Virgil-Teodorescu Capriș – Săptămâna lui Sânpetru (poem)

Lui Sânpetru-i du colacu’
Chiar la Sfânta Liturghie,
Să-l sfințească, să ne fie
Holdele ca la bogatu’!

Pentru neamul tău să dai,
Din colac, o-mbucătură
Celor care-ți poartă ură,
Pace bună ca să ai!

Lupilor, altă bucată,
Că sunt câinii rupți din rai,
Leacul hoților de cai
Ce le bat la furi, în poartă!

Lupii, câinii lui Sânpetru
Mușcă dracii de pe vale,
Cucii care ies în cale,
Că au dar din dacul sceptru!

Apoi, ca la parastas,
Du colaci și la morminte,
Cu lumini din cele sfinte,
Licurici, de bun rămas!

Păsărilor Cerului,
Pe hotarul dorului
Din capul ogorului,
Să le dai din roada lui!

Alt colac, la sfânt altar,
Să-l păstrați, felii, pe talger
Să vă apere de fulger,
Să-l mâncați când vi-i amar!

Lui Sânpetru-i du colacu’
Chiar la Sfânta Liturghie,
Să-l sfințească, să ne fie
Bine-n an, pentru tot natu’!

Start la Tabăra de sculptură „Simboluri dacice în arta lemnului din România” Polovragi

Astăzi, 1 iulie, începând cu ora 11:00, la Polovragi s-a dat startul celei de-a VIII-a ediții a Taberei de sculptură „Simboluri dacice în arta lemnului din România”. Evenimentul este organizat de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, în colaborare cu Primăria și Consiliul Local Polovragi, precum și cu Asociația pentru Dezvoltare Locală și Parteneriat Comunitar Polovragi.

Această ediție se desfășoară în perioada 1–10 iulie 2025, în spațiul special amenajat pe platoul din fața Mănăstirii Polovragi, un loc cu profundă semnificație spirituală și culturală.

Proiectul, inițiat în 2018, are ca scop valorificarea simbolurilor dacice prin intermediul artei lemnului, promovând patrimoniul cultural tradițional românesc prin lucrări de sculptură de o autenticitate aparte.

Anul acesta, la tabără participă patru meșteri recunoscuți la nivel național pentru măiestria și profesionalismul lor:

Radu Lazăr – Ceica, județul Bihor
Ștefan Bara – Huedin, județul Cluj
Ștefan Strâmtu – județul Gorj
George Bostănică – Polovragi, județul Gorj.

De pildă, Radu Lazăr a participat la mai multe ediții ale taberei de la Polovragi și a sculptat Lupul dacic, Burebista, Gânditorul de la Hamangia și perechea lui dar și alte simboluri și chipuri din Istoria României. Unele dintre ele pot fi văzute și pe pagina de Facebook a artistului.

Publicul este invitat să viziteze tabăra pe întreaga durată a desfășurării sale și să descopere cum prind viață, în lemn, simboluri străvechi ce ne leagă de identitatea noastră națională.

Poze cu sculpturile realizate la edițiile precedente se găsesc pe site-ul oficial https://vatradacicapolovragi.ro/.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Lucian Ciuchiță – La cheltuieli militare, înainte! La cultură, înapoi!

Aceasta pare a fi deviza ascunsă, dar eficient aplicată, a guvernanților noștri. Într-o țară obosită de promisiuni și sleită de sens, cultura este tot mai des tratată ca un moft, o podoabă inutilă într-un decor politic populat de lozinci și interese meschine.

O scurtă lecție de istorie, pe care ar trebui s-o recitească toți miniștrii, în fiecare dimineață, înainte de a-și înfige pixul în bugetul educației și al culturii: în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când i s-a propus lui Winston Churchill să taie din fondurile destinate culturii pentru a susține efortul de război, acesta a răspuns, stupefiat: „Atunci, de ce mai luptăm?”

Cultura este ceea ce rămâne când tunurile tac. Ea e dovada că un popor a existat nu doar prin supraviețuire, ci și prin spirit. Iar spiritul nu poate fi susținut cu ignoranță oficializată, cu festivisme stupide și cu funcționari agramați cocoțați în fotolii ministeriale.

Istoria și cultura nu sunt simple discipline școlare sau capitole opționale dintr-un manual. Ele sunt temelia pe care se clădește o conștiință colectivă. Să calci în picioare valorile culturale, să disprețuiești limba, cartea, școala, muzeul și teatrul înseamnă să torni acid peste însăși fibra identitară a poporului tău.

Îi adresez aceste rânduri președintelui pe care nu l-am ales. Nu, nu sunt din tabăra „bunului gust oficial”, a „elitelor” cultivate în laboratoarele de propagandă. Sunt din cealaltă tabără — cea pe care răspândacii o stigmatizează, cu dispreț, drept „pleava”, „inculții”, „înapoiații”.

Dar noi, cei din „tabăra greșită”, avem o întrebare: când începeți, cu adevărat, să lucrați pentru țara asta?

Și, mai ales: când vă veți înconjura, domnule președinte, de oameni cu minte vie și conștiință trează, nu de o armată de figurine docile și inepte?

Ceea ce vedem acum, la vârful statului, este un bâlci al deșertăciunilor: o colecție de manechine cu aere, clovni cu diplome false, papagali bine coafați care emit sloganuri în loc de idei. România pare condusă nu de o elită veritabilă, ci de o trupă ambulantă de saltimbanci care confundă statul cu o partidă de poker.

E timpul să înțelegem că, fără cultură, războiul e inutil.

O țară care-și abandonează cultura nu mai are nimic de apărat.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.