. Reclamele anunţau: „’Stella’ – prima fabrică cu vapor” (în această branşă).

Directorul fabricii în perioada de început, până către primul război mondial, a fost un anume Theodor Bartsch, care îşi avea locuinţa chiar în incinta fabricii. Asemeni directorului, mai locuiau aici: Paul Moritz – „amploaiat”, Bohm Hironimus – (?), Trausch Iosef – mecanic şi Filipescu Ioniţă – comerciant. „Lucrătorii fabricii sunt în cea mai mare parte români, iar fetele care funcţionează la serviciul de ambalare sunt toate românce.”

Spre sîarşitul secolului XIX, gama de sortimente cuprinde: „Tot felul de Săpun de Toaletă şi de Parfumerie, specialităţi de Săpun de Cocos, Săpun de Glycerin, Eau de Cologne, Extraits pentru batiste în flacoane şi cu grame, Lumânări de Stearina albe şi colorate de o calitate Superioară”. Depozitul central se afla la O.&H. Muller în Calea Victoriei nr. 55 (Pasagiul Roman), produsele găsindu-se şi „la cele mai însemnate magazine de manufactură şi coloniale”.

Fabrica „Stella” beneficiază la sfărşitul sec. XIX şi începutul sec. XX de o serie de facilităţi, potrivit Legii pentru încurajarea industriei naţionale din 21 aprilie 1887, constând în scutiri de impozite şi taxe vamale, reduceri de tarife de transport etc. Perioadele privilegiate, la diverse capitole, aşa cum apar în „jurnalele Consiliului Miniştrilor”, sunt: 23 ianuarie 1891 – 23 Ianuarie 1906, 12 februarie 1893 – 12 februarie 1895, 21 iunie 1897 – 5 Iulie 1905, 12 Martie 1899 – 9 septembrie 1904.

În anul 1900, fabrica „Stella” participa la Expoziţia Universală din Paris la „Clasa 90 – Parfumerie” unde obţine o „menţiune onorabilă”. La această dată fabrica produce săpun de toaletă, parfumuri, lumânări de stearină şi cerneală. „Capitalul fix este de 175.000 lei, de rulment 400.000 lei. Lucrează cu un cazan de abur de 13 HP, o maşină de aburi de 6 HP şi alte cazane mari şi mici; 1 peloteuse, 6 maşini de pilit, 6 prese, 4 maşini de tăiat, 18 de turnat lumânări etc. Producând cu materii prime, parte din ţară (seu, hârtie, etichete, lăzi de împachetat, sticle, cartoane), parte din străinătate (uleiuri vegetale, sodă, stearină, uleiuri volatile, colofoniu etc.), mărfuri în valoare de 2.000 lei pe zi, desfăcute numai în ţară. Are 45 de lucrători.”

Congresul Expoziţiei din 1903, din Bucureşti, al „Asociaţiunei Române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”, decernează fabricii medalia de aur şi diploma de onoare. Sunt singurele produse care s-au bucurat de această distincţie; au fost expuse şi la Muzeul Industrial al Domeniilor (?).

În anul 1906 fabrica „Stella” participa la Expoziţiunea Generală Română, având standuri proprii în Palatul Industriei şi Palatul Farmaciştilor. Devine „Furnisorul Curtei Regale”. În anul 1915, „Stella” se transforma în Societate Anonimă pe acţiuni – S.A. Având obiectul de activitate: „fabricarea şi comercializarea de lumânări, săpun, parfumerie, uleiuri şi glicerină, produse chimice şi cosmetice”. Lansează gama de produse extrafine „Isis” – pudră, cremă, săpun. În presă, reclamele fabricii „Stella” sunt omniprezente.

După război, în anii ’20, cifrele beneficiului Societăţii înregistrează următoarele cote: 1922 – 1.260.889 lei, 1923 – 959.880 lei, 1924 – 90.924 lei, 1925 – 246.862 lei, 1926 – 100.789 lei. În această perioadă se amplifică concurenţa produselor cosmetice de import, în special a celor franceze. Deşi prezenţa reclamelor „Stella” în presa vremii se constată a fi mult diminuată, produsele fabricii sunt tot mai răspândite în rândul populaţiei. Fabrica este într-un continuu proces de dezvoltare şi modernizare, dovada fiind înlocuirea rând pe rând a vechilor clădiri cu construcţii noi.

În anul 1927 capitalul social este de 8.000.000 lei în 16.000 de acţiuni la purtător. În această perioadă Consiliul de administraţie are următoarea componentă: Preşedinte – C. I. Vasilescu; Administratori delegaţi – C. I. Vasilescu, F. Robanser; Membrii – consilieri – I. Rădulescu, D. Neagu, N. Budurescu, V. Kunster, H. Meesman; Director – F. Robanser; Comisari – I. Rădulescu, T. Tomescu, I. Nicolaescu; Subdirector – Victor Franz.

