Patrick Matiș – Puterea NU corupe… lipsa conștiinței, DA!

Știți că se spune: „puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut”. Vă dau o știre: e falsă această frază. Vă voi demonstra de ce!

Cei care o cred și o afirmă într-una, sunt oameni imprudenți care se uită numai la spectacolul la vedere, nu se uită în spate ca să vadă cu ochii limpezi cine îi manevrează pe toți aceștia, care sunt doar niște actori, bărbați și femei de-o potrivă. Cum ne dăm seama că sunt actori? De mii de ani repetă aceleași procedeuri de preluare a „puterii” și a exploatării popoarelor ca să exploateze mai departe resursele naturale ale acestei planete pentru propriul lor folos și pentru a menține statutul de control absolut bazat pe ignoranța maselor de oameni exploatați. Și dacă repetă și tot repetă, și le ies mișculațiile, combinațiile și șmecheriile înseamnă că este un scenariu bine scris în spate, unul eficient pentru prostime, iar ei doar îl joacă, îl pun în practică.

Poate vă veți întreba: ce rost mai are să știm toate acestea? Scenariile sunt scrise, totul este la fel, ei repetă mereu rețeta succesului lor și veșnic sunt pe scenă. Răspunsul este: are rost pentru TREZIREA NOASTRĂ!

O altă frază celebră spune așa: „Rușine să-ți fie că m-ai fraierit odată, de două ori, de trei ori, dar rușine să-mi fie că mă fraierești mereu!”. E un tâlc aici: „mă fraierești mereu”… De ce așa? Când se opresc toate aceste lucruri? Azi, mâine, poimâine? NE-AM TREZIT, dar ce facem să nu se mai repete jocul lor? Întâi să înțelegem că jocul lor este vandabil, adică se vinde bine printre masele populare. Ca să se oprească, e nevoie să nu se mai vândă, adică să nu mai cumpărăm. Mereu se oprește la clientelă. Precum spun americanii când nu mai cred minciuna: „I don’t buy that anymore…”, cuvânt cu cuvânt se traduce „nu mai cumpăr asta niciodată…”. Încetăm să le mai fim „clienți”. Ei nu mai au vad, noi nu mai suntem fraieriți. Pentru ca să poată vinde au nevoie să convingă potențialii clienți, ca apoi să le fie perpetuu cumpărători. Să nu-mi spuneți că-i ușor de zis, dar greu de făcut, că vă aduc aminte cum vă fraieresc încă…

În momentul în care românii am spus „NU MAI VREM CU VOI”, am încetat să mai fim clienții lor. Totuși, ei încă sunt pe scenă și joacă filmul care s-a terminat demult, film văzut și revăzut, și care e de un kitsch cumplit de ți se face silă, încă le este permis circul de clovni politicianiști și nu pare că se termină. Cum vine asta? Cum se poate una ca asta? Cineva din spate, din culise, a trădat… cineva care se autoconsidera patriot, naționalist, cu iubire de țară și neam etc., cineva din clientela lor. Nu contează numele. Există aceste contrapărți ale jucătorilor de fente politruce în această lume, în această țară, care fac cărțile la poker globalist, iar acestea nu au acționat corect: au desconsiderat fenomenul de a înceta să mai cumpărăm de la ei și l-au respins, respingând candidatul. Dacă acesta din urmă ar fi avut succesul președintelui ales legal, fenomenul s-ar fi îndeplinit, iar paiațele de pe scenă erau eliminate din piesa execrabilă de teatru. Atunci pecetea istorie ar fi fost pusă peste pecetea „politicii”, activitate umană deturnată de cotropitorii de identități și suflete omenești. Dar pentru asta era necesară fermitate, loialitate până la capăt venită din înțelegerea circului politruc distructiv, organizare și multă dârzenie și atenție sporită la toate vicleniile lor.

Dar să revenim la fraza cheie de la început. Se mai spune că puterea este în mâna poporului, ceea ce e adevărat. Doar această expresie face ca prima, de la începutul dizertației noastre, să fie o glumă proastă încă rostită de ignoranți, astăzi. NU puterea corupe, ci lipsa de conștiință. Dacă subiectul căruia i se aplică această rețetă de beție a ego-ului și adormire de conștiință nu s-ar fi lepădat de conștiință ar fi avut două variante: 1. ar fi demisionat din acea funcție blestemată care i s-a pus pe tavă s-o joace, lăsând loc altei victime mankurtizate să danseze pe scena lumii, or 2. ar fi început să dezvăluie minciuna și ar fi sfârșit, împreună cu cei apropiați, în cimitir sau în orice groapă sepulcrală destinată-i… indiferent cum ar fi fost, rămânea sau pleca demn pe lumea ailaltă, cum se zice. Însă, atunci când subiectul continuă și joacă țonțoroiul pe scena mizerabilă, înseamnă că propria sa absență de conștiință îi aduce chiar și propria sa corupere absolută. Nici un om conștient nu poate fi corupt, doar cei care nu-și ascultă propria voce interioară a conștiinței.

