IN MEMORIAM Compozitor Eugen Doga: Nimeni nu va putea împiedica UNIREA!

Eugen Doga: „Nimeni nu va putea împiedica UNIREA! Românii trebuie, în primul rând, să se cunoască între ei, să-și deschidă inimile, să se îmbrățișeze ca frații, să-și dea mâna. Și nimeni nu va fi în stare să-i despartă și împiedice să se unească!

Unirea este să îmi cunoască muzica în România, eu trebuie la Chișinău să cunosc muzica românească. Cărțile românești trebuie să se citească în Chișinău, cărțile din Chișinău să se citească în România.

Sunt două Ministere de Cultură, ce, avem două culturi? Eu n-am observat că sunt două culturi. Eu am observat că este o singură cultură, este o singură limbă, atunci faceți această unire, dar protocolul durează jumătate de minut.

Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza – trei giganți care fiecare la etapa sa istorică a creat România. Mihai Viteazu, acum câteva sute de ani, a făcut Unirea, dar noi nici până astăzi nu am rezolvat această problemă.

Trebuie făcute lucrurile cu încetul. Trebuie sincronizate programele de învățământ pe ambele maluri ale Prutului, de la ciclul primar până la cel universitar. La noi e limba română, dar manual avem diferite. Vrem Unire, dar ce înseamnă ea, protocol? Avem două ministere ale Culturii, de ce? Avem două culturi? Atunci cum îl împărțim pe Eminescu? Unirea este în fapte, nu în vorbe!

Mulți dintre noi credem că Unirea cea Mare va veni singură, iar noi vom aștepta (cât timp?) semnarea protocoalelor și vom discuții deșerte. Nu e chiar așa. Unirea se face din zi în zi ce trece: cartea de aici se vinde și se citește acolo, muzica de aici se asculta și se cântă tot întinsul spațiului românesc.

Păcat că artiștii noștri, și în România e la fel, nu-și iubesc țara, nu-și iubesc limba, nu-și iubesc concetățenii și cântă tot felul de lucruri numai nu ceea ce ar trebui. Parcă i-au speriat nu știu cine. Asta pentru că noi nu vorbim în mod deschis în societate despre aceste lucruri care ne privesc. Ne ferim, pentru că așa am fost educați. Dacă cumva îți place ceva din literatura română, ești catalogat drept naționalist. S-a trecut în firea noastră deja. Eu aș îndemna să revenim acasă. Nu se poate fără această dragoste, în primul rând, față de sine. Unire!”

– Colaj realizat din declarațiile maestrului Eugen Doga.

S-a stins la vîrsta de 88 de ani marele compozitor Eugen Doga. Valsul său, compus pentru „Iubita și tandra mea fiară”, (film regizat de Emil Loteanu), e considerat de UNESCO una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX și a însoțit ceremoniile internaționale și sufletele a milioane de oameni.

Anunțul a fost făcut de Ministerul Culturii al Republicii Moldova într-un mesaj publicat pe pagina sa oficială de Facebook.

„Eugen Doga a plecat, astăzi, să compună muzică pentru îngeri…

Tristă zi de vară. Dumnezeu ni l-a luat la el pe Eugen Doga…

Când, în mod firesc, ar fi trebuit să celebrăm viața, ne luăm rămas-bun de la cel care a transformat sunetul în lumină: compozitorul, pedagogul, omul de cultură Eugen Doga. A plecat în tăcerea cerească cel care ne-a făcut cunoscuți în lume prin muzica sa nepământeană, vibrând între Eminescu și lacrimă, între vals și eternitate.

Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra de pe malul stâng al Nistrului, Eugen Doga a trăit sub semnul renașterii și al creației. Încă din copilărie, și-a descoperit chemarea în sunetele naturii și în poveștile muzicale ale locurilor natale, pe care le-a purtat mereu în suflet. De la o vreme, era trist de ziua sa, pentru ca în prima zi de primăvară, de ziua lui, Dumnezeu i-a luat-o în împărăția sa pe mama… A plecat ca un copil cuminte, la început de vară.
E anotimpul în care se vor întâlni…

Cu pașii desculți, dar cu inima plină, a pornit spre Chișinău pentru a învăța muzica – și nu s-a mai oprit niciodată. A fost elev, apoi profesor, orchestrator, compozitor, mentor și creator de lumi sonore. De la corul copiilor orfelinatului până la marile scene ale lumii, muzica lui Eugen Doga a adus speranță, noblețe și armonie.

A compus peste 200 de lucrări pentru film și teatru, zeci de piese simfonice, romanțe, lieduri și valsuri nemuritoare. Valsul său, compus pentru Gingașa și tandra mea fiară, (film regizat de Emil Loteanu), e considerat de UNESCO una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX și a însoțit ceremoniile internaționale și sufletele a milioane de oameni.

A fost decorat, a fost aplaudat, i s-au tradus melodiile în sute de limbi – dar a rămas mereu același om simplu, senin, modest și dedicat. Muzica sa deschidea dimineți în metroul din Moscova și marca seri pe cele mai mari scene mondiale, iar vocea sa caldă deschidea inimile celor mici la întâlnirile cu elevii și publicul. Întodeauna mergea la întâlniri cu elevii din orice școală din țară.

‘Familia este portul meu originar’, spunea Maestrul. În jurul său, familia a fost o ancoră tăcută și un sprijin constant. Soția sa, Natalia, i-a fost îngerul păzitor, iar fiica sa, Viorica, i-a dus și cu siguranță va duce mai departe, lumina, în altă formă de artă – filmul documentar.

Eugen Doga nu e doar compozitorul unei națiuni – e artistul universal al sufletului. Va rămâne mereu punte sonoră între clasic și contemporan, între inimă și univers. Moldova toată va suna cum a vazut-o!

Astăzi, când notele sale rămân suspendate în aer, când valsurile lui se aștern peste amintire, îi spunem cu durere, dar și cu recunoștință: Drum lin, Maestre! Să-ți fie eternă amintirea, acolo unde ai plecat să compui muzică pentru Dumnezeu…”

Dumnezeu să îl odihnească!

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!