În anii ’20 si ’30, „Stella” îşi menţine poziţia de lider în industria de profil; cifrele consemnate la sfărşitul anilor ’30 demonstrează acest fapt: capital investit – 63,0 mil. lei (toate celelalte întreprinderi din ţară, în această branşă, însumau 93,0 mil. lei), putere instalată – 197 H.P., număr lucrători – 122 (următoarele pe listă: „Gladys” Cluj – 83 lucrători, Fabrica de Săpun Zamfirescu – 52 lucrători). În 1948, prin legea nr. 119, Societatea „Stella” este naţionalizată. La acea dată, numărul de salariaţi ajunsese la 297, puterea instalată – 210 H.P.

În 1948, prin legea nr. 119, Societatea „Stella” este naţionalizată. La acea dată, numărul de salariaţi ajunsese la 297, puterea instalată – 210 H.P.

Perioada 1948 – 1989 este pentru fabrică o perioadă de stabilitate, chiar una de dezvoltare în anii ’60 şi ’70. Politica de reducere până la stopare a importurilor în acest domeniu (se mai importau numai unele ingrediente indispensabile), a adus „Stella” în situaţia de a asigura, la sfărşitul perioadei, uproape 90% din producţia de săpunuri a ţării, alături de o gamă largă de alte produse chimice. Ultimele investiţii importante se fac în 1975, când se ridică corpul de hale supraetajate P+3E şi corpul de anexe şi birouri aferente P+6E. Datele relative la această perioadă se pot găsi în arhiva „Stella” preluată de „Colgate – Palmolive” în 1992, arhivă la care nu ni s-a permis accesul în perioada întocmirii acestui studiu (Octombrie 2003).

În baza legii 15/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, prin Hotărârea Guvernului nr. 1200/1990, se înfiinţează societatea comercială „STELLA” S.A. Bucureşti. La 26 Septembrie 1991 se încheie un contract de societate mixtă între Colgate – Palmolive (America) Inc., Stela S.A. și Norvea Braşov S.A. Societatea mixtă este Colgate – Palmolive (România) SRL, cu sediul în Șos. Colentina nr. 6, şi a fost înmatriculată la data de 19 Februarie 1992. Stela S.A. a intrat în Societatea mixtă cu întreg patrimoniul său – terenul în suprafaţă de 24.020 mp cu toate clădirile existente, pentru care i-au revenit 16% din capital, conform Protocolului privind predarea – preluarea patrimoniului S.C. Stela S.A. către Colgate – Palmolive România S.R.L„ din 18 Mai 1992. Juridic, S.C. Stela S.A. a continuat să existe la aceeaşi adresă, şos. Colentina nr. 6.

La 22 martie 1999, S.C. Colgate – Palmolive (România) SRL sistează producţia în halele existente în şos. Colentina nr. 6, care sunt evacuate.

La 10 decembrie 1999 se încheie o tranzacţie prin care S.C. Colgate – Palmolive (România) SRL transmite cu titlu gratuit, în deplină proprietate, către S.C. Stela S.A., o suprafaţă de teren de 1.666 mp, inclusiv clădirea existentă, din totalul de 24.020 mp deţinut de societatea mixtă. Acesta reprezintă actualul sediu al S.C. Stela S.A., cu adresa în str. Vladislav Voievod.

La 18 aprilie 2003, S.C. Colgate – Palmolive (România) SRL obţine un Certificat de Urbanism pentru desfiinţarea tuturor construcţiilor din şos. Colentina nr. 6, în vederea eliberării terenului.

La 26 iunie 2003, S.C. Colgate – Palmolive (România) S.R.L. vinde către S.C. Terra Invest S.R.L. proprietatea din şos. Colentina nr. 6 compusă din terenul rămas, în suprafaţă de 22.354 mp, şi toate clădirile şi construcţiile aflate pe acest teren. Noul proprietar va ridica aici un hypermarket.

Evoluția ansamblului

Avem o primă imagine a organizării incintei fabricii în planul cadastral 1895 – 1899. La aceea vreme, adresa fabricii era şos. Colentina nr. 42, Suburbia Sf. Ion-Mosi. Într-o descriere a incintei, apărută în „Revista Poporului”, se enumeră 4 corpuri de clădire principale: „1) Localul maşinăriilor de unde porneşte în toate direcţiunile forţa de transmisiune a curelelor, cari învârtesc roţile din interiorul fabricei. 2) Sala care conţine cazanele pentru topirea grăsimei, şi unde se curăţă şi se prepară săpunul şi lumânările. 3) Sala unde se usucă săpunul, se taie şi se împachetează. În această parte se află şi birourile fabricei. 4) Depositul ingredientelor necesare, apartamentele oamenilor de serviciu, grajdurile etc.” Se observă o importantă rezervă de teren pentru extindere.

Planul cadastral din 1911 relevă importante modificări ale incintei, survenite între timp. Rezerva de teren dinspre Sud este expropriată pentru construirea unei căi ferate de uz industrial de care beneficiază şi „Stella”, o ramificaţie pătrunzând pe teritoriul fabricii. În compensaţie, se cumpără mica proprietate învecinată, a lui Ştefan Georgescu, şi terenul proprietăţii Torok, rămas după exproprierea parţială cauzată de deschiderea unor străzi noi în partea de Nord, str. Calimachi şi str. Vladislav Voievod. La deschiderea acestor străzi, se modifică şi limita de Nord a incintei „Stella”. Se remarcă extinderea unor construcţii şi ridicarea altora noi.

O foarte rară imagine panoramică a incintei fabricii „Stella”, datată 1925, reprodusă aici, oferă informaţii despre teritoriul fabricii şi construcţiile existente la acea dată. Surprinderea incintei dintr-un asemenea unghi, la început inexplicabilă, a fost posibilă datorită ingeniozităţii fotografului, care şi-a urcat aparatele pe schela ridicată pentru reconstrucţia bisericii Sf. Dumitru – Colentina, începută în 1924.

După cum se vede, „Stella” a achiziţionat între timp proprietăţile ce o despărţeau de Șos. Colentina, şi au fost ridicate, după 1911, trei construcţii importante. În centrul imaginii se observă clădirea vastă, existentă şi azi, cu curte interioară, parter şi parţial P+1, cu ultima destinaţie – depozit de materii prime. În 1925 era, cu siguranţă, spaţiul de producţie principal. În mod eronat a fost datată 1887. Este ulterioară anului 1911, după cum se constată în planurile cadastrale. În imediata apropiere este o clădire P+1E+M în care recunoaştem parţial actualul sediu administrativ. Această construcţie a fost extinsă spre stradă cu două travei, în 1928, primind faţada binecunoscută spre şos. Colentina, pe frontonul căreia se mai putea vedea până în 1992, numele fabricii, „STELLA”.

Spre stânga se recunoaşte clădirea P+lE+M, care nu mai aparţine de mult incintei „Stella”. În anii ’80 adăpostea ateliere şi depozite ale magazinului Bucur Obor, iar în prezent este centrul pentru minori „Gavroche”.

Se mai observă, spre limita de fund a incintei, o construcţie având un coş de fum. Este o parte din clădirea care va adăposti în viitor Staţia de tratare. Spre dreapta se recunoaşte construcţia parter, parţial P+ 1E, aflată în colţul sud-estic al incintei, existentă şi în anul 2003. Ambele sunt ulterioare anului 1911.

Pentru o corectă datare a clădirilor, s-au întreprins cercetări la Arhivele Naţionale – filiala Municipiului Bucureşti şi în arhivele Primăriei Municipiului Bucureşti, cu rezultate dezamăgitoare. Nu au fost găsite dosarele de autorizare ale principalelor clădiri. A fost totuşi descoperit un document important pentru acest studiu: planul de situaţie desenat de arhitectul Leopold Schindl la 12.Xll.1920. Întocmit cu ocazia proiectării unui atelier ce nu s-a mai construit, planul de situaţie al incintei fabricii oferă date interesante:

Faţă de momentul 1911, constatăm mărirea incintei prin achiziţionarea terenurilor alăturate spre şos. Colentina, respectiv proprietăţile Ghiţă Fotescu, Anica Constantin şi Ioan Constantinescu, Nae Niţă. Importantă este constatarea că, la acea dată, niciuna din clădirile existente încă în anul 2003, nu era construită. Perioada de construire a celor mai vechi clădiri din incinta 2003 se limitează astfel la intervalul 1921 – 1925.

Se poate afirma că în incintă nu exista nici o construcţie anterioară anului 1921, cu excepţia unei părti din Staţia de tratare. Niciuna din clădirile care apar în planul cadastral din 1911 nu se regăseşte în incinta actuală.

Ansamblul Fabricii „Stella”, aşa cum se prezenta la finalul existenţei, era o incintă industrială de tip pavilionar, neunitar, în care construcţiile în stiluri diferite și volume diferite s-au adăugat sau înlocuit de-a lungul a cca 60 de ani (1914 – 1975), potrivit necesităţilor.

După arhitectură, se pot distinge trei tipuri de clădiri:

• Construcţii ridicate în anii ’20 ai sec. XX, în stilul industrial al sfărşitului sec. XIX. Enumerăm aici DEPOZITUL ELIDA şi parţial STAŢIA DE TRATARE.
• Construcţii în stil funcţionalist interbelic. Intră în această categorie: SĂPUNĂRIA, CORPUL ADMINISTRATIV, DEPOZITUL PRODUSE FINITE, CENTRALA TERMICĂ. Au detalii comune de faţadă.
• Construcţii în stilul anilor ’70: CORPUL PRINCIPAL DE FABRICAŢIE ŞI ANEXELE.

Notă: Această cercetare s-a desfăşurat în perioada Octombrie – Noiembrie 2003. Un ultim episod al existenţei incintei „Stella” s-a consumat la 30 iulie 2004, când corpul halelor etajate, de 22 m înălţime, a fost demolat prin explozia (de fapt implozie – n.red.) controlată a 48 kg dinamită.

A consemnat pentru dumneavoastră arh. George H. Mărculeț.