Cristian Horgoș – ICR continuă practica de a finanța delegații în străinătate „după propriile norme”

Sunt peste 50 de teatre de stat în România plus cele private și, probabil, și-ar fi dorit și alte trupe de teatru sponsorizare instituțională pentru un turneu în Țara Soarelui Răsare. Pe site-ul ICR sunt multe evenimente organizate peste hotare, de regulă cu prezența fizică a artizanilor acelor evenimente.

Nu vrem să afirmăm că Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu nu ar merita finanțarea ICR pentru frumosul turneu din Japonia, doar că nu e clar cum a fost ales.

O percepție din afară ar fi că, în general, selecția ICR pentru evenimente din străinătate e lipsită de transparență și nu se bazează pe practica concursurilor publice cu criterii și punctaje clare. Astfel de concursuri de proiecte sunt o practică deja răspândită la unele primării, îndeosebi privind proiecte de arhitectură publică.

Iar astfel de critici privind practicile de la ICR nu sunt singulare în peisajul presei românești:

• „ICR: Reanimare sau condamnare la irelevanță”, de Corina Șuteu
• „Institutul Cultural Român în epoca irelevanței. Politicul a transformat instituția în azil pentru clientelă”, de Brîndușa Armanca
• „Radiografia unui eșec. ICR – promovarea literaturii române în străinătate”, de fostul președinte al Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu (d. 23 martie 2024)
• „ICR-ul și corul sclavilor în viziunea lui Mircea Diaconu”, de Mihaela Michailov
• „Institutul Cultural Român există doar pentru nevoia de a satisface tot felul de sinecuri”
• „ICR încă plătește ieșiri preferențial peste hotare”

În ultimul articol din lista de mai sus, publicat pe România Culturală, notam:

„Recent, un director din subordinea Ministerului Investițiilor a fost demis și mai mulți angajați sunt cercetați disciplinar, după ce au organizat excursii pe Coasta de Azur și în Cipru din bani europeni. Astfel de norme nu se aplică însă și la Institutul Cultural Român – ICR.”

Iar răspunsul ICR față de cele arătate în articol era:

„Schița de articol transmisă pornește de la premise eronate și nu reflectă realitatea atât în ceea ce privește titlul cât și afirmațiile din text. Institutul Cultural Român respectă în mod riguros toate normele și reglementările în vigoare. Orice participare sprijinită de ICR la evenimente culturale internaționale se desfășoară strict în cadrul legal aplicabil. Conform legii de funcționare, unul din obiectivele de funcționare ale Institutului Cultural Român este ‘facilitarea dialogului și a colaborării atât a personalităților, cât și a comunităților culturale și științifice românești cu parteneri din lumea întreagă’ (Legea nr. 356/2003, art.3 lit.e). Activitățile ICR se încadrează în această misiune”.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!