Se încheie expoziția „Maria a României. Regina artistă“, organizată de ICR Londra

Duminică, 12 octombrie, va fi ultima zi a expoziției „Maria a României. Regina artistă”, organizată de ICR Londra.

Potrivit ICR, acuarelele Reginei Maria au fost găzduite de prestigioasa The King’s Foundation Garrison Chapel Gallery, un spațiu expozițional oferit cu generozitate de Fundația Majestății Sale Regele Charles III. Expoziția marchează 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.

Expoziția „Maria a României. Regina artistă” prezintă în copie fidelă acuarele florale ale Reginei Maria păstrate în manuscrisele Academiei Române. Lucrările Reginei vor intra într-un dialog vizual unic cu acuarele florale din colecția Transylvania Florilegium, un proiect comisionat de Regele Charles III, care prezintă lucrări botanice cu flori rare din România, semnate de artiști invitați. Lor li se adaugă două lucrări realizate chiar de Majestatea Sa Regele Charles, reprezentând peisaje rurale din România. Curatorul principal al expoziției este Dr. Shona Kallestrup, istoric de artă la Universitatea St Andrews, instituție academică de prestigiu unde sunt studiate și promovate creațiile vizuale ale Reginei Maria. Istoricul și cercetătorul Sorin Mărgărit este co-curator al expoziției.

„Această expoziție reprezintă un moment remarcabil pentru România și Marea Britanie deopotrivă. Regina Maria este o punte culturală și diplomatică între cele două țări, iar expunerea creațiilor sale la Londra, în dialog cu lucrările botanice susținute de Regele Charles, oferă o perspectivă unică asupra moștenirii regale și artistice. Suntem onorați și bucuroși că putem realiza acest proiect”, spune Aura Woodward, directoare a ICR Londra și fostă directoare executivă a fundației caritabile a Majestății Sale Regele Charles în România.

Regina Maria a României (1875 – 1938), nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii, a fost una dintre cele mai carismatice personalități regale ale începutului de secol XX. Artistă, scriitoare și om de stat, Regina Maria a jucat un rol esențial în recunoașterea internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris din 1919, după Primul Război Mondial.

Expoziția este organizată în parteneriat cu Academia Română, Universitatea St. Andrews și The King’s Foundation, cu sprijinul Ambasadei României și Consulatului General al României la Londra. Evenimentul este susținut generos de Macromex, Rețeaua privată de sănătate “Regina Maria” și Impactum și este co-organizat împreună cu Fundația EIDOS și Upgrade100.

Acuarelele Reginei seamănă cu coperta cărții „Flori transilvane”

Cartea „Flori transilvane. Intersectii istorice intre natura si cultura pe teritoriul Transilvaniei”, de Florina Neacșu, e prezentată, pe scurt, de Librarie.net, astfel:

„Transilvania se desfășoară ca un labirint fascinant de fire, un tărâm unde comunități multietnice își împletesc obiceiurile, împrumutând mereu din bogăția ideilor și practicilor celorlalți. Peisajele, cu topografii schimbătoare, păstrează în sine urme ale identității, transformate, dar neschimbate în esență. Clădirile istorice, purtând cu mândrie straturi stilistice diverse, ne dezvăluie înțelegeri ornamentale variate, ca un palimpsest de povești.

Florile, aceste martore tăcute ale timpului, au traversat toate aceste schimbări, ocrotind, avertizând, povestind și învățând. Florile transilvane, simboluri delicate ale frumuseții și diversității, riscă să fie muzeificate, atât în artă, cât și în peisaj. Este oare o urmare a eșecului nostru de a le proteja sau doar o etapă inevitabilă în lunga călătorie a istoriei?

Cartea de față își propune să exploreze aceste fire interconectate și să îmbogățească înțelegerea despre acest ținut fascinant.”

Un eseu mai larg despre această carte, semnat de Bedros Horasangian, poate fi lecturat aici: https://www.litera.ro/blog/bedros-horasangian-despre-flori-transilvanene-de-irina-neacsu/?srsltid=AfmBOootcXXCqLJnqP6QzWCVs2Fxa5pa8TPhem3-iRcSUgM0y9PztbYn.

Eliade, Simionescu și legende românești despre flori

Alte cărți florale ce pot fi găsite în librării sau online sunt: „Legende Românești despre flori” (Cărturești), „Legende populare românești. Legende despre flori și arbori” (Editura Rosetti) și „Legende populare romanesti. Flori de primăvară în legende” (Editura Rosetti).

Mircea Eliade, în cuvântul înainte al cărții sale „De la Zalmoxis la Genghis Han” arată:

„Am reunit în acest volum o serie de studii privind originile religioase al numelui etnic al dacilor, cultul lui Zalmoxis, mitul cosmogonic popular (adică singurul care este atestat în tradițiile folclorice ale românilor), semnificațiile mitico-rituale ale legendelor despre întemeierea unui stat (Moldova) şi construcția unei mînăstiri (Argeş), anumite credințe populare în legătură cu magia şi extazul, mătrăguna şi culesul ierburilor de leac, în sfîrşit mitologiile care stau la baza capodoperelor poeziei epice româneşti.”

Capitolul VII se intitulează „Cultul mătrăgunei în România” și începe așa:

„Dintre toate plantele pe care vrăjitoarele, fete şi femei din România, le caută pentru virtuțile lor magice sau medicinale, nu există nici una al cărei ritual al culesului să comporte atîtea elemente ‘dramatice’ ca mătrăguna. Tehnica dezgropării este mai complexă și mai ciudată decît a oricăror ierburi, chiar indispensabile în materie de vrăjitorie sau medicină populară. Numai operațiile misterioase săvîrşite pentru a smulge mătrăguna din pămînt şi conservă singure cu precizie rituri foarte vechi. De altfel, pentru culegerea altor plante magice sau medicinale, un mare număr de elemente a fost împrumutat de la ritualul mătrăgunei.”

„Mătrăguna, poate cea mai puternică plantă de la noi, e tipul unei asemenea făpturi care leagă frumuseţea florilor cu otrava cea mai rea, în seama căreia poporul nostru, ca şi alte popoare, îi pune atâtea, încât e numită împărăteasa buruienilor, Doamna mare. E una dintre plantele în adevăr cu port mându, cu frunze late, cu flori mari, colorate violet purpuriu, dar mai cu seamă cu fructe ca nişte cireşe, negre, rotunde, cu pieliţa întinsă. E însă plină de otravă: rădăcina e otrăvitoare, ca şi frunzele şi fructele. Prinprejurul ei celelalte plante pot fiu rupte, păscute. Ea stă întreagă, în haina-i mândră, fără frică. De se culege entru a nnebuni pe cineva, babele care scot rădăcina trebuie să se dezbrace în locul nde crește mătrăguna: își despletesc părul făcând fel de fel de schimonosiri și mișcări ca un nebun”, o descria profesorul Ion Simionescu, în volumul „Din tainele florilor” (1923), la pagina 74.

Cartea scrisă de fostul academician Ion Simionescu poate fi citită integral aici: https://dspace.bcu-iasi.ro/static/web/viewer.html?file=https://dspace.bcu-iasi.ro/bitstream/handle/123456789/46188/BCUIASI_CARTE_II-28.767_1919.pdf.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!