Mai spunem că politica, artă a guvernării, este în primul rând arta autoguvernării. Nici un adevărat om politic, fie bărbat, fie femeie, nu poate fi un bun om politic dacă nu este un bun stăpân al propriei sale case. Asta implică să aibă conștiință. Așa cum se tratează pe sine și familia sa, așa-i tratează și pe ceilalți.

Sunt oameni politici în această lume care nu au putut fi corupți. Li s-a oferit putere, li s-a oferit faimă, prestigiu, funcții, bani, averi de toate felurile, iar ei nu au acceptat, pentru că aveau deja adevărata putere: cea a propriei lor conștiințe și asta le atrăgea iubirea oamenilor de lângă ei. Priviți președintele ales legal al țării noastre, nu pe micuțul agent francez damblagiu din vârful Dealului prezidențial, care este acolo doar cu sprijinul celor care l-au înșelat promițându-i locul și renumele pe care crede că-l are. Conștiința președintelui adevărat ales legal al României este aceeași cu conștiința celor din Popor, celor care facem parte din Poporul Român, nu a celorlalți, sincer-autoînșelați vorbitori de limbă română. Merge printre oameni, le vorbește, îi ajută la ananghie, mai ales pe sinistrații după urma inundațiilor, se implică și îi asistă peste tot pe unde oamenii suferă. Celălalt e interesat doar de alte țări de prin preajmă, că așa consideră el că „vecinului lui i-a luat foc casa și trebuie să-l ajute”, ignorând total viitura care a măturat parte din propriul popor. Diferența constă în conștiință. Primul este treaz, celălalt încă bâjbâie beat pe scena politrucă a acelorași deturnători de neam și țară, confiscatori de stat și puteri, funcții și averi. Primul ESTE un lider, celălalt SE CREDE un lider, el nefiind decât o simplă marionetă fără de conștiință ghidonat de agenții ascunși din spatele scenei.

Dacă omul are conștiință, puterea nu-l corupe, ci el își folosește puterea (pașnică a conștiinței lui, cu persuasiune, cu blândețe și empatie, compasiune) pentru a conduce poporul. El este incoruptibil, are conștiință, el ascultă doar de vocea lui Dumnezeu prin intuiție. Iar aceasta îl ghidează ca să poată ghida poporul. Și poporul îl iubește, pentru că sentimentul este reciproc și conștient.

Încheiăm prin a spune că cei care au fost corupți de „putere”, sunt doar simple marionete cărora doar li s-a dat impresia puterii jucând jocul de a face fente în fața popoarelor ca acestea să nu-și dea seama de jaful neîncetat din spate al păpușarilor lor. Ei nu se pot folosi de această putere pentru a trăi o viață ultraîndestulată, pentru că nu au acces la toate avuțiile cu care sunt umflați de șefii lor. Așadar, corupția lor este doar prin lipsa lor de conștiință. Dar atunci când devin șmecheri, vicleni și preiau puterea din mâinile celor din spatele lor, înseamnă că încă mai au un dram de conștiință prin care-și dau seama că aceea este o mare putere și că ar putea s-o folosească pentru sine, chiar dacă sunt eliminați mai devreme sau mai târziu de cei de la care au confiscat puterea prin asumarea ei. Altminteri, sunt doar simpli îndeplinitori și executori de ordine. Dar până și marioneta se trezește puțin la un moment dat în mijlocul averilor dăruite de păpușarii săi și – ce să vezi? – mușcă mâna care a hrănit-o…

Puterea este DOAR în conștiința fiecăruia, nu este dată de oricare dintre aceia care ne naștem la fel de goi pe tapetul existenței. Dacă puterea este coruptă, înseamnă că a fost pervertită conștiința celor care o exercită, iar ea devine bici pe spinarea popoarelor care trag la jugul lor, până la un moment dat când popoarele se răscoală.

Și totuși, mai e ceva. Atunci când aceștia mimează puterea atât de bine că mulțimile li se prosternează în teroare și îi consideră zeii lor, deși la o analiză simplă, cade castelul lor de cărți de joc. Nu sunt ei oare corupți de putere? Nu, pentru că puterea este mimată. Un simplu refuz de a „cumpăra” de la ei îi dărâmă, cum s-a mai văzut, de altfel, în istorie. Ei sunt precum paraziții care nu pot trăi fără gazda lor. Puterea este la gazda lor, nu la ei. Ideea de putere poate fi cea care-i corupe, dar nu puterea în sine, și aceasta este mimată în așa fel încât mulțimile să creadă că acolo există putere. Intangibilitatea lor aparentă face parte din mimica puterii lor. Dar fără narațiunea concepută în spate, scenariul punerii în joc a puterii lor nu există.

Așadar există o putere reală, a conștiinței oamenilor, și una falsă, mimată, de fațadă a inconștienților puși la pupitrul aparent politic. Aceștia din urmă au putere doar datorită legitimării lor de către primii care sunt ținuți în adormire. Când oamenii se vor trezi, vor vedea ridicolul paiațelor de la palate și vor schimba macazul. Acea zi va veni în curând…

Acestea fiind spuse am consemnat,

Al vostru devotat,

Patrick Matiș

